DECIZIE Nr.
490 din 8 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 156 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 587 din 6 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cârstea - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Mircea Popa în Dosarul nr. 2.536/3/2006 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei,
Mircea Popa, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este
legal îndeplinită.
Având cuvântul, autorul
excepţiei Mircea Popa solicită ataşarea tuturor dosarelor de fond la dosarul
Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public susţine că nu este
necesară ataşarea tuturor dosarelor de fond, ci numai a aceluia în care s-a
ridicat excepţia de neconstituţionalitate.
Curtea, având în vedere că la Dosarul nr. 450D/2006 al
Curţii Constituţionale este ataşat Dosarul nr. 2.536/3/2006 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a III-a civilă, dosar în care s-a ridicat excepţia de
neconstituţionalitate a art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge
cererea autorului excepţiei de ataşare a tuturor dosarelor de fond.
Având cuvântul pe fond, autorul excepţiei de
neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia, întrucât dispoziţiile art.
156 din Codul de procedură civilă contravin dreptului la apărare. Consideră că
instanţa ar trebui să fie obligată să acorde un termen de judecată pentru lipsă
de apărare, iar nu să aibă doar această posibilitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
întrucât scopul reglementării este soluţionarea cu celeritate a cauzelor.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 13 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 2.536/3/2006, Tribunalul
Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 156 din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Mircea Popa într-o
cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare împotriva unei
decizii civile a Tribunalului Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate
reglementează superficial dreptul la apărare, drept fundamental care nu poate
fi lăsat la aprecierea judecătorului şi nu poate fi limitat la un singur termen
pentru lipsa de apărare. Totodată, arată că dreptul la apărare constituie o
garanţie procesuală care, alături de celelalte garanţii, contribuie la
desfăşurarea unui proces echitabil, cu respectarea şi aplicarea principiului
contradictorialităţii părţilor.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile legale criticate nu
sunt de natură a îngrădi şi limita dreptul la apărare, care, la fel ca orice
drept reglementat prin lege, trebuie exercitat cu bună-credinţă şi în
condiţiile legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât legiuitorul are
latitudinea de a institui modalităţi diferite de exercitare a drepturilor
părţilor, iar dreptul de apreciere a judecătorului cu privire la temeinicia
motivelor de solicitare a termenului pentru lipsă de apărare îşi are
legitimitatea în prevederile art. 124 alin. (3) din Constituţie.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile
art. 156 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, aşa cum a statuat
şi Curtea Constituţională prin deciziile nr. 38/2002 şi nr. 337/2004.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 156 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: „Instanţa va putea da un
singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
Când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru acest
motiv, va amâna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de
concluzii scrise."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate
contravin prevederilor constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, ale art. 24 privind dreptul la
apărare, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate
publică, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 129 referitoare
la folosirea căilor de atac. De asemenea, autorul consideră că sunt încălcate
şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13
privind dreptul la un recurs efectiv
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra dispoziţiilor legale criticate, raportate la prevederile
invocate din Constituţie, s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 530/2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.040 din 23 noiembrie 2005.
Neintervenind elemente noi de natură să determine
reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii
sunt valabile şi în prezenta cauză.
Totodată, Curtea reţine că textul de lege examinat nu
constituie o restrângere a dreptului la apărare şi nici nu încalcă principiile
constituţionale invocate, ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării
cu rea-credinţă a drepturilor procesule prin cereri de amânare a procesului în
scopul tergiversării acestuia şi al împiedicării înfăptuirii justiţiei.
De asemenea, facultatea instituită pentru judecător, de
a nu acorda un termen pentru lipsă de apărare (caz în care se va amâna
pronunţarea, la cererea părţii, pentru depunerea de concluzii scrise) sau de a
acorda un singur termen în acest scop, implică responsabilitatea acestuia în
înfăptuirea actului de justiţie, iar pentru eventualele abuzuri sau greşeli de
judecată datorate încălcării dreptului la apărare, legea prevede remediile
necesare.
Pentru aceleaşi motive, Curtea reţine că nu sunt
încălcate nici prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces
echitabil, iar în ceea ce priveşte prevederile art. 13 din acelaşi act,
referitoare la dreptul la un recurs efectiv, precum şi cele ale art. 52 din
Constituţie, privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică,
constată că acestea nu au pertinenţă în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Mircea Popa în Dosarul nr. 2.536/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
III-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică
din data de 8 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean