DECIZIE Nr. 50
din 20 ianuarie 2011
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 165 din 8 martie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. în
Dosarul nr. 15.576/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, care formează obiectul
Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.494D/2010.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr.
3.495D/2010-3.502D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. în dosarele nr. 14.832/299/2009,
nr. 1.301/299/2009, nr. 5.369/299/2009, nr. 5.367/299/2009, nr. 5.357/299/2009,
nr. 16.163/299/2009, nr. 16.160/299/2009 şi nr. 5.379/299/2009 ale Judecătoriei
Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării
dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de
acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, având în vedere
identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune
conexarea dosarelor nr. 3.495D/2010-3.502D/2010 la Dosarul nr. 3.494D/2010,
care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 15 iunie 2010 şi 26 octombrie
2009, pronunţate în dosarele nr.' 15.576/299/2009, nr. 14.832/299/2009, nr.
1.301/299/2009, nr. 5.369/299/2009, nr. 5.367/299/2009, nr. 5.357/299/2009, nr.
16.163/299/2009, nr. 16.160/299/2009 şi nr. 5.379/299/2009, Judecătoria
Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A., în
cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege
criticate sunt neconstituţionale, deoarece, pe de o parte, caracterul suspensiv
de executare al contestaţiei la executare ar fi trebuit să opereze de drept, iar,
pe de altă parte, se condiţionează soluţionarea cererii de executare de
depunerea unei cauţiuni.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile
de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de
sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, care au următorul conţinut: „Până la soluţionarea
contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită,
instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în
cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune
altfel."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că
dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art.
21 privind accesul liber la justiţie şi art. 53 referitor la restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi celor ale art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse în numeroase cazuri
controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii
constituţionale ca şi cele invocate în prezenta cauză, constatându-se
constituţionalitatea acestora.
Astfel, prin Decizia nr. 72 din 19 ianuarie 2010,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 17 martie 2010, sau prin Decizia nr. 902 din 5
decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 49 din 23 ianuarie 2007,
Curtea a reţinut că instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii ca o condiţie a
suspendării executării are o dublă finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea
de a constitui o garanţie pentru creditor, în ceea ce priveşte acoperirea
eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin
efectul suspendării acesteia, şi, pe de altă parte, de a preveni şi limita
eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii
rău-platnici. Intrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de
admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita
suspendarea provizorie a executării silite, instituirea acestei obligaţii nu
poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie.
De asemenea, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege nu contravin nici
prevederilor art. 53 din Constituţie, deoarece acestea sunt aplicabile numai în
ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care, aşa cum s-a arătat anterior, nu
s-a constatat.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice modificarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată şi argumentele
pe care aceasta s-a întemeiat îşi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom"'- S.A. în
dosarele nr. 15.576/299/2009, nr. 14.832/299/2009, nr. 1.301/299/2009, nr.
5.369/299/2009, nr. 5.367/299/2009, nr. 5.357/299/2009, nr. 16.163/299/2009,
nr. 16.160/299/2009 şi nr. 5.379/299/2009 ale Judecătoriei Sectorului 1
Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie
2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţă Cochinţu