DECIZIE Nr.
494 din 8 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 536 din 21 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Claudia Margareta Niţă - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată
de Adela Samoilă şi Jănică Samoilă în Dosarul nr. 730/2006 al Curţii de Apel
Suceava - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate,
indicând în acest sens jurisprudenţa constantă în materie a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 16 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 730/2006, Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale. Excepţia a fost ridicată de Adela Samoilă şi Jănică
Samoilă într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului împotriva unei
încheieri a Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, prin care a fost respinsa ca inadmisibila cererea de
sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul
de procedură civilă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
contravin art. 21, 24 şi 53 din Constituţie. Textul de lege criticat limitează
posibilitatea atacării încheierii numai cu recurs, afectând dreptul de acces
liber la justiţie şi la exercitarea căilor de atac, precum şi dreptul la
apărare, fără ca restrângerea să fie justificată prin prisma unuia dintre
cazurile prevăzute de art. 53 din Constituţie, referitor la restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, termenul
prohibitiv de 48 de ore în care se poate declara recursul obligă partea
interesată să redacteze motivarea sub presiunea timpului foarte scurt, fiind
expusă, astfel, riscului anulării căii de atac promovate pentru nemotivare. In
asemenea condiţii, singura cale de atac reglementată împotriva încheierii
instanţei judecătoreşti se transformă „într-un demers pur formal".
Totodată, textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece „nu
reglementează ipoteza în care instanţa omite să se pronunţe asupra excepţiei de
neconstituţionalitate".
Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a textului
de lege criticat din prisma lipsei reglementării ipotezei în care instanţa de
judecată omite să se pronunţe asupra excepţiei invocate în faţa sa, se arată că
acest aspect excedează cauzei de faţă, întrucât instanţa în faţa căreia s-a
ridicat excepţia de neconstituţionalitate a respins-o ca inadmisibilă.
Cu privire la natura prohibitivă a termenului de 48 de
ore înăuntrul căruia se poate declara recurs împotriva încheierii instanţei,
precum şi faţă de susţinerea referitoare la limitarea căii de atac doar la recurs, se apreciază că aceste
aspecte ţin de competenţa de reglementare a legiuitorului, în temeiul art. 126
alin. (2) şi al art. 129 din Constituţie, şi nu sunt de natură a afecta
drepturile şi garanţiile procesuale, ci, dimpotrivă, dau expresie dreptului la
apărare, dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un
termen rezonabil. Cum arată şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
jurisprudenţa sa constantă în materie, dreptul de acces la tribunale nu este
absolut, iar Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale permite, tocmai prin lipsa unei definiţii în sens restrâns a
acestei noţiuni, limitarea implicit admisă a dreptului chiar în afara limitelor
care circumscriu conţinutul oricărui drept. Totodată, principiul liberului
acces la justiţie nu înseamnă accesul la toate gradele de jurisdicţie, iar
legiutorul, în considerarea unor situaţii deosebite, poate adopta reguli
speciale de procedură.
Potrivit dispoziţiilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, inadmisibilă, arătând, în acest sens, că soluţionarea cauzei în fond
nu depinde de dispoziţiile de lege criticate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Acestea instituie norme
de procedură pe care instanţa sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate
este obligată să le aplice, în sensul de a o respinge ca inadmisibilă, dacă
respectiva excepţie nu îndeplineşte cerinţele legii. Această procedură nu face
însă posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de
către instanţa de judecată, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra
oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale, unica autoritate de jurisdicţie
constituţională. Ca atare, critica de neconstituţionalitate faţă de art. 21 din
Legea fundamentală nu poate fi reţinută. Totodată, accesul liber la justiţie nu
înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate gradele de
jurisdicţie, iar acest drept poate fi supus unor condiţionări de fond şi de
formă.
Având în vedere că textul de lege indicat nu conţine
reglementări care să pună în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi, nici critica de neconstituţionalitate faţă de art. 53
din Constituţie nu poate fi reţinută.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, cu următorul cuprins: „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind
contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o
încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Incheierea
poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de
48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege
menţionate încalcă prevederile art. 21 privind accesul liber la justiţie, art.
24 consacrat dreptului la apărare şi ale art. 53 din Constituţie referitor la
restrângerea prin lege a exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi.
Examinând textul legal criticat, raportat la
prevederile din Legea fundamentală invocate, Curtea Constituţională constată
următoarele:
In esenţă, autorii excepţiei consideră că prevederile
art. 29 alin.' (6) din Legea nr. 47/1992 contravin art. 21, 24 şi 53 din
Constituţie, deoarece termenul „prohibitiv" de 48 de ore, instituit pentru
declararea recursului împotriva încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale
cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, limitează posibilitatea
părţii interesate de a prezenta o motivare bine întemeiată, această restrângere
având grave consecinţe asupra exercitării dreptului de acces liber la instanţă
şi a dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cât recursul este singura cale
de atac reglementată în materia contestării încheierii instanţei de judecată.
In plus, solicită Curţii Constituţionale a „elucida" compatibilitatea
textului de lege criticat cu normele Constituţiei, având în vedere că acesta nu
reglementează ipoteza în care instanţa omite să se pronunţe asupra excepţiei de
neconstituţionalitate, situaţie pretins a fi întâlnită în cazul de faţă.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocată,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile constituţionale
pretins a fi încălcate, Curtea constată că art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
a mai fost în repetate rânduri obiect al controlului de constituţionalitate,
Curtea constatând că textul de lege nu încalcă principiul liberului acces la
justiţie. Cu acele prilejuri, s-a reţinut, în esenţă, că principiul liberului
acces la justiţie nu echivalează cu accesul la toate structurile judecătoreşti
şi la toate gradele de jurisdicţie, legiuitorul având competenţa, în temeiul
art. 126 alin. (2) din Constituţie, să instituie reguli de procedură deosebite,
în considerarea unor situaţii speciale.
Având în vedere cele deja statuate de Curte în
jurisprudenţa sa constantă în materie, se observă că nici susţinerile privind
încălcarea art. 24 şi 53 din Constituţie nu sunt întemeiate. Natura imperativă
a termenului de 48 de ore în cadrul căruia partea interesată poate declara
recurs împotriva încheierii prin care instanţa de judecată a respins ca
inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei
excepţii de neconstituţionalitate are menirea de a da expresie principiului celerităţii
şi al soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului
că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural în
cadrul unui litigiu. Din aceleaşi raţiuni, legiuitorul a instituit şi regulile
speciale de procedură referitoare atât la exercitarea recursului ca singură
cale de atac împotriva încheierii instanţei de judecată, cât şi la soluţionarea
recursului în termen de 3 zile, fără ca prin aceasta să se poată susţine
încălcarea dreptului de acces la instanţă, la folosirea căilor de atac sau a
dreptului la apărare. Soluţia instanţei de respingere a recursului pentru
nemotivare în termenul legal nu poate fi concepută drept consecinţă a
neconstituţionalităţii prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, pregătirea
în condiţiile legii a căilor de atac promovate fiind obligaţia părţii interesate, care trebuie să-şi manifeste diligenta
în acest sens.
Referitor la solicitarea autorilor excepţiei ca, prin
decizia pronunţată în prezentul dosar, Curtea Constituţională să elucideze
compatibilitatea textului de lege criticat cu normele Constituţiei, întrucât
acesta nu reglementează ipoteza în care instanţa omite să se pronunţe asupra
excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că această cerere nu poate
fi primită. Potrivit competenţei sale, instanţa de contencios constituţional se pronunţă numai
asupra textelor legale în vigoare, şi nu asupra unor pretinse omisiuni ale
legii sau asupra unor interpretări cazuistice oferite de părţi. Mai mult, din
actele aflate la dosar rezultă că instanţa de judecată care a respins ca
inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei
excepţii şi-a motivat soluţia în cuprinsul încheierii ulterior atacate de
autorii prezentei excepţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum ş al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Adela Samoilă şi
Jănică Samoilă în Dosarul nr. 730/2006 a Curţii de Apel Suceava - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţă