Decizia Nr.490 din 25.09.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 461 alin. 1 lit. c) şi d) din Codul de procedură penală din 1968
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 845 din 20 noiembrie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Oana Cristina Puică	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 461 alin. 1 lit. c) şi d) din Codul de procedură penală din 1968, excepţie ridicată de Dumitru Strachină în Dosarul nr. 9.981/99/2013 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 213D/2014.2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia solicită completarea dispoziţiilor de lege criticate cu noi cazuri de contestaţie la executare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 14 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 9.981/99/2013, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 461 alin. 1 lit. c) şi d) din Codul de procedură penală din 1968. Excepţia a fost ridicată de Dumitru Strachină cu ocazia soluţionării recursului într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 461 alin. 1 lit. c) şi d) din Codul de procedură penală din 1968 încalcă principiile privind universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, dreptul la un proces echitabil şi dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori, întrucât „tratează foarte vag şi evaziv problemele de care ne lovim în justiţie în prezent şi lasă totul la aprecierea instanţelor de judecată“. Autorul excepţiei susţine existenţa unui vid legislativ, motiv pentru care cauza sa nu îşi găseşte rezolvare, şi propune a se introduce în textul art. 461 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968 următoarele cazuri concrete: „când o sentinţă penală sau o decizie penală este lovită de nulitate în temeiul art. 197 alin. 1-3 din Codul de procedură penală“, respectiv „când o persoană a fost judecată şi condamnată definitiv de mai multe instanţe, prin hotărâri definitive, pentru o infracţiune în formă continuată“. De asemenea, solicită introducerea în textul art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală din 1968 a unei căi de atac „a tuturor persoanelor care au fost cercetate anterior apariţiei Legii nr. 202/2010 şi care din diverse motive ce nu ţin de ei nu au beneficiat de prevederile Legii nr. 202/2010, respectiv de art. 320¹ din Codul de procedură penală“.6. Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. De altfel, criticile formulate nu constituie o problemă de competenţa Curţii Constituţionale, aceasta statuând în jurisprudenţa sa că nu se poate substitui legiuitorului pentru modificarea reglementărilor adoptate, întrucât, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, „Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării“.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 461 alin. 1 lit. c) şi d) din Codul de procedură penală din 1968, abrogat la 1 februarie 2014 prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011 - prin care Curtea a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare -, dispoziţiile art. 461 alin. 1 lit. c) şi d) din Codul de procedură penală din 1968, deşi abrogate la momentul pronunţării Curţii, sunt supuse controlului de constituţionalitate, întrucât produc efecte juridice în cauză. Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins: „Contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: [...] c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.“12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 15 privind universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, precum şi a prevederilor art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 4 referitor la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori din Protocolul nr. 7 la Convenţie.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci solicită completarea dispoziţiilor art. 461 alin. 1 lit. c) şi d) din Codul de procedură penală din 1968 cu noi cazuri de contestaţie contra executării hotărârilor penale. O asemenea solicitare nu intră, însă, în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.14. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 461 alin. 1 lit. c) şi d) din Codul de procedură penală din 1968 este inadmisibilă.15. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 461 alin. 1 lit. c) şi d) din Codul de procedură penală din 1968, excepţie ridicată de Dumitru Strachină în Dosarul nr. 9.981/99/2013 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 25 septembrie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică