DECIZIE Nr.
498 din 6 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) si (5) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 408 din 30 mai 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel
Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) şi (5) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Zoe Codreanu,
Elena Petrescu şi Cornel Coman în Dosarul nr. 16.156/301/2005 al Inaltei Curţi
de Casaţie si Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspund personal autorii excepţiei
Zoe Codreanu şi Cornel Coman, lipsind Elena Petrescu, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită. Toţi autorii excepţiei sunt reprezentaţi legal
prin avocat C. Cuciurianu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosarul
cauzei. Răspund, de asemenea, pentru partea Societatea Comercială „Anchor
Grup" - SA. din Bucureşti, avocat I. Dragne şi, pentru partea Societatea Comercială „Timpuri Noi" -
S.A. din Bucureşti, avocat F. Gornea, ambii cu împuterniciri avocaţiale depuse
la dosarul cauzei. Lipseşte partea Ministerul Economiei şi Finanţelor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului legal al autorilor excepţiei, care solicită
admiterea acesteia, reiterând, în esenţă, argumentele expuse în motivarea
scrisă a excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul legal al părţii Societatea Comercială
„Anchor Grup" - SA. susţine respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei,
arătând că instituirea unei proceduri speciale, cum este cea prevăzută de Legea
contenciosului administrativ, nu este de natură să încalce liberul acces la
justiţie, acesta nefiind, de altfel, un drept absolut, legiuitorul având o
marjă considerabilă de apreciere în ceea ce priveşte modalităţile de exercitare
a dreptului pretins a fi încălcat. In acest sens s-a pronunţat în mod constant
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, precum şi Curtea Constituţională, prin
deciziile sale nr. 1/1994, nr. 123/2006 sau nr. 635/2007.
Partea Societatea Comercială „Timpuri Noi" - S.A.
solicită, prin avocat, respingerea ca neîntemeiată a excepţiei, menţionând că
achiesează, în acest sens, la susţinerile formulate în punctul de vedere
transmis Curţii de către Avocatul Poporului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei. Susţine că textele de lege criticate
nu se aplică nici retroactiv şi nici discriminatoriu, întrucât, dacă în cauză
este vorba despre un act administrativ anterior Legii nr. 554/2004, atunci se
vor aplica regulile existente în legislaţia în vigoare la momentul emiterii
acelui act tuturor persoanelor aflate în această situaţie, fără privilegii şi
fără discriminări.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 30 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 16.156/301/2005, Inalta Curte de Casaţie si Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) şi (5) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Excepţia a fost ridicată de Zoe Codreanu, Elena
Petrescu şi Cornel Coman într-o acţiune de contencios administrativ având ca
obiect soluţionarea unui recurs împotriva unei sentinţe civile prin care,
printre altele, a fost respinsă ca tardiv introdusă acţiunea în contencios
administrativ formulată de autorii excepţiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că modalitatea de reglementare a sancţiunii
decăderii pentru introducerea acţiunii în contencios administrativ peste
termenul de un an de la data luării la cunoştinţă a actului este
neconstituţională sub următoarele aspecte: sancţiunea decăderii se aplică chiar
şi atunci când termenul de un an de la data luării la cunoştinţă a expirat
înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004, ceea ce contravine art. 15
alin. (2) din Constituţie privind principiul neretroactivităţii legii civile;
persoanele vizate de sancţiunea decăderii prin „aplicarea punitivă a unei legi
care, la data comiterii faptei, nu era în vigoare", suportă un regim
discriminatoriu negativ faţă de celelalte subiecte de drept asupra cărora se
aplică rigorile legii în vigoare la momentul „comiterii faptelor de încălcare a
legii", încălcându-se art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală; faptul că
subiectele de drept nu pot evalua, în raport de conduita lor anterioară,
consecinţele nerespectării unei legi viitoare, inexistente în acel moment, este
de natură a încălca exigenţele dreptului la un proces echitabil, consacrat de
art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Inalta Curte de Casaţie si Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal apreciază ca
textele de lege criticate sunt constituţionale.
Avocatul Poporului, prin
punctul de vedere transmis Curţii, apreciază că textele de lege criticate sunt
constituţionale. Pe de o parte, se arată că acestea se aplică în mod uniform
tuturor subiectelor de drept aflate în aceeaşi situaţie juridică, dispun pentru
viitor, nu înlătură posibilitatea părţilor de a beneficia de toate drepturile
şi garanţiile instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat
într-un termen rezonabil de către o instanţă independentă, imparţială şi
stabilită prin lege, şi constituie o modalitate eficientă de prevenire şi
limitare a abuzurilor de drept în materie. Pe de altă parte, precizează că
dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi (5) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004 conţin norme de procedură a căror adoptare este de competenţa
exclusivă a legiuitorului, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie,
poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reglementări speciale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente,
concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi (5) din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr.
1.154 din 7 decembrie 2004, modificată şi completată prin art. I pct. 16 din Legea nr. 262/2007, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele criticate au următorul cuprins:
Art. 11 alin. (2) şi (5): „(2) Pentru motive
temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi
introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an
de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii
cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. (...)
(5)Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de
prescripţie, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere."
Autorii excepţiei consideră că textele de lege
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind
principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 alin. (1) care consacră
principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice,
fără privilegii şi fără discriminări şi ale art. 21 alin. (3) potrivit cărora
părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un
termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Autorii excepţiei formulează criticile de
neconstituţionalitate pornind de la ipoteza aplicării retroactive a textelor de
lege examinate. Susţin, în acest sens, că termenul de un an de la data luării
la cunoştinţă a actului administrativ vătămător - termen de decădere -
instituit pentru exercitarea acţiunii în contencios administrativ împotriva acelui
act, este aplicabil şi pentru acele situaţii care au avut loc înainte de
intrarea în vigoare a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Prin
urmare, se creează, în opinia lor, o situaţie juridică discriminatorie şi se
încalcă dreptul la un proces echitabil pentru cei aflaţi în situaţia de a li se
aplica o lege inexistentă la momentul „comiterii faptei."
Curtea constată că aceste critici nu sunt întemeiate şi
excepţia urmează a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 27 din cap. IV - Dispoziţii tranzitorii şi finale din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Cauzele
aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a prezentei legi vor
continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanţei."
Aşa fiind, nu se poate susţine că dispoziţiile
art. 11 alin. (5) din lege conţin norme contrare prevederilor art. 15 alin. (2)
din Constituţie, referitoare la principiul neretroactivităţii legii civile. De
altfel, aceeaşi dispoziţie exista şi în vechea reglementare în domeniu, art. 5
din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, stabilind că „In
toate cazurile, introducerea cererii la tribunal nu se va putea face mai târziu
de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se
cere."
Prevederile art. 11 alin. (2) şi (5) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 se aplică în mod unitar tuturor
persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, prevăzută de ipotezele
normelor, aşa încât nu se poate susţine instituirea unui regim juridic
discriminatoriu în defavoarea subiectelor de drept care au luat la cunoştinţă
de existenţa actului administrativ vătămător la o dată anterioară intrării în
vigoare a Legii nr. 554/2004.
Pentru aceleaşi motive expuse mai sus, Curtea nu poate
reţine nici pretinsa contrarietate a textelor de lege criticate faţă de
exigenţele impuse de art. 21 alin. (3) din Constituţie, referitoare la dreptul
la un proces echitabil şi garanţiile procedurale specifice acestuia.
De altfel, din întreaga critică de
neconstituţionalitate reiese că autorii excepţiei nu sunt de acord cu însăşi
instituirea sancţiunii decăderii pentru nerespectarea prevederilor cuprinse la
art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, referitoare la termenul de 1 de la
data luării la cunoştinţă a actului administrativ în care partea interesată
poate introduce acţiune în contencios pentru anularea acestuia. Or, instituţia
decăderii este specifică dreptului procesual şi are natura unei sancţiuni
determinate de neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul unui anumit interval
de timp stabilit de lege. Necesitatea stabilirii unor termene imperative este
de necontestat, aceasta constând în nevoia de a disciplina activitatea
procesuală şi de a conferi stabilitate şi securitate raporturilor juridice din
societate. Pe de altă parte, decăderea nu este o sancţiune imuabilă, ea putând
fi îndepărtată, prin cererea de repunere în termen, formulată în condiţiile
legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3,
al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 11 alin. (2) şi (5) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, excepţie ridicată de Zoe Codreanu, Elena Petrescu şi Cornel Coman
în Dosarul nr. 16.156/301/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie si Justiţie - Secţia
de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi