DECIZIE Nr.
499 din 13 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 627 din 20 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr.
102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată
de Lin Yiwei în Dosarul nr. 17.529/302/2005 (număr în format vechi 16.898/2005)
al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr.
259D/2006, nr. 392D/2006, nr. 406D/2006, nr. 423D/2006, nr. 424D/2006 şi nr.
426D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Chen Zhang Wen Hui -
prin reprezentant legal Chen Shujuan - si Zheng Xinran în dosarele nr.
15.546/302/2005 (14.884/2005) şi, respectiv, nr. 16.749/2005 (17.437/302/2005) ale Judecătoriei
Sectorului 5 Bucureşti, şi de Huang Juquin, Ye Jinkui, Li Juguang si Chen
Lincong în dosarele nr. 8.882/RF/2005 (45.770/3/2005), nr. 4.186/RF/2005
(28.462/3/2005), nr. 4.187/RF/2005 (28.463/3/2005) şi, respectiv, nr.
4.654/RF/2005 (31.759/3/2005) ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a
conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspund Chen Shujuan, în calitate de
reprezentant legal al lui Chen Zhang Wen Hui, precum şi Zheng Xinran, Li
Juguang şi Chen Lincong, personal şi asistaţi de traducătorul autorizat de
limbă chineză, domnul Ioan Budura. Se constată lipsa celorlalţi autori ai
excepţiei şi a părţilor Oficiul Naţional pentru Refugiaţi şi Autoritatea
tutelară de pe lângă Primăria Sectorului 5 Bucureşti. Procedura de citare este
legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în
discuţia părţilor conexarea dosarelor.
Autorii prezenţi ai excepţiei de neconstituţionalitate
şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 259D/2006, nr. 392D/2006, nr.
406D/2006, nr. 423D/2006, nr. 424D/2006 şi nr. 426D/2006 la Dosarul nr. 243D/2006, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul părţilor.
Autorii prezenţi ai excepţiei solicită, prin
intermediul translatorului de limbă chineză, admiterea acesteia, pentru
motivele expuse în notele scrise aflate la dosarele cauzei. De asemenea,
fiecare subliniază riscul pe care returnarea în ţara de origine, China, l-ar
reprezenta asupra vieţii şi integrităţii lor şi a familiilor lor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, referindu-se, în acest
sens, şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 20 februarie 2006, 23 februarie
2006 şi 7 martie 2006, pronunţate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în
dosarele nr. 17.529/302/2005 (16.898/2005), nr. 15.546/302/2005 (14.884/2005)
şi nr. 16.749/2005 (17.437/302/2005), şi prin încheierile din 9 februarie 2006
şi 23 februarie 2006, pronunţate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă,
asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal în dosarele nr. 8.882/RF/2005 (45.770/3/2005), nr. 4.186/RF/2005
(28.462/3/2005), nr. 4.187/RF/2005 (28.463/3/2005) si nr. 4.654/RF/2005
(31.759/3/2005), Curtea Constituţionala a fost
sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din
Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în
România. Excepţiile au fost ridicate de Lin Yiwei,
Chen Zhang Wen Hui, prin reprezentant legal Chen Shujuan, Zheng Xinran, Huang
Juquin, Ye Jinkui, Li Juguang şi Chen Lincong în cauze având ca obiect
soluţionarea plângerilor împotriva unor hotărâri ale Oficiului Naţional pentru
Refugiaţi, respectiv a recursurilor împotriva sentinţelor de respingere a
plângerilor.
In motivarea excepţiilor de
neconstituţionalitate, având un conţinut similar,
se susţine, în esenţă, că prevederile criticate contravin dispoziţiilor art. 48
alin. (1) din Constituţie, interpretate în conformitate cu cele ale art. 8
paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la respectarea vieţii
private şi de familie. Aceasta, deoarece art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr.
102/2000 nu menţionează clar şi explicit protejarea vieţii de familie ca motiv
de acordare a protecţiei umanitare condiţionate. Se consideră că, astfel,
instanţa de judecată poate hotărî în mod arbitrar dacă şi în ce condiţii să
acorde protecţie umanitară pentru acest motiv. De asemenea, invocând hotărârea
pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Silver contra
Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, 1983, arată că
amestecul autorităţii în exercitarea dreptului la viaţa de familie trebuie să
fie prevăzut de lege, printr-o reglementare legală suficient de precisă şi
accesibilă.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Tribunalul
Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu este întemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 5 din
Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 sunt
constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind
statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr.
1.136 din 1 decembrie 2004, care au următorul cuprins:
- Art. 5: „Protecţia
umanitară condiţionată se poate acorda străinului care nu îndeplineşte
condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care există motive serioase
să se creadă că, dacă va fi returnat în ţara de origine, riscă să sufere o
vătămare a drepturilor sale constând în:
1. condamnarea la pedeapsa cu moartea sau executarea
unei astfel de pedepse; sau
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;
sau
3. o ameninţare serioasă, individuală, la adresa
vieţii sau integrităţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de
conflict armat intern sau internaţional, dacă solicitantul face parte din
populaţia civilă."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 48 alin. (1) din
Constituţie, potrivit cărora familia se întemeiază pe căsătoria liber
consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea
părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor, precum şi
prevederilor art. 8 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la
respectarea vieţii private şi de familie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă, mai întâi, că autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de faptul că în
cuprinsul art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 nu se stabileşte, în mod
expres, că protejarea vieţii de familie poate constitui un motiv de acordare a
protecţiei umanitare condiţionate. Asupra acestui aspect instanţa de contencios
constituţional nu se poate pronunţa, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu poate modifica sau completa prevederile
de lege supuse controlului.
Apoi, Curtea reţine că o a doua critică formulată de
autorii excepţiei vizează lipsa de precizie şi claritate a textului de iege ce
formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. Cu privire la acest
aspect, Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 345 din 28 iunie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 25 august 2005, că
dispoziţiile art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 „oferă
suficiente repere şi elemente pentru ca persoana căreia acesta i se adresează
să înţeleagă condiţiile în funcţie de care i se poate acorda forma solicitată
de protecţie umanitară". Cu acelaşi prilej, s-a reţinut că „Determinarea
circumstanţelor specifice fiecărei situaţii în parte, a riscurilor la care ar
fi expusă o persoană în cazul returnării sale în ţara de origine, precum şi
aplicarea sau interpretarea textului de lege criticat sunt aspecte ce
excedează obiectului controlului
de constituţionalitate, acestea fiind atribute ale organelor competente în
această materie sau instanţei de judecată". Aceste consideraţii se pot
extinde, cu deplină justeţe, asupra prevederilor întregului articol criticat
din ordonanţă.
In fine, Curtea constată că nu se poate reţine că
prevederile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 contravin
dispoziţiilor constituţionale referitoare la încheierea căsătoriei ori
celor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul
la respectarea vieţii private şi de familie. Revine instanţei învestite cu
soluţionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de
neconstituţionalitate să stabilească dacă valoarea protejată de dispoziţiile
constituţionale şi convenţionale amintite poate fi considerată, în
circumstanţele concrete ale speţei, motiv de acordare a protecţiei umanitare
condiţionate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si
regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Lin Yiwei, Chen Zhang Wen
Hui - prin reprezentant legal Chen Shujuan - şi Zheng Xinran în dosarele nr.
17.529/302/2005 (16.898/2005), nr. 15.546/302/2005 (14.884/2005) şi, respectiv,
nr. 16.749/2005 (17.437/302/2005) ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, si
de Huang Juquin, Ye Jinkui, Li Juguang si Chen Lincong în dosarele nr.
8.882/RF/2005 (45.770/3/2005), nr. 4.186/RF/2005 (28.462/3/2005), nr.
4.187/RF/2005 (28.463/3/2005) şi nr. 4.654/RF/2005 (31.759/3/2005) ale
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale,
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu