DECIZIE Nr. 490 din 29 septembrie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 pct. 2
din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor
in Romania
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1000 din 10 noiembrie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind
statutul si regimul refugiatilor in Romania, exceptie ridicata de Huang
Xiaoquan in Dosarul nr. 4.405/2005 al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare a fost legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocand
jurisprudenta Curtii Constitutionale in aceasta materie si apreciind ca
dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor sau principiilor
constitutionale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 5 mai 2005, pronuntata in Dosarul nr. 4.405/2005,
Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului
nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania. Exceptia a
fost ridicata de Huang Xiaoquan, petent intr-o cauza avand ca obiect
solutionarea plangerii formulate de autorul exceptiei impotriva unei hotarari a
Oficiului National pentru Refugiati.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
textul de lege criticat nu indeplineste "criteriul de calitate"
prevazut de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, nefiind suficient de "accesibil si precis incat sa inlature
orice risc de arbitrariu". Astfel, lipsa de claritate a textului criticat
reprezinta un inconvenient major in solutionarea corecta a cererii de acordare
a protectiei umanitare conditionate, iar motivele invocate de Oficiul National
pentru Refugiati sunt contrare prevederilor art. 22 alin. (2) din Constitutie
si celor ale art. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, prevederi care nu permit nici un fel de limitari, fiind
incidente in toate cazurile in care exista riscul de tortura, pedepse sau
tratamente inumane ori degradante. De asemenea, considera ca lipsa de precizie
si claritate a textului criticat cu privire la natura si continutul pedepselor
si tratamentelor inumane ori degradante infrange caracterul absolut si
neconditionat al dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Constitutie, interpretate
in sensul dispozitiilor art. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului
si a libertatilor fundamentale si al jurisprudentei Curtii Europene a
Drepturilor Omului (Cauza B contra Frantei).
Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti opineaza in sensul ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat textul legal criticat
stabileste cu claritate conditiile pentru acordarea protectiei umanitare
conditionate.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
invocand in acest sens Decizia nr. 151/2003, prin care Curtea Constitutionala a
constatat ca art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 "a reglementat,
ca forma de protectie pentru strainul care nu indeplineste conditiile acordarii
statutului de refugiat, posibilitatea acordarii protectiei umanitare
conditionate. Acest beneficiu acordat de statul roman [...] se afla in deplina
concordanta cu prevederile constitutionale prin care se consfinteste dreptul la
viata si la integritate fizica si psihica, prevazute de art. 22 din
Constitutie".
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate raportata la prevederile
art. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, arata ca principalul scop al art. 3 din conventie il reprezinta
protejarea vietii, a demnitatii umane si a integritatii fizice si mentale a
persoanei si ca "obligatiile ce incumba unui stat, pe taramul articolului
3 din conventie, nu se limiteaza numai la obligatia negativa, aceea de a nu
practica tortura si de a nu aplica tratamente inumane si degradante, ci includ
si o obligatie pozitiva, aceea de a proteja orice persoana aflata sub
jurisdictia sa contra unei situatii iremediabile de pericol de a fi supusa la
rele tratamente, chiar daca acest risc ar urma sa se materializeze in afara
teritoriului sau". In acest sens, art. 3 va fi incalcat ori de cate ori o
persoana este extradata sau expulzata catre o tara in care risca sa fie supusa
unor tratamente inumane.
Totodata considera ca textul criticat "reprezinta tocmai asumarea de
catre stat a obligatiei sale pozitive, aceea de a oferi o forma de protectie
persoanei care, neindeplinind conditiile pentru acordarea statutului de
refugiat, ar fi expusa pericolului ca, in situatia in care ar fi returnata in
tara de origine, sa sufere o vatamare a drepturilor sale, constand in tortura,
tratamente sau pedepse inumane ori degradante".
Referitor la sustinerea autorului exceptiei in sensul ca dispozitiile
criticate limiteaza cazurile de acordare a protectiei umanitare conditionate
numai in situatiile in care riscul de tortura sau tratamente inumane ori
degradante are la baza unul dintre motivele urmatoare: rasa, religie,
nationalitate, opinii politice, apartenenta la un anumit grup social, arata ca
prin Decizia nr. 291/2001 Curtea Constitutionala a constatat ca
"aprecierea continutului si a intelesului termenilor dintr-un text de
lege, precum si a gradului de obiectivitate a criteriilor stabilite de
legiuitor pentru adoptarea unor acte de decizie de catre autoritatile chemate
sa aplice legea, cu alte cuvinte, interpretarea legii, nu intra in competenta
justitiei constitutionale, ci in competenta instantelor de drept comun".
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata
este neintemeiata. Astfel, arata ca stabilirea prin dispozitiile legale
criticate a conditiilor in care se poate acorda protectia umanitara
conditionata este in deplina concordanta cu prevederile constitutionale prin
care se consfinteste dreptul la viata si la integritate fizica si psihica.
Astfel, protectia umanitara conditionata se poate acorda strainului care nu
indeplineste conditiile pentru acordarea statutului de refugiat si cu privire
la care exista motive serioase sa se creada ca, daca va fi returnat in tara de
origine, risca sa sufere o vatamare a drepturilor sale. Arata ca in acest sens
s-a pronuntat si Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 151/2003.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii
Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul
refugiatilor in Romania, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, dispozitii care au urmatorul continut:
"Protectia umanitara conditionata se poate acorda strainului care nu
indeplineste conditiile prevazute la art. 2 alin. (1) si cu privire la care
exista motive serioase sa se creada ca, daca va fi returnat in tara de origine,
risca sa sufere o vatamare a drepturilor sale constand in: [...] 2. tortura,
tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca dispozitiile legale
criticate contravin prevederilor art. 22 alin. (2) din Constitutie, potrivit
carora: "Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa
sau de tratament inuman ori degradant."
Totodata sustine ca prevederile legale criticate contravin si prevederilor
art. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, potrivit carora: "Nimeni nu poate fi supus torturii, nici
pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante."
Analizand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca
s-a mai pronuntat cu privire la aceasta prin numeroase decizii, constatand ca
prevederile art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si
regimul refugiatilor in Romania nu contravin dispozitiilor art. 22 din
Constitutie si nici celor ale art. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale. De exemplu, prin Decizia nr. 244/2005,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 569 din 1 iulie 2005,
Curtea a retinut ca "legiuitorul, prin textul de lege criticat, a
reglementat, ca forma de protectie pentru strainul care nu indeplineste
conditiile acordarii statutului de refugiat, posibilitatea acordarii protectiei
umanitare conditionate. Acest beneficiu acordat de statul roman [...] este in
deplina concordanta si cu reglementarile internationale referitoare la statutul
si regimul refugiatilor".
Solutia pronuntata prin decizia mentionata, precum si considerentele care
au stat la baza acesteia isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, neintervenind
elemente noi de natura sa modifice jurisprudenta Curtii.
In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei, in sensul ca textul de
lege criticat este insuficient de clar si de precis, Curtea retine ca
aprecierea continutului si a intelesului termenilor dintr-un text de lege nu
intra in competenta instantei de contencios constitutional, ci in competenta
instantelor de drept comun.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 pct. 2
din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor
in Romania, exceptie ridicata de Huang Xiaoquan in Dosarul nr. 4.405/2005 al
Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 29 septembrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean