Decizia Nr.501 din 05.12.2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (4) şi art. 22 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 96 din 07 februarie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Daniela Ramona Mariţiu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (4) şi art. 22 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tisza Game“ - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 4.606/320/2012 al Judecătoriei Târgu Mureş. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 314D/2013.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.344/2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Sentinţa civilă din 10 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 4.606/320/2012, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (4) şi art. 22 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tisza Game“ - S.R.L. din Târgu Mureş cu ocazia soluţionării unei plângeri contravenţionale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că obligarea operatorilor economici de a declara tranzacţiile cu mijloace de joc la comisia de autorizare din cadrul Ministerului Finanţelor Publice constituie o încălcare şi o limitare a dreptului de proprietate, garantat şi ocrotit de art. 44 alin. (1) şi (2) şi de art. 136 alin. (5) din Constituţie. Astfel, arată că pot exista două situaţii:

– cumpărătorul licenţiat al unor mijloace de joc nedeclarate depune la „comisie“ dosarul de autorizare, în vederea exploatării lor legale, în acest caz, informaţiile necesare fiind comunicate odată cu dosarul de autorizare, iar obligaţia de declarare devine superfluă;

– cumpărătorul licenţiat nu depune la „comisie“ dosarul de autorizare a mijloacelor de joc, el optând fie pentru nefolosirea bunului respectiv, fie pentru o exploatare comercială neautorizată, expunându-se sancţiunilor legii penale sau contravenţionale.Mai mult, dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 77/2009 sancţionează nedeclararea tranzacţiei cu amendă, dar şi cu confiscarea bunului respectiv, ceea ce contravine prevederilor art. 44 alin. (3), (8) şi (9) şi art. 56 alin. (2) şi (3) din Constituţie. Judecătoria Târgu Mureş nu şi-a exprimat opinia referitor la excepţia de neconstituţionalitate. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul arată că raţiunea textelor de lege criticate pentru neconstituţionalitate vizează exercitarea supravegherii de către stat, prin intermediul instituţiilor competente, a acestui tip de activitate economică, ţinând seama de necesitatea protecţiei minorilor ori a altor categorii vulnerabile, a eliminării fraudelor (există posibilitatea modificării frauduloase a mijloacelor de joc prin modificarea parametrilor, în aşa fel încât să fie adusă atingere elementelor de şansă sau metodelor de selecţie). Rezultă că textele de lege vizează o serie de condiţii legitime impuse de legiuitor pentru accesul la o anumită activitate economică, în considerarea faptului că această activitate este monopol de stat, neputând fi reţinută încălcarea textelor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată ori la contribuţiile financiare. De altfel, posibilitatea de exercitare a accesului liber la o activitate economică nu este una absolută; conform art. 45 din Constituţie, „Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate“. Iar potrivit art. 44 alin. (9) din Constituţie referitor la dreptul de proprietate privată, în condiţiile legii, bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate. Pentru aceste motive apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (4) şi art. 22 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 26 iunie 2009. Dispoziţia art. 20 alin. (4) a fost modificată prin articolul unic pct. 15 din Legea nr. 227/2013 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2013 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 16 iulie 2013. Având în vedere că în cauză se aplică dispoziţia de lege în forma de dinainte de modificare, instanţa de contencios constituţional este competentă să se pronunţe asupra acesteia. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

– Art. 20 alin. (4): „Operatorii economici care vând sau cumpără mijloace de joc sunt obligaţi să declare mijloacele de joc care fac obiectul tranzacţiei comisiei, conform prevederilor normelor de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă, în termen de 15 zile lucrătoare de la realizarea acesteia.“;

– Art. 22 alin. (2): „Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 20 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei, iar mijloacele de joc respective şi/sau sumele provenite din operaţiunile economice aferente, după caz, se confiscă.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorii excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1), (2), (3), (8) şi (9) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 56 alin. (2) şi (3) referitor la contribuţii financiare şi art. 136 alin. (5) referitor la inviolabilitatea, în condiţiile legii, a proprietăţii private. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate reglementează în sarcina operatorilor economici care vând sau cumpără mijloace de joc obligaţia declarării acestora Comisiei de autorizare a jocurilor de noroc, în termen de 15 zile lucrătoare de la realizarea tranzacţiei, nerespectarea acestei obligaţii constituind contravenţie şi fiind sancţionată cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei şi, după caz, cu confiscarea mijloacelor de joc respective şi/sau a sumelor provenite din operaţiunile economice aferente. Curtea observă că situaţia reglementată de textele de lege criticate se circumscrie domeniului activităţilor de jocuri de noroc, a cărui organizare şi exploatare, pe teritoriul României, constituie monopol de stat. Referitor la acest aspect, Curtea, prin Decizia nr. 205 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 6 iunie 2003, a reţinut că domeniul jocurilor de noroc ridică serioase probleme pe planul ordinii şi al moralei publice, ceea ce justifică adoptarea unor măsuri restrictive. Totodată, prin Decizia nr. 1.344 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, Curtea a luat în considerare şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în domeniul libertăţii de a presta servicii. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că jurisprudenţa europeană statuează, în esenţă, următoarele:

– în domeniul reglementării jocurilor de noroc, statele membre dispun de o marjă foarte largă de acţiune;

– obiectivul principal urmărit de reglementarea naţională trebuie să fie lupta împotriva criminalităţii, mai precis protecţia consumatorilor de jocuri de noroc împotriva fraudelor săvârşite de operatori;

– o legislaţie naţională destinată să limiteze activitatea operatorilor de jocuri de noroc, în scopul limitării dependenţei de jocurile de noroc şi pentru a preveni frauda, este în principiu compatibilă cu dreptul comunitar;

– art. 46 alin. (1) din Tratatul CE permite restricţii ale libertăţii de a presta servicii, justificate de motive de ordine publică, de siguranţă publică sau de sănătate publică, cum ar fi obiectivele de protecţie a consumatorilor, de prevenire a fraudei şi a incitării cetăţenilor la o cheltuială excesivă legată de joc, precum şi de prevenire a tulburărilor ordinii sociale în general;

– statele membre sunt libere să stabilească, potrivit propriei scări de valori, obiectivele politicii lor în materie de jocuri de noroc şi, eventual, să definească cu precizie nivelul de protecţie urmărit. De asemenea, trebuie ca restricţiile pe care le impun să îndeplinească cerinţele care reies din jurisprudenţa Curţii, în special în ceea ce priveşte proporţionalitatea lor.În lumina acestor considerente, Curtea, prin Decizia nr. 973 din 22 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 25 ianuarie 2013, a reţinut că piaţa jocurilor de noroc este o piaţă restrictivă, dreptul de a organiza jocuri de noroc, precum şi condiţiile de exploatare a acestora constituind monopol de stat, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009. Plecând de la aceste premise, Curtea, prin aceeaşi decizie, a constatat că în domeniul exploatării jocurilor de noroc - monopol de stat - statul poate adopta condiţiile pe care le consideră necesare tocmai pentru a salvgarda imperativul interesului public, precum şi pentru a asigura un control eficient al acestei activităţi în scopul evitării comportamentelor care intră în sfera penalului. Aşa fiind, Curtea constată că impunerea în sarcina operatorilor economici care vând sau cumpără mijloace de joc de a declara mijloacele de joc care fac obiectul tranzacţiei comisiei, în termen de 15 zile lucrătoare de la realizarea acesteia, se circumscrie tocmai dreptului statului de a impune reguli de disciplină economică, cu atât mai mult cu cât activitatea în cauză este monopol de stat, neputând fi, astfel, reţinută încălcarea textelor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată ori la contribuţiile financiare. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 77/2009, care sancţionează nedeclararea tranzacţiei cu amendă, dar şi cu confiscarea bunului respectiv, contravin prevederilor art. 44 alin. (3), (8) şi (9) din Constituţie, Curtea observă că nici aceasta nu poate fi reţinută. Astfel, accesul liber al persoanei la o activitate economică nu înlătură obligaţia comerciantului de a se conforma regulilor de comerţ şi, de asemenea, nu exclude instituirea, prin lege, a sancţiunii confiscării mărfurilor, produselor sau sumelor de bani destinate desfăşurării unor activităţi comerciale ilicite (în acest sens, Decizia nr. 472 din 4 noiembrie 2004, publicată Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 17 ianuarie 2005). Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 154 din 17 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 11 aprilie 2005, că prin săvârşirea unei contravenţii se încalcă o normă legală care reglementează un anumit domeniu de activitate. Acest fapt constituie, eo ipso, o cauză de înlăturare a prezumţiei generale de dobândire licită a averii. O interpretare contrară ar duce la concluzia eronată că proprietatea ar trebui ocrotită în orice condiţii, inclusiv când legea este încălcată. Interdicţia confiscării averii dobândite licit şi prezumţia caracterului licit al dobândirii, reguli stabilite de alin. (8) al art. 44 din Constituţie, nu exclud posibilitatea confiscării bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii potrivit alin. (9). Prin însăşi săvârşirea contravenţiei autorul acesteia se situează în afara sferei licitului, cu consecinţa firească, prevăzută de art. 44 alin. (9) din Constituţie, a posibilităţii de a suferi rigorile legii, între care şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din fapta sa. De asemenea, Curtea Constituţională a stabilit în mod constant, în jurisprudenţa sa, că aplicarea şi executarea unor sancţiuni pecuniare, inclusiv măsura confiscării unor bunuri sau valori, cu toate că determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancţionat, nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea proprietăţii private, întrucât sunt consecinţa unor încălcări ale legii (în acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 67 din 18 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 19 iulie 2000, precum şi Decizia nr. 261 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 5 august 2003). Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială „Tisza Game“ - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 4.606/320/2012 al Judecătoriei Târgu Mureş şi constată că dispoziţiile art. 20 alin. (4) şi art. 22 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 decembrie 2013. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu