DECIZIE   Nr. 5 din  3 februarie 1998

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 52^1 si ale art. 55 alin. 2 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala, modificata si completata prin Legea nr. 73/1991 privind stabilirea unor drepturi de asigurari sociale, precum si de modificare si completare a unor reglementari din legislatia de asigurari sociale si pensii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 160 din 22 aprilie 1998

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Viorel Mihai Ciobanu   - judecator
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Victor Dan Zlatescu    - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Mihai Paul Cotta       - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 52^1 si ale art. 55 alin. 2 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala, modificata si completata prin Legea nr. 73/1991 privind stabilirea unor drepturi de asigurari sociale, precum si de modificare si completare a unor reglementari din legislatia de asigurari sociale si pensii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 251 din 16 decembrie 1991, invocata de Nenetu Valentin in Dosarul nr. 2.121/1996, aflat pe rolul Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 27 ianuarie 1998, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si a autorului exceptiei, Nenetu Valentin, lipsind cealalta parte legal citata, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 3 februarie 1998.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 13 octombrie 1997, pronuntata de Curtea Suprema de Justitie - Sectia de contencios administrativ, in Dosarul nr. 2.121/1996, a fost sesizata Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 3/1977, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 73/1991, in legatura cu dispozitiile referitoare la caile de atac si la termenele prevazute pentru sesizarea instantei de judecata cu privire la nelegalitatea deciziilor de pensionare.
    In sustinerea exceptiei autorul arata ca nu i s-a comunicat niciodata decizia de pensionare, emisa in anul 1991, si nici nu i s-a desfacut contractul de munca ca urmare a pensionarii. De asemenea, arata ca a cerut anularea deciziei de pensionare, formuland mai multe memorii la Comisia de contestatii de pe langa directia generala de munca si protectie sociala si la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, insa, de fiecare data, i s-a raspuns ca acestea sunt tardive. Ulterior s-a adresat si instantelor de judecata, pentru a se pronunta asupra nelegalitatii deciziei de pensionare.
    Autorul exceptiei considera ca se afla in termen la data contestarii deciziei, invocand, totodata, si faptul ca in perioada termenului de contestare a deciziei a fost internat in spital. De asemenea, precizeaza ca scopul pe care l-a urmarit prin ridicarea exceptiei este acela de a indeplini conditia ceruta pentru a se adresa Tribunalului International de la Strasbourg.
    Neexistand nici o critica referitoare la neconstitutionalitatea prevederilor atacate, s-a solicitat Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ sa completeze incheierea de sesizare. Aceasta a raspuns insa ca "sesizarea Curtii Constitutionale este regulata, intrucat se refera atat la sustinerile partii, cat si la opinia instantei asupra exceptiei".
    Opinia instantei este ca procedura de atacare a deciziilor de pensionare, prevazuta de Legea nr. 3/1977, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 73/1991, nu incalca dispozitiile constitutionale.
    In temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, s-au solicitat punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere al Guvernului se arata ca textele art. 52^1 si ale art. 55 alin. 2 din Legea nr. 3/1977, modificata prin Legea nr. 73/1991, a caror neconstitutionalitate a fost invocata, nu contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (2) din Constitutie, care instituie principiul egalitatii cetatenilor in fata legii, ale art. 21 referitor la accesul liber la justitie si ale art. 48 care consacra drepturile persoanelor vatamate de o autoritate publica.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de catre judecatorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale atacate, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata, retine:
    Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia cu care a fost sesizata, in conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata.
    Din continutul incheierii de sesizare rezulta ca obiectul exceptiei il formeaza reglementarile din Legea nr. 3/1977, modificata si completata prin Legea nr. 73/1991, referitoare la caile de atac si la termenele prevazute pentru sesizarea instantei cu privire la nelegalitatea deciziei de pensionare.
    Raportand cele invocate de autorul exceptiei la continutul legii atacate, rezulta ca sunt avute in vedere dispozitiile art. 52^1, care prevad ca, impotriva deciziei de pensionare, persoana interesata poate introduce contestatie, in termen de 30 de zile de la comunicare, la comisia de contestatii de pe langa directia generala de munca si protectie sociala, precum si dispozitiile art. 55 alin. 2, conform carora deciziile comisiilor de contestatii, date in materie de pensii, pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
    In sustinerea exceptiei autorul, in esenta, critica faptul ca nu i s-a comunicat decizia de pensionare si arata ca nu a depasit termenul de sesizare a instantei de judecata, competenta cu solutionarea legalitatii acesteia, fara insa sa invoce nici un argument de natura sa infirme constitutionalitatea art. 52^1 si a art. 55 alin. 2 din lege.
    Intrucat este contestata numai legalitatea deciziei de pensionare, rezulta ca acest aspect, fiind legat de stabilirea unei situatii de fapt, este de competenta exclusiva a instantei judecatoresti si ca nu are nici o legatura cu legitimitatea constitutionala a textelor ce fac obiectul exceptiei. Pe cale de consecinta, exceptia invocata incalca prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, potrivit carora sesizarile adresate Curtii trebuie motivate, ceea ce implica, in mod necesar, invocarea unui temei constitutional pentru contestarea legitimitatii constitutionale a prevederii ce face obiectul sesizarii. Curtea nu se poate substitui autorului sesizarii in ceea ce priveste invocarea unui anume motiv de neconstitutionalitate, in acest sens fiind si jurisprudenta sa, asa cum rezulta din Decizia nr. 338 din 18 iulie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997, si din Decizia nr. 392 din 15 octombrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997.
    Altminteri, in cadrul procedurii de solutionare a exceptiilor de neconstitutionalitate, controlul Curtii Constitutionale ar insemna sa se exercite nu la sesizare, ci din oficiu, ceea ce contravine prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie, care se refera in mod expres la "exceptiile ridicate in fata instantelor judecatoresti", consacrand astfel un drept constitutional al partilor de a invoca neconstitutionalitatea unei prevederi legale dintr-o lege sau ordonanta sau chiar neconstitutionalitatea unor asemenea acte normative in ansamblul lor.
    Totodata, in subsidiar, se constata ca dispozitiile atacate, referitoare la caile de atac si la termenele prevazute pentru sesizarea instantei cu privire la nelegalitatea deciziei de pensionare, nu sunt contrare normelor constitutionale. Prin art. 52^1 din Legea nr. 3/1977 s-a organizat o procedura jurisdictionala administrativa, prealabila contenciosului judecatoresc, asigurandu-se, totodata, potrivit art. 55 alin. 2, accesul partii la justitie, in conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990. Astfel aceasta reglementare corespunde principiului constitutional al liberului acces la justitie, intrucat, astfel cum s-a statuat prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 1/1994, instituirea unei proceduri administrative jurisdictionale prealabile nu contravine acestui principiu, cat timp actul emis in cadrul jurisdictiei respective poate fi atacat la instanta judecatoreasca de contencios administrativ.
    Totodata, procedura legala prevazuta de Legea nr. 3/1977 nu contravine prevederilor art. 48 din Constitutie.

    Pentru motivele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 52^1 si ale art. 55 alin. 2 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala, modificata si completata prin Legea nr. 73/1991 privind stabilirea unor drepturi de asigurari sociale, precum si de modificare si completare a unor reglementari din legislatia de asigurari sociale si pensii, invocata de Nenetu Valentin in Dosarul nr. 2.121/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 3 februarie 1998.

         PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
             prof. univ. dr. IOAN MURARU

                                  Magistrat asistent,
                                   Mihai Paul Cotta