DECIZIE Nr.
490 din 6 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (3), art. 21 alin. (1), art.
23 alin. (1), art. 24 alin. (1) teza intai si ale art. 34 alin. (1) din
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 401 din 28 mai 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 19, art. 21, art. 23, art. 24 şi ale
art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tim Relanco
Impex" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 5.394/325/2006 al Tribunalului
Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin
avocat Carmen Obîrşanu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosarul cauzei,
lipsind partea Garda Financiară Timiş - Comisariatul Regional Timiş, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului legal al autorului excepţiei, care susţine
admiterea acesteia, arătând, în esenţă, următoarele: dispoziţiile de lege
criticate, prin aceea că atribuie aceluiaşi agent constatator, care este un
organ extrajudiciar, atribuţii în ceea ce priveşte constatarea existenţei unei
contravenţii, calificarea acesteia, sancţionarea, precum şi confiscarea
bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii, toate acestea
având la bază, în lipsa unui martor, doar menţiunile agentului constatator din
procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, contravin
prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de
nevinovăţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 44 alin. (8)
referitor la interdicţia confiscării averii dobândite licit şi la prezumţia de
dobândire licită a averii. In plus, menţionează cauza Anghel împotriva României, 2008, în
care statul român a fost condamnat pentru încălcarea caracterului inechitabil
al procedurii de contestare a unui proces-verbal de contravenţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în acest sens, că
întreaga motivare face abstracţie de posibilitatea legală a contestării pe cale
judecătorească a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiei. In plus, însăşi Constituţia, la art. 44 alin. (9), prevede posibilitatea
confiscării, în condiţiile legii, a bunurilor destinate, folosite sau rezultate
din infracţiuni ori contravenţii. Cât priveşte jurisprudenţa recentă a Curţii
Europene a Drepturilor Omului, la care s-a făcut referire, apreciază că
aspectele de fond cercetate cu prilejul pronunţării hotărârii Anghel împotriva României sunt de cu
totul altă natură decât cele specifice cauzei în care
a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 12 decembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 5.394/325/2006, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor „art. 19, art. 21, art. 23, art. 24 şi ale art. 34 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor".
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Tim
Relanco Impex" - S.R.L. din Timişoara într-o cauză având ca obiect soluţionarea
unei recurs împotriva unei sentinţe judecătoreşti pronunţate în soluţionarea
unei plângeri contravenţionale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile de lege criticate, prin „modul de
redactare şi de aplicare", creează condiţiile încălcării prezumţiei de
nevinovăţie, a dreptului la apărare şi a dreptului de proprietate. Aceasta,
deoarece contravenientul are sarcina probării nevinovăţiei sale în contra celor
menţionate de agentul constatator în procesul-verbal în lipsa unui martor, iar
simplele sale susţineri se bucură în faţa instanţei de prezumţia de legalitate.
De asemenea, prin faptul că agentul constatator, prin procesul-verbal de
constatare, aplică şi
sancţiunea, şi, în urma constatării dobândirii ilicite a unor bunuri, dispune
confiscarea acestora, se substituie instanţei judecătoreşti în funcţia sa
exclusivă şi constituţională de înfăptuire a justiţiei.
Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, indicând în acest sens
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu deciziile nr.
5/2002, nr. 183/2003, nr. 105/2003, nr. 371/2005, nr. 259/2007 şi nr. 824/2007.
In plus, meţionează că legea trebuia să ofere o soluţie şi pentru situaţia în
care la momentul şi locul încheirii procesului-verbal nu se află niciun martor.
Intr-adevăr, menţiunile agentului constatator beneficiază, prin forţa
împrejurărilor specifice acestui caz, de o prezumţie de legalitate şi
temeinicie, ceea ce este însă firesc şi justificat, având în vedere tocmai
calitatea sa de purtător al unor atribute de ordine publică şi de reprezentant
al statului, care are rolul de „gardian al interesului public".
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile art. 19, art. 21, art. 23, art. 24 şi ale art. 34 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 sunt constituţionale. Acestea nu încalcă prevederile art.
24 din Legea fundamentală, deoarece, astfel cum a statuat Curtea prin deciziile
nr. 183/2003, nr. 259/2007 şi nr. 824/2007, instanţa judecătorească este cea
care, în cazul formulării unei plângeri contravenţionale, verifică legalitatea
şi temeinicia procesului-verbal, instrumentează probe şi citează persoanele
implicate, pronunţându-se în final asupra existenţei contravenţiei, aplicării
sancţiunii şi a măsurii confiscării, după caz, printr-o hotărâre supusă, la
rândul său, recursului. Cât priveşte pretinsa încălcare a art. 44 din
Constituţie, se menţionează că, potrivit textului invocat, conţinutul şi
limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, iar dispoziţiile de
lege criticate nu fac decât să dea expresie prevederilor alin. (9) din acelaşi
text constituţional, în virtutea căruia bunurile destinate, folosite sau
rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în
condiţiile legii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 19, art. 21,
art. 23, art. 24 şi ale art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 410 din 25 iulie
2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002. Din
motivarea autorului excepţiei rezultă însă că excepţia se rezumă la prevederile
art. 19 alin. (3), art. 21 alin. (1), art. 23 alin. (1), art. 24 alin. (1) teza
întâi şi ale art. 34 alin. (1) din ordonanţa criticată, texte ce au următoarea
redactare:
- Art. 19 alin. (3): „In lipsa unui martor agentul
constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal
în acest mod.";
- Art. 21 alin. (1): „In
cazul în care prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor
nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare,
aplică şi sancţiunea.";
- Art. 23 alin. (1): „In
cazul în care prin săvârşirea contravenţiei s-a cauzat o pagubă şi există
tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită să aplice sancţiunea
stabileşte şi despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând
menţiunea corespunzătoare în procesul-verbal.";
- Art. 24 alin. (1) teza întâi: „Persoana împuternicită să aplice sancţiunea dispune şi confiscarea
bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii.";
- Art. 34 alin. (1): „Instanţa
competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost
introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane
citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute
de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei
procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite,
precum şi asupra măsurii confiscării."
Autorul excepţiei consideră că textele de lege
menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (11) privind
prezumţia de nevinovăţie, art. 24 consacrat dreptului la apărare, art. 44 alin.
(8) referitor la interdicţia confiscării averii dobândite licit şi la prezumţia
de dobândire licită a averii, art. 124 - „Infăptuirea justiţiei", art. 125-„Statutul judecătorilor"
şi ale art. 126 -„Instanţele
judecătoreşti".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost examinate în repetate
rânduri, prin raportare la critici de neconstituţionalitate asemănătoare.
Prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003 referitoare la
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) si (7), art.
17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Curtea a reţinut,
în esenţă, următoarele: „deşi legiuitorul a dezincriminat contravenţiile,
potrivit art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2002, instanţa competentă să soluţioneze
plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este obligată să urmeze
anumite reguli procedurale distincte de cele ale dreptului procesual civil, în
virtutea cărora, aşa cum susţine autorul excepţiei, sarcina probei aparţine
celui care afirmă ceva în instanţă. Astfel, alin. (1) al textului de lege
menţionat stabileşte, fără distincţii, că instanţa competentă să soluţioneze
plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care
a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, între care, potrivit art. 33 din
ordonanţă, şi organul care a aplicat sancţiunea, administrează orice alte probe
prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei
procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite,
precum şi asupra măsurii confiscării. Dispoziţiile alin. (2) al art. 34 din
ordonanţă prevăd că hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea
poate fi atacată cu recurs, fără ca motivarea acestuia să fie obligatorie. Aşa
fiind, sub acest aspect, prevederile de lege criticate sunt în deplin acord cu
exigenţele art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, iar din procedura de soluţionare a plângerii
împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu
rezultă răsturnarea sarcinii probei, ceea ce ar fi contrar intereselor
contravenientului, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare."
In acelaşi sens, al respingerii excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege aici examinate, Curtea s-a mai
pronunţat, de exemplu, şi prin Decizia nr. 216 din 28 februarie 2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 28 martie 2008, şi Decizia nr. 251 din 12 iunie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 553 din 31 iulie 2003.
In ceea ce priveşte invocarea hotărârii Curţii Europene
a Drepturilor Omului pronunţate în Cauza Anghel
împotriva României, 2008, Curtea constată că cele
reţinute de instanţa europeană nu sunt incidente în prezenta speţă. Aspectele
de fond, care au determinat pronunţarea soluţiei de condamnare a României
pentru nerespectarea caracterului echitabil al procedurilor de contestare a
unui proces-verbal, aveau în vedere anumite nereguli legate de încălcarea procedurilor
referitoare la audierea martorilor şi motivarea soluţiei judecătoreşti, în
cadrul unui litigiu ce viza contestarea unui proces-verbal de contravenţie a
unei fapte prevăzute de Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de
încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice,
respectiv a unui contract de vânzare-cumpărare şi a unor alte acte
administrative.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 19 alin. (3), art. 21 alin. (1), art. 23 alin. (1), art. 24
alin. (1) teza întâi şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Tim Relanco Impex" S.R.L. din Timişoara în Dosarul
nr. 5.394/325/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi