DECIZIE   Nr. 506 din  4 octombrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 982 din  4 noiembrie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ion Tiuca             - procuror
    Cristina Toma         - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Daewoo Mangalia Heavy Industries" - S.A. din Mangalia in Dosarul nr. 414/M/2005 al Curtii de Apel Constanta - Sectia pentru cauze cu minori si de familie, precum si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale.
    La apelul nominal raspunde autorul exceptiei, prin avocat Sonia Geagiu, cu imputernicire la dosar. Lipseste partea Florea Doina, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Avand cuvantul, reprezentantul autorului exceptiei arata ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (2) din Codul muncii priveste numai mentiunea privind sanctionarea cu nulitatea absoluta a lipsei din decizia de concediere a precizarilor cu privire la termenul in care decizia poate fi contestata si la instanta de judecata la care se contesta. Considera ca dispozitiile de lege criticate incalca liberul acces la justitie al societatilor comerciale, egalitatea partilor in fata legii, precum si dreptul la aparare al angajatorului. Arata ca nici un alt act normativ din legislatia romana nu prevede sanctiunea cu nulitatea, care sa rezulte din lipsa mentiunilor privind termenul sau instanta in fata careia poate fi contestata decizia de concediere.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca fiind neintemeiata, intrucat dispozitiile de lege criticate nu incalca liberul acces la justitie, dreptul la un proces echitabil si dreptul la aparare. Arata in acest sens ca protectia angajatului se realizeaza prin posibilitatea acestuia de a ataca decizia de desfacere a contractului individual de munca, aceasta fiind singura modalitate prin care angajatul isi poate sustine cauza in fata unei instante de judecata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 9 iunie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 414/M/2005, Curtea de Apel Constanta - Sectia pentru cauze cu minori si de familie, precum si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (2) din Codul muncii, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Daewoo Mangalia Heavy Industries" - S.A. din Mangalia intr-o cauza ce are ca obiect o contestatie la decizia de concediere.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 62 alin. (2) din Codul muncii, sanctionand cu nulitate absoluta decizia de concediere daca aceasta nu cuprinde precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanta judecatoreasca la care se contesta, ingradesc dreptul angajatorului de acces liber la justitie si la un proces echitabil, precum si exercitiul dreptului sau de aparare, punandu-l in conditii de inferioritate procesuala.
    Curtea de Apel Constanta - Sectia pentru cauze cu minori si de familie, precum si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale apreciaza ca exceptia ridicata nu este intemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate nu incalca nici unul dintre textele constitutionale invocate. Arata ca precizarile impuse de textul de lege sunt necesare pentru ca salariatul sa se poata apara impotriva unor eventuale masuri abuzive ori nejustificate.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicata.
    Guvernul considera ca dispozitiile legale criticate reprezinta o concretizare a prevederilor constitutionale referitoare la dreptul la munca si la protectia sociala a muncii. Considera ca aceste masuri de protectie "sunt de natura sa asigure exercitiul neingradit al drepturilor si al intereselor legitime ale salariatilor, ce decurg din raporturile juridice de munca, in cadrul unor eventuale litigii privind nelegalitatea sau netemeinicia deciziei de concediere, neputand fi considerate ca ar institui, in privinta angajatorului, vreo restrangere a dreptului de acces liber la justitie sau a dreptului la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil, ori o restrangere a dreptului de aparare".
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 62 alin. (2) din Codul muncii sunt constitutionale, intrucat nu contravin sub nici un aspect dreptului partilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil. Considera ca aceste dispozitii legale au caracter procedural si dau expresie unor principii generale ale dreptului muncii, asigurand si exercitiul deplin al dreptului la aparare.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente si concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 62 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, prevederi care au urmatorul cuprins: "Decizia se emite in scris si, sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa fie motivata in fapt si in drept si sa cuprinda precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanta judecatoreasca la care se contesta."
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 21 alin. (2) si (3) si art. 24 alin. (1) din Constitutie, care au urmatorul continut:
    - Art. 21 alin. (2) si (3): "(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.";
    - Art. 24 alin. (1): "Dreptul la aparare este garantat."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata ca aceasta este neintemeiata si, in consecinta, urmeaza a fi respinsa pentru urmatoarele considerente:
    Intreaga legislatie a muncii se bazeaza pe principii generale care au menirea sa asigure desfasurarea raporturilor juridice de munca intr-un cadru legal, judicios si echitabil, apararea deopotriva a intereselor legitime, atat ale angajatorilor, cat si ale salariatilor. Reglementarile legale adoptate pe baza acestor principii generale trebuie sa asigure accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera initiativa si exercitarea acestora in conditiile legii, garantate de art. 45 din Constitutie, precum si exercitarea neingradita a dreptului la munca si la protectia sociala a salariatilor, consacrat de art. 41 din Constitutie.
    Printre aceste reglementari legale au o importanta deosebita cele care se refera la incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca. Pentru a se preveni eventualele comportari abuzive ale angajatorilor, prin care ar leza drepturile si interesele legitime ale salariatilor, Codul muncii reglementeaza in mod expres conditiile de fond si de forma in care angajatorul poate dispune din propria initiativa concedierea salariatului, cu efect de incetare a contractului individual de munca.
    In cadrul conditiilor de forma, alin. (2) al art. 62 din Codul muncii dispune ca decizia de concediere sa fie emisa in scris, sa fie motivata in fapt si in drept si sa cuprinda precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanta judecatoreasca la care se contesta. Lipsa acestor elemente de motivare si precizari atrage nulitatea absoluta a deciziei de concediere.
    Decizia de concediere reprezinta un act unilateral, manifestarea de vointa a angajatorului, care nu trebuie sa se adreseze justitiei ori altor organe pentru a solicita incetarea raporturilor juridice de munca cu un anumit salariat. In schimb, salariatul are tot interesul sa conteste in justitie masura de concediere, daca o considera ca fiind luata fara motive legale si de fapt intemeiate. Apararea impotriva unei masuri abuzive nelegale ori neintemeiate de ingradire a exercitiului dreptului la munca constituie un drept constitutional fundamental al salariatului. Acest drept il poate exercita numai in cunostinta de cauza, respectiv daca este informat in mod corespunzator despre motivele de drept si de fapt pe care angajatorul si-a intemeiat decizia si mijloacele procedurale prin care poate contesta masura luata.
    Odata declansat litigiul si angajatorul isi poate face apararea prin mijloacele procedurale legale, inclusiv prin exercitarea cailor de atac, respectarea legalitatii mijloacelor procedurale garanteaza desfasurarea unui proces echitabil pentru toate partile implicate. Precizarile cu privire la termenul de contestare si la instanta judecatoreasca competenta sa solutioneze litigiul inca de la inceput, in cuprinsul deciziei de concediere, contribuie la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicata in fata Curtii de Apel Constanta - Sectia pentru cauze cu minori si de familie, precum si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale de Societatea Comerciala "Daewoo Mangalia Heavy Industries" - S.A. din Mangalia in Dosarul nr. 414/M/2005.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 4 octombrie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat-asistent,
                              Cristina Toma