DECIZIE Nr. 505 din 4 octombrie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 85 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in
Romania
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 984 din 7 noiembrie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ion Tiuca - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 85 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul strainilor in Romania, exceptie ridicata de Ramazan Akkaya in Dosarul
nr. 1.438/2005 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios
administrativ si fiscal.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
ca fiind neintemeiata. Arata in acest sens ca liberul acces la justitie nu
inseamna accesul la toate structurile judecatoresti, la toate mijloacele
procedurale de infaptuire a justitiei si nici la toate caile de atac.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 30 mai 2005, pronuntata in Dosarul nr. 1.438/2005,
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 85 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002,
exceptie ridicata de Ramazan Akkaya intr-o cauza ce are ca obiect o contestatie
la ordonanta de declarare ca indezirabil.
In motivarea exceptiei, autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale
criticate prevad o singura cale de atac impotriva ordonantei de declarare ca
indezirabil a unui strain, fiind exclus dublul grad de jurisdictie, ceea ce
contravine prevederilor art. 15 alin. (2), coroborate cu art. 11 alin. (2) si
art. 20 din Constitutie, precum si reglementarilor din art. 6 &1 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si
din art. 2 din Protocolul aditional nr. 7 la aceasta conventie.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal
apreciaza ca nu sunt intemeiate criticile de neconstitutionalitate formulate de
autorul exceptiei, deoarece principiul dublului grad de jurisdictie nu este
inclus ca atare in Constitutie si nici in Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, iar prevederile art. 2 din Protocolul
aditional nr. 7 nu au incidenta in cauza.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului,
Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu
privire la exceptia ridicata.
Guvernul considera ca exceptia ridicata nu este intemeiata, intrucat art. 6
&1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale prevede componente ale bunei administrari a justitiei, care sunt
in totalitate respectate si prin dispozitiile legale criticate.
Arata ca aceasta conventie prevede obligativitatea dublului grad de
jurisdictie numai pentru solutionarea cauzelor penale, ca si art. 2 din
Protocolul aditional nr. 7, iar declararea unui strain ca fiind indezirabil are
loc in cadrul unei proceduri administrative.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale sunt constitutionale.
Arata, in acest sens, ca obligativitatea dublului grad de jurisdictie este
prevazuta numai pentru cauzele penale.
Invoca jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale, conform careia
accesul la justitie nu presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin
care se infaptuieste justitia, iar instituirea regulilor de desfasurare a
procesului in fata instantelor judecatoresti, deci si reglementarea cailor de
atac, este de competenta exclusiva a legiuitorului.
Apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu contravin sub nici un aspect
principiului neretroactivitatii legii.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
85 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
strainilor in Romania, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
201 din 8 martie 2004, prevederi care au urmatorul cuprins: "(1) Ordonanta
de declarare ca indezirabil poate fi atacata de strainul impotriva caruia a
fost dispusa, in termen de 5 zile lucratoare de la data comunicarii, la Curtea
de Apel Bucuresti. Instanta se pronunta in termen de 3 zile de la data primirii
cererii. Hotararea este definitiva si irevocabila.
(2) Exercitarea caii de atac prevazute la alin. (1) nu are efect suspensiv
de executare a ordonantei de declarare ca indezirabil a strainului. In cazuri
bine justificate si pentru a se preveni producerea de pagube iminente,
reclamantul poate cere instantei sa dispuna suspendarea executarii ordonantei
de declarare ca indezirabil, pana la solutionarea actiunii. Instanta va
solutiona cererea de suspendare, de urgenta, hotararea pronuntata in acest caz
fiind executorie de drept."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca
prevederile art. 11 alin. (2), art. 15 alin. (2) si ale art. 20 din
Constitutie, care au urmatorul continut:
- Art. 11 alin. (2): "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit
legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia
legii penale sau contraventionale mai favorabile.";
- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in
care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile."
De asemenea, autorul exceptiei considera ca dispozitiile de lege criticate
sunt contrare si prevederilor art. 6 &1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si celor ale art. 2
din Protocolul nr. 7 la Conventie, care au urmatorul cuprins:
- Art. 6 &1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod
echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o
instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie
asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al
securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei."
- Art. 2 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale: "1. Orice persoana declarata
vinovata de o infractiune de catre un tribunal are dreptul sa ceara examinarea
declaratiei de vinovatie sau a condamnarii de catre o jurisdictie superioara.
Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi
exercitat, sunt reglementate de lege.
2. Acest drept poate face obiectul unor exceptii in cazul infractiunilor
minore, asa cum acestea sunt definite de lege, sau cand cel interesat a fost
judecat in prima instanta de catre cea mai inalta jurisdictie ori a fost
declarat vinovat si condamnat ca urmare a unui recurs impotriva achitarii
sale."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala
constata ca aceasta este neintemeiata si, in consecinta, urmeaza a fi respinsa
pentru urmatoarele considerente:
Art. 126 alin. (2) din Conventie prevede: "Competenta instantelor
judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege",
iar potrivit art. 129 din Legea fundamentala, caile de atac pot fi exercitate
in conditiile legii. In consecinta, intra in competenta exclusiva a
legiuitorului stabilirea procedurii de judecata, precum si a cailor de atac.
Legiuitorul poate opta in mod suveran, in considerarea naturii, importantei si
a particularitatilor diferitelor cauze supuse judecatii, cu privire la gradele
de jurisdictie ce urmeaza a fi parcurse si cu privire la numarul si natura cailor
de atac ce pot fi exercitate de partile interesate nemultumite.
Constitutia nu reglementeaza gradele de jurisdictie si nici numarul ori
natura cailor de atac care pot fi exercitate. Art. 21 alin. (1) din Constitutie
consacra liberul acces la justitie al oricarei persoane pentru apararea
drepturilor si libertatilor ori a intereselor sale legitime. Acest drept
fundamental nu impune si accesul la toate structurile judecatoresti, la toate
mijloacele procedurale de infaptuire a justitiei si nici la toate caile de atac
prevazute pentru diferite cauze. In acest sens Curtea Constitutionala a statuat
constant in jurisprudenta sa, cum ar fi, de exemplu, in Decizia nr. 464/2003,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 3 din 5 ianuarie
2004, si in Decizia nr. 171/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 388 din 9 mai 2005.
Tratatele ratificate de Romania fac, intr-adevar, parte din dreptul intern,
iar in caz de neconcordanta intre prevederile tratatelor si conventiilor internationale
referitoare la drepturile omului, la care Romania este parte, si reglementarile
din dreptul intern, au prioritate cele internationale. Insa nici una dintre
reglementarile internationale nu impune mai multe grade de jurisdictie, ci doar
accesul liber la justitie. Exceptie fac prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7
la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
care, pentru cauzele penale, stabilesc dreptul persoanei declarate vinovate de
o instanta judecatoreasca sa se adreseze cu un recurs efectiv la o instanta
superioara. Curtea constata insa ca procedura la care se refera textul de lege
criticat pentru neconstitutionalitate are caracter administrativ.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
85 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002, prin raportare la
prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie, Curtea constata ca aceasta este
neintemeiata, intrucat textul constitutional nu poate fi retinut ca pertinent
pentru solutionarea exceptiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul al art. 146 lit. d) si
art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 85 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in
Romania, exceptie ridicata in fata Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a
contencios administrativ si fiscal de Ramazan Akkaya in Dosarul nr. 1.438/2005.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 4 octombrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Toma