DECIZIE Nr. 503 din 4 octombrie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin.
(7) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul
refugiatilor in Romania
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 986 din 7 noiembrie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ion Tiuca - procuror
Claudia Margareta Nita - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor "art. 15 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000
privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, modificata prin Ordonanta
Guvernului nr. 43/2004", exceptie ridicata de cetateanul chinez Zhao Li in
Dosarul nr. 7.248/RF/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte
de munca, asigurari sociale, contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal
indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate ca neintemeiata, deoarece textul de lege criticat nu
contravine normelor constitutionale si internationale referitoare la dreptul
partilor la un proces echitabil.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 18 noiembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr.
7.248/RF/2004, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca,
asigurari sociale, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor "art.
15 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul
refugiatilor in Romania, modificata prin Ordonanta Guvernului nr.
43/2004". Exceptia a fost ridicata de recurenta Zhao Li, cetatean chinez,
intr-o cauza civila avand ca obiect solutionarea recursului formulat impotriva
sentintei prin care Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a respins plangerea impotriva
hotararii Oficiului National pentru Refugiati privind cererea de acordare a
statutului de refugiat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, se arata ca dispozitiile
art. 15 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, astfel cum au fost
modificate prin art. I pct. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 43/2004, incalca
prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, referitoare la dreptul partilor
la un proces echitabil, precum si dispozitiile art. 6 paragraful 1 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
intrucat "infrang dreptul petentului la calea de acces a recursului, cale
prevazuta de lege, in situatia in care nu a fost prezent, din motive ce nu-i
sunt imputabile, la termenul la care a avut loc judecata pe fond a cauzei sale
si a fost pronuntata hotararea atacabila prin recurs, ceea ce infrange dreptul
la un proces echitabil".
In acelasi sens, se mai precizeaza ca atat in doctrina de specialitate, cat
si in jurisprudenta Curtii Constitutionale si a Curtii Europene a Drepturilor
Omului, s-a statuat ca "dreptul la un proces echitabil depinde de natura
procedurilor, care trebuie sa satisfaca o serie de criterii, intre care si
dreptul la aparare".
Dispozitiile de lege criticate, care instituie obligatia partilor de a
declara recurs in termenul de 5 zile de la pronuntare impotriva hotararii
instantei de fond, blocheaza accesul la aceasta cale de atac a partilor care,
din diferite motive, nu au avut posibilitatea sa participe la judecarea in fond
a cauzei lor, fara nici o justificare si impiedicand, totodata, buna
desfasurare a procesului.
Fata de situatia de fapt, se precizeaza ca reclamanta nu a fost prezenta,
din motive neimputabile ei, la judecarea pe fond a plangerii sale impotriva
hotararii Oficiului National pentru Refugiati, prin care i s-a respins cererea
de acordare a statutului de refugiat si, in consecinta, nu a avut cunostinta
despre faptul ca a fost pronuntata o hotarare la acelasi termen si nici despre
continutul acesteia. Or, imposibilitatea declararii recursului are, in situatia
sa, implicatii cu atat mai grave, cu cat statele contractante ale Conventiei de
la Geneva au obligatia de a asigura investigarea pe fond, cel putin o data, a
cererii de protectie a unui cetatean strain, in mod efectiv si nu formal, asa
cum este cazul de fata.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca, asigurari
sociale, contencios administrativ si fiscal apreciaza ca dispozitiile art. 15
alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, devenite art. 16 alin. (7)
dupa republicarea acesteia, incalca prevederile art. 21 alin. (3) din
Constitutie si ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un
proces echitabil.
Se precizeaza, mai intai, ca dispozitiile art. 15 alin. (7) din ordonanta
prevedeau, pana la modificarea lor prin Ordonanta Guvernului nr. 43/2003, ca
solutia instantei de fond asupra plangerii formulate de solicitantul statutului
de refugiat sau a unei forme de protectie umanitara putea fi atacata cu recurs
"in termen de 5 zile de la pronuntare pentru cei prezenti sau de la
comunicare pentru cei lipsa". Modificarile intervenite si pretinse a fi
neconstitutionale stabilesc ca termenul de declarare a recursului sa curga
exclusiv dupa pronuntarea hotararii, indiferent de prezenta contestatorului la
pronuntare.
Noua reglementare restrange dreptul la recurs, incalcandu-se astfel dreptul
la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Totodata, trebuie avute in
vedere si regulile privitoare la modul de abordare a cererii solicitantului
statutului de refugiat, adoptate in baza Conventiei din 1951 si a Protocolului
din 1967 privind statutul refugiatilor, asa cum sunt stabilite in Manualul
referitor la proceduri si criterii de determinare a statutului de refugiat,
reeditat la Geneva in ianuarie 1992 de Biroul Inaltului Comisariat al
Natiunilor Unite pentru Refugiati. Aceste reguli impun statelor respectarea
unor conditii minimale in ceea ce priveste determinarea statutului si regimului
refugiatilor, in considerarea situatiei speciale in care acestia se gasesc pe
teritoriul unui stat strain.
In sensul argumentarii opiniei potrivit careia textul de lege criticat
incalca art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, sunt invocate si exemple din jurisprudenta Curtii
Europene a Drepturilor Omului, respectiv decizii de speta privind consecintele judecarii
in lipsa asupra respectarii dreptului la un proces echitabil (cauza Colozza
impotriva Italiei, 1985, cauza F.C.B. impotriva Italiei, 1991, cauza T.
impotriva Italiei, 1992).
Regulile procedurale speciale referitoare la termenul legal de exercitare a
caii de atac a recursului de catre solicitantul statutului de refugiat sunt in
defavoarea acestuia, cu atat mai mult cu cat termenul general de recurs
prevazut de art. 301 din Codul de procedura civila - dreptul comun in materie -
este de 15 zile de la comunicarea hotararii, solicitantii sunt persoane care nu
cunosc, de cele mai multe ori, procedura de judecata a fondului sau a cailor de
atac, si, nu in ultimul rand, recursul este singura cale de atac ce poate fi
exercitata impotriva hotararii instantei de fond. Prin urmare, lipsa
solicitantului la momentul pronuntarii hotararii instantei de fond, chiar daca
o cauza obiectiva, neimputabila lui, il impiedica sa foloseasca singura cale de
atac prevazuta de lege, are ca efect refuzul de a avea acces la o instanta de
judecata care sa decida asupra temeiniciei cererii sale, astfel fiindu-i pusa
in pericol insasi siguranta vietii.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele
de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 15 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 este intemeiata, in
raport cu prevederile art. 21 din Constitutie.
"Manualul privind procedurile si criteriile de determinare a
statutului de refugiat" (1975, reeditat in 1992) precizeaza ca statele au
o marja larga de apreciere a procedurilor celor mai adecvate pentru
determinarea statutului de refugiat, dar totodata recomanda respectarea unui
minim de garantii: daca solicitantului nu ii este recunoscut statutul de
refugiat, acestuia trebuie sa i se acorde un termen in care sa se planga
impotriva hotararii initiale prin care se respinsese cererea, la aceeasi sau la
alta autoritate, administrativa sau judiciara, iar pe perioada procedurii de
examinare a plangerii de catre autoritatea competenta, solicitantului trebuie
sa i se permita sa ramana pe teritoriul statului caruia ii solicita statutul de
refugiat. In mod similar, nici alte reglementari comunitare in materie (de
exemplu, Directiva 2003/9/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind normele
minimale ale procedurilor de examinare a cererilor de acordare a statutului de
refugiat) nu impun statelor membre ale Uniunii Europene un anumit tip de
procedura de examinare a cererilor de refugiat, ci doar garantiile de natura
procedurala ce trebuie acordate solicitantilor.
Potrivit prevederilor Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, dar si jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor
Omului, "statele nu sunt obligate sa creeze cai de atac pentru toate
situatiile, dar, daca totusi o fac, au obligatia, in temeiul art. 6 din
Conventie, de a asigura respectarea exigentelor unui proces echitabil in
exercitarea cailor de atac astfel create".
Or, din aceasta perspectiva, textul de lege criticat limiteaza, in forma sa
actuala, posibilitatea formularii recursului numai la cazurile in care
persoanele in cauza sunt prezente la pronuntare. Sustinandu-se punctul de
vedere al instantei de judecata in fata careia a fost invocata exceptia de
neconstitutionalitate, se arata ca limitarea este de natura a afecta dreptul de
acces la instanta in insasi substanta sa, incalcandu-se art. 6 din Conventie.
In final, se mentioneaza ca, in sensul constitutionalitatii textului de
lege criticat, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat, de exemplu prin
Decizia nr. 231 din 25 mai 2004, insa examenul de constitutionalitate nu a
vizat prevederile art. 21 din Legea fundamentala, ci alte norme ale acesteia,
apreciate in decizia amintita a fi respectate.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 16 alin. (7) din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in
Romania sunt constitutionale. Astfel, se arata ca dispozitiile criticate
"nu contin norme contrare dreptului partilor interesate de a se adresa
justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor lor
legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum si de judecarea cauzei
lor intr-un termen rezonabil. Procedura pentru acordarea statutului de refugiat
reprezinta o situatie juridica specifica, care nu se poate confunda cu
procedura legala pentru solutionarea altor categorii de cereri, iar legiuitorul
poate institui, in considerarea acestei situatii, o procedura aparte." In
acest sens, sunt invocate deciziile Curtii Constitutionale nr. 231/2004 si nr.
417/2004.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2)
si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, potrivit incheierii de
sesizare, il constituie dispozitiile art. 15 alin. (7) din Ordonanta Guvernului
nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000,
aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001, modificata prin art. I pct.
12 din Ordonanta Guvernului nr. 43/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 92 din 31 ianuarie 2004. Ulterior sesizarii Curtii
Constitutionale, Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 a fost republicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, astfel
ca, urmare a renumerotarii textelor, obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 16 alin. (7) din
ordonanta mentionata, care au urmatorul cuprins:
- Art. 16 alin. (7): "Impotriva hotararii instantei, contestatarul sau
Oficiul National pentru Refugiati poate declara recurs in termen de 5 zile de
la pronuntare. Declararea recursului in termen suspenda executarea dispozitiei
de parasire a teritoriului."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca dispozitiile legale
criticate incalca prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, care au
urmatorul cuprins:
- Art. 21 alin. (3): "Partile au dreptul la un proces echitabil si la
solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil."
De asemenea, sunt invocate si prevederile art. 6 paragraful 1 teza intai
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994. Aceste
dispozitii prevad urmatoarele:
"1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod
public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta
independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra
incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra
temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
(...)."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala retine
urmatoarele:
Dispozitiile art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000
instituie un termen de 5 zile de la pronuntare, inauntrul caruia contestatarul
sau Oficiul National pentru Refugiati poate declara recurs impotriva hotararii
instantei ce solutioneaza plangerea impotriva hotararii Oficiului National de
Refugiati de admitere sau de respingere a cererii de acordare a statutului de
refugiat.
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca textul de lege
criticat ingradeste dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin.
(3) din Constitutie si de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prin aceea ca persoana care,
din motive neimputabile, nu este prezenta la pronuntarea in sedinta publica a
hotararii instantei, si, in consecinta, nu cunoaste solutia pronuntata, nu mai
are posibilitatea de a o ataca, termenul legal de recurs fiind de 5 zile de la
pronuntare.
Curtea observa ca dispozitiile de lege atacate au fost modificate prin art.
I pct. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 43/2004, in sensul eliminarii
posibilitatii declararii recursului in termen de 5 zile de la comunicare,
pentru cei lipsa. Totodata, recursul poate fi declarat si de catre Oficiul
National al Refugiatilor (inlocuind procurorul in calitatea sa procesuala activa)
si are ca efect suspendarea executarii dispozitiei de parasire a teritoriului.
Potrivit notei de fundamentare a Ordonantei Guvernului nr. 43/2004 pentru
modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 102/2000, dar si din
economia dispozitiilor modificatoare, in ansamblul lor, rezulta ca procedura de
acordare a statutului de refugiat a fost adaptata cerintelor de celeritate si
eficienta impuse de specificul domeniului de reglementare, precum si de
legislatia europeana in domeniu, in sensul simplificarii procedurilor pentru
rezolvarea de indata a cererilor privind acordarea unei forme de protectie
umanitara, urmarindu-se totodata respectarea minimului de garantii procedurale
prevazute de actele juridice internationale in materie de refugiati.
Curtea constata ca masura suprimarii posibilitatii de declarare a
recursului si de catre cei absenti in termenul de 5 zile de la comunicare nu
este de natura a afecta dreptul partilor la un proces echitabil sau dreptul
acestora la aparare, avand in vedere specificul de reglementare al regimului
refugiatilor in Romania. In acest sens, Curtea observa ca, potrivit art. 301
din Codul de procedura civila, "termenul de recurs este de 15 zile de la
comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel". Or, procedura de
acordare a statutului de refugiat are caracter special, derogatoriu de la
normele dreptului comun, avand in vedere categoria de persoane vizate, precum
si cerintele de celeritate si eficienta proprii domeniului de reglementare.
Caracterul special al procedurii este justificat, de asemenea, si prin
echilibrul pe care legiuitorul trebuie sa-l mentina intre interesul general de
a asigura securitatea nationala si ordinea publica, pe de o parte, si
respectarea unui minim de garantii al exercitiului drepturilor individuale, pe
de alta parte. Totodata, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie,
legiuitorul are competenta ca, in considerarea unor situatii deosebite, sa
reglementeze reguli de procedura speciale, evident cu respectarea tuturor
drepturilor garantate constitutional, fara ca prin aceasta sa se poata sustine
ca sunt incalcate drepturile si libertatile fundamentale.
In acest context, Curtea considera ca limitarea exercitarii dreptului de
recurs inauntrul unui termen de 5 zile ce decurge doar de la momentul
pronuntarii hotararii judecatoresti, indiferent daca si din ce motive partea a
fost sau nu prezenta, este justificata prin specificul cauzelor respective,
care se solutioneaza in cadrul unei proceduri speciale, ce nu afecteaza dreptul
la un proces echitabil. Persoanele aflate in procedura de acordare a statutului
de refugiat trebuie sa dea dovada de diligenta in exercitarea drepturilor lor,
iar absenta lor in momentul pronuntarii hotararii judecatoresti, chiar din
motive neimputabile acestora, nu impiedica in mod obiectiv continuarea
procedurii prin declararea recursului in termenul legal. Accesul liber la
justitie si dreptul la aparare - aspecte esentiale ale dreptului la un proces
echitabil - sunt asigurate prin respectarea cerintelor procedurale specifice
(citarea partilor, publicitatea sedintelor de judecata etc.), precum si prin
reglementarea caii de atac a recursului, care, insa, conform art. 129 din
Constitutie, se exercita in conditiile legii.
Curtea constata, totodata, ca in urma modificarii art. 16 alin. (7) din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 prin art. I pct. 12 din Ordonanta Guvernului
nr. 43/2004, recursul formulat in termen a dobandit efect suspensiv. In aceste
conditii, interesul solicitantului de a urmari solutia instantei de judecata si
de a o ataca, daca este nemultumit, este cu atat mai evident si justificat, de
vreme ce declararea recursului in termenul legal suspenda executarea
dispozitiei de parasire a teritoriului.
In ceea ce priveste sustinerile autoarei exceptiei referitoare la
obligatiile statelor contractante ale Conventiei din 28 iulie 1951 privind
statutul refugiatilor de a asigura judecarea in fond, cel putin o data, in mod
concret si nu formal, a cererii de acordare a unei forme de protectie
conditionata, Curtea observa ca si acestea sunt neintemeiate. Potrivit
prevederilor art. 32 din Conventia privind statutul refugiatilor, ratificata
prin Legea nr. 46/1991, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 148 din 17 iulie 1991, "1. Statele contractante nu vor expulza un
refugiat care se gaseste in mod legal pe teritoriul lor decat pentru ratiuni de
securitate nationala sau de ordine publica.
2. Expulzarea unui asemenea refugiat nu va avea loc decat in executarea
unei hotarari adoptate conform procedurii prevazute de lege. Refugiatului va
trebui sa i se permita, in afara cazului in care ratiuni imperioase privind
securitatea nationala se opun, sa prezinte probe in apararea sa, sa poata face
recurs si sa poata fi reprezentat in acest scop, in fata unei autoritati
competente sau in fata uneia sau mai multor persoane special desemnate de
autoritatea competenta.
3. Statele contractante vor acorda unui asemenea refugiat un termen
rezonabil pentru a-i permite sa incerce sa fie admis legal intr-o alta tara.
Statele contractante pot aplica, in cadrul acestui termen, masurile de ordine
interna pe care le vor considera oportune."
Curtea constata ca atat prevederile Ordonantei Guvernului nr. 102/2000, in
ansamblul sau, cat si textul de lege criticat, in special, nu contin norme
contrare prevederilor conventionale mentionate. Impotriva hotararii Oficiului
National pentru Refugiati de respingere a cererii de acordare a statutului de
refugiat solicitantul poate formula plangere in fata instantei de judecata, in
termen de 10 zile de la data primirii dovezii de comunicare a acesteia, iar
hotararea instantei poate fi atacata, la randul ei, cu recurs, in conditiile
prevazute de art. 16 alin. (7). Pe de alta parte, solicitantul nu este supus
riscului de a fi expulzat si returnat pana la incheierea procedurii in mod
definitiv si irevocabil, deoarece recursul este suspensiv de executare a
dispozitiei de parasire a teritoriului. Astfel, Curtea observa ca atat
drepturile procedurale ale solicitantului, cat si principiul nereturnarii sunt
garantate si nu contravin prevederilor Conventiei din 28 iulie 1951 privind
statutul refugiatilor si nici altor documente juridice internationale in
materie de refugiati, referitoare la minimul de garantii procedurale pe care
Romania, in calitate de stat parte, are obligatia sa le asigure.
In ceea ce priveste sustinerile autoarei exceptiei referitoare la doctrina
de specialitate, precum si solutiile de speta din jurisprudenta Curtii Europene
a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, indicate de
instanta de judecata in fata careia a fost invocata exceptia de
neconstitutionalitate, Curtea apreciaza ca aceste sustineri nu au relevanta.
Aspectele particulare cauzelor mentionate vizeaza judecarea si condamnarea in
lipsa a reclamantului, fara ca procedura de citare a acestuia sa fie legal si
efectiv indeplinita, in vreme ce situatia solicitantului statutului de refugiat
din prezenta cauza este diferita.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin.
(7) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2002 privind statutul si regimul
refugiatilor in Romania, exceptie ridicata de cetateanul chinez Zhao Li in
Dosarul nr. 7.248/RF/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte
de munca, asigurari sociale, contencios administrativ si fiscal.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 4 octombrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Nita