DECIZIE Nr.
503 din 7 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004
privind protectia si promovarea drepturilor copilului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 401 din 12 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află pronunţarea asupra excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004
privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de
Constantin Cristian Cioacă în Dosarul nr. 6.252/197/2008 al Tribunalului pentru
Minori şi Familie Braşov.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 31
martie 2009 şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având
nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 7
aprilie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 6.252/197/2008, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Constantin Cristian
Cioacă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile de lege criticate, fiind redactate
ambiguu, sunt susceptibile de a genera soluţii arbitrare ale instanţelor de
judecată, de natură a aduce atingere drepturilor constituţionale care
garantează exercitarea autorităţii părinteşti. Prin aplicarea normei criticate,
hotărârea pronunţată de instanţă dă posibilitatea bunicilor materni de a
continua relaţiile personale cu copilul minor, împrejurare ce aduce prejudicii
ireparabile sănătăţii psihice a acestuia din urmă din cauza agresiunilor
psihice la care este supus prin acuzaţiile pe care bunicii le aduc tatălui cu
privire la săvârşirea faptei de omor asupra mamei. Or, dreptul la integritate
psihică este ocrotit şi considerat de valoare constituţională, omul fiind
conceput, sub aspect juridic, ca un complex de elemente în care psihicul şi
fizicul nu pot fi despărţite. Aşa fiind, nimeni nu poate să se amestece în
viaţa intimă, familială sau privată a persoanei fără consimţământul acesteia
liber exprimat, autorităţile publice având obligaţia de a lua toate măsurile
posibile şi rezonabile pentru a ocroti acest drept.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 14 alin. (3) din
Legea nr. 272/2004 aduc atingere şi dreptului copiilor la un regim special de
protecţie, drept care nu poate fi efectiv decât prin îndeplinirea obligaţiei
constituţionale a părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea
minorilor şi de a trata cu responsabilitate dezvoltare psihică sănătoasă a
acestora.
Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată,
arătând că dispoziţiile legale criticate se încadrează atât în spiritul
prevederilor constituţionale invocate, cât şi al prevederilor art. 8 din
Convenţia cu privire la drepturile copilului, potrivit căruia statul este
obligat să respecte dreptul copilului de a-şi păstra identitatea, inclusiv
cetăţenia, numele şi relaţiile familiale astfel cum sunt recunoscute de lege,
fără nicio imixtiune legală.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
susţinerile autorului excepţiei ca fiind neîntemeiate.
Avocatul Poporului consideră
excepţia ca neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate respectă normele
constituţionale cu privire la protecţia şi promovarea dreptului copilului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind
protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, texte de lege care au
următorul conţinut: „Părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu
pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile
ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie,
decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există
motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică,
intelectuală sau morală a copilului."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 22 alin. (1), art. 26 alin. (1) şi (2), art. 48, art. 49 alin. (1) şi
în art. 53 alin. (1)şi (2).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că art. 14 face parte din capitolul II - Drepturile copilului, secţiunea
I - Drepturi şi libertăţi civile din Legea nr. 272/2004 privind
protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi reglementează o enumerare,
fără caracter exhaustiv, a modalităţilor de realizare a relaţiilor personale
între copil şi părinţii, rudele, precum şi alte persoane faţă de care copilul a
dezvoltat legături de ataşament.
Potrivit art. 14 alin. (1) din aceeaşi lege, copilul „are
dreptul de a menţine relaţii personale" cu persoanele menţionate
anterior, iar potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, „prezenta
lege reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea şi garantarea
drepturilor copilului" şi se subordonează cu prioritate interesului
superior al acestuia. Principiul interesului superior al copilului este impus
inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor sau
persoanelor faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament. De
asemenea, va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii,
întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate,
precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti (art. 2 din lege).
Având în vedere toate acestea, Curtea nu poate reţine
motivele de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei, prevederile de
lege criticate fiind în acord atât cu dispoziţiile constituţionale privind
protecţia copiilor şi a tinerilor potrivit cărora „Copiii şi tinerii se
bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea
drepturilor lor", cât şi cu dispoziţiile art. 26 alin. (1) din
Constituţie care prevăd că „Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa
intimă, familială şi privată."
Curtea reţine faptul că soluţia legislativă criticată
asigură respectarea „vieţii de familie", eventuale măsuri legislative
care ar împiedica relaţia dintre minor şi bunici constituind o ingerinţă în
dreptul la viaţa familială.
De altfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a
Drepturilor Omului, în cadrul noţiunii de „viaţă familială", în
sensul art. 8 din Convenţie, au fost incluse şi raporturile dintre rude
apropiate „care pot avea un rol considerabil în materie, cum ar fi spre
exemplu, cele între bunici şi nepoţi [...], ceea ce implică pentru stat
obligaţia de a acţiona în aşa fel încât să asigure rezolvarea normală a acestor
raporturi." (Marckx vs. Belgia, 13 iunie 1979).
Pe de altă parte, Curtea constată că susţinerile
autorului excepţiei vizează aspecte de aplicare a legii cu privire la o
situaţie concretă de fapt, iar raţionamentul prin care se tinde la argumentarea
excepţiei de neconstituţionalitate rămâne tributar unei viziuni pro causa, determinată
de interesul exclusiv al acestuia, care nu ţine seama de drepturile celorlalţi
titulari, în mod egal protejate de lege. Cu privire la asemenea susţineri, la
veridicitatea şi temeinicia lor, singura autoritate competentă a se pronunţa
este instanţa de judecată, care poate aprecia asupra motivelor de natură a
primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Constantin Cristian
Cioacă în Dosarul nr. 6.252/197/2008 al Tribunalului pentru Minori şi Familie
Braşov.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu