Decizia Nr.505 din 19.04.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. III alin. (1) lit. b) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale art. 55 alin. (5) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, excepţie ridicată de Marian Enculescu în Dosarul nr. 13.606/215/2010 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 31 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 13.606/215/2010, Judecătoria Craiova - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III alin. (1) lit. b) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale art. 55 alin. (5) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, excepţie ridicată de Marian Enculescu într-o cauză civilă având ca obiect fond funciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin prevederile legale criticate se instituie un regim special, preferenţial pentru dreptul de proprietate al statului asupra terenurilor din domeniul public.Judecătoria Craiova - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. III alin. (1) lit. b) din Legea nr. 169/1997, instanţa arată că legiuitorul nu putea pune semnul egalităţii între regimul juridic al proprietăţii publice şi cel al proprietăţii private, ci a precizat că oricare ar fi forma proprietăţii există întotdeauna exerciţiul celor 3 atribute ale acestui drept real - usus, fructus şi abusus -, iar aceasta se realizează în modalităţi specifice.Referitor la critica adusă prevederilor art. 55 alin. (5) din Legea nr. 45/2009, instanţa apreciază că în speţa de faţă nu se poate pune problema restrângerii exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie, şi anume deciziile nr. 296/2001 şi nr. 49/2007.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. III alin. (1) lit. b) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997, şi cele ale art. 55 alin. (5) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 30 martie 2009.Textele de lege criticate au următorul conţinut:– Art. III alin. (1) lit. b) din Legea nr. 169/1997: „(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991: [...]b)actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, oraşelor sau municipiilor.“;– Art. 55 alin. (5) din Legea nr. 45/2009: „Este interzisă trecerea terenurilor aflate în administrarea unităţilor şi instituţiilor de cercetare-dezvoltare, indispensabile cercetării, din domeniul public al statului în domeniul privat al statului, prin hotărâre a comisiei locale, a comisiei judeţene, respectiv a Comisiei de fond funciar a municipiului Bucureşti.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi celor ale art. 120 referitoare la principiile de bază din administraţia publică locală. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. III alin. (1) lit. b) din Legea nr. 169/1997 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 1.563/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 16 februarie 2011, prin care Curtea a reţinut că prevederile art. III din Legea nr. 169/1997 consacră sancţiunea nulităţii absolute aplicabilă actelor emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, şi, astfel, nu aduc nicio noutate din punct de vedere legislativ. Curtea a observat că prevederile criticate precizează o dată în plus sancţiunea nulităţii actelor translative de proprietate încheiate cu încălcarea normelor legale imperative. Or, cum un act nul nu poate produce efecte, fiind desfiinţat de la data încheierii lui, un asemenea act nu poate să constituie temeiul dobândirii valabile a dreptului de proprietate. Potrivit regimului juridic al acestei sancţiuni, orice persoană care justifică un interes o poate invoca. Calitate procesuală activă în vederea promovării unei astfel de acţiuni în justiţie o au atât persoanele care justifică un interes legitim, cât şi persoanele care au atribuţii cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. De asemenea, prin Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, referindu-se la constituţionalitatea titlului V din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, intitulat „Modificarea şi completarea Legii nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991“, Curtea Constituţională a statuat că aceste prevederi legale nu aduc atingere drepturilor câştigate în temeiul unor acte juridice emise cu respectarea condiţiilor legale în vigoare la momentul naşterii lor. Efectul nulităţii absolute de repunere în situaţiile anterioare deschide posibilitatea celor îndreptăţiţi să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia pronunţată prin deciziile menţionate, cât şi considerentele acestora sunt valabile şi în prezenta cauză. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (5) din Legea nr. 45/2009, Curtea apreciază că acestea nu reprezintă o restrângere a exerciţiului dreptului de proprietate. Faptul că prin reglementarea criticată se interzice trecerea terenurilor aflate în administrarea unităţilor şi instituţiilor de cercetare-dezvoltare, indispensabile cercetării, din proprietatea publică în proprietatea privată a statului nu este de natură a aduce atingere normei constituţionale, întrucât trecerea din proprietatea publică a statului în proprietatea privată a acestuia se face prin hotărâre a Guvernului, şi nu prin hotărâre a comisiei locale sau a comisiei judeţene. De altfel, Curtea observă că, potrivit art. 31 alin. (3) din acelaşi act normativ, terenurile date în administrarea instituţiilor şi unităţilor de cercetare-dezvoltare de drept public sunt inalienabile şi insesizabile, iar dreptul de proprietate imprescriptibil, ele neputând fi scoase din proprietatea publică şi din administrarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din agricultură şi silvicultură decât prin lege, exceptând terenurile prevăzute la art. 6 alin. (3). În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 120, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III alin. (1) lit. b) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale art. 55 alin. (5) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, excepţie ridicată de Marian Enculescu în Dosarul nr. 13.606/215/2010 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 aprilie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora