Decizia Nr.49 din 24.01.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cosmin & Constantin“ - S.R.L. din Constanţa şi Constantin Coteanu în Dosarul nr. 10.672/1/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 889D/2011.La apelul nominal se prezintă, pentru partea Societatea Comercială I.T.C. - S.R.L. din Bucureşti apărătorul ales, avocat Toader Agapie, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, constatându-se lipsa autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece critica nu este întemeiată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 10.672/1/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cosmin & Constantin“ - S.R.L. din Constanţa şi Constantin Coteanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile criticate reglementează în mod limitativ motivele pentru care poate fi exercitată contestaţia în anulare. Astfel, legiuitorul a înţeles să limiteze motivele de contestaţie în anulare la două situaţii excepţionale, îngrădind accesul la justiţie, ceea ce contravine art. 21 şi 129 din Constituţie. Totodată, partea care a pierdut procesul într-o cale de atac nu are la dispoziţie calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare. Mai arată că situaţiile extraordinare prevăzute de art. 317 din Codul de procedură civilă pot fi invocate de către contestator doar în cazul în care au fost arătate prin cererea de recurs, însă legea nu face distincţie între situaţia recurentului contestator şi situaţia intimatului contestator.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială opinează în sensul că dispoziţiile art. 317 alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt în acord cu prevederile constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 317 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 129 referitor la folosirea căilor de atac.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate s-a mai pronunţat prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca cele invocate în prezenta cauză, statuând că textele criticate sunt norme de procedură pe care legiuitorul este liber să le edicteze în baza prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2) potrivit cărora „competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 999 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 19 septembrie 2011, Decizia nr. 1.270 din 12 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 23 noiembrie 2010, Decizia nr. 787 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 16 iulie 2010, Decizia nr. 1.676 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 25 februarie 2010, Decizia nr. 1.482 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2010.De asemenea, Curtea a reţinut că prevederile art. 317 din Codul de procedură civilă nu au în vedere hotărârile judecătoreşti susceptibile de a fi atacate pe căile ordinare de atac, care oferă părţilor cadrul procesual adecvat în care să îşi poată exercita, cu diligenţă, drepturile procesuale de pe poziţii de egalitate, ci se referă la hotărârile irevocabile, împotriva cărora mai pot fi exercitate doar căile extraordinare de atac, aşa cum este cazul contestaţiei în anulare şi/sau al revizuirii.Legiuitorul a prevăzut limitativ cazurile în care poate fi atacată o hotărâre irevocabilă pe o asemenea cale, tocmai pentru a garanta echitatea actului de justiţie şi respectarea principiului autorităţii de lucru judecat şi pentru a-l pune pe justiţiabilul care nu a putut invoca, din motive, desigur, neimputabile lui, (nelegalitatea citării şi/sau încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă), într-o situaţie egală cu cel care a invocat aceste motive în apel sau în recurs, cu intenţia de a crea un tratament juridic egal între aceştia. Rezultă aşadar că, odată invocate pe calea apelului sau recursului, aceste motive urmează a fi cenzurate de către instanţă, care se va pronunţa asupra lor, astfel încât nepronunţarea asupra acestor motive în faza recursului dă posibilitatea părţii interesate să le invoce în cadrul contestaţiei în anulare, potrivit art. 317 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Din moment ce partea ar fi putut invoca aceste motive pe calea apelului sau recursului, Curtea a observat că ar fi de prisos să i se mai acorde încă o dată această posibilitate pe calea contestaţiei în anulare.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cosmin & Constantin“ - S.R.L. din Constanţa şi Constantin Coteanu în Dosarul nr. 10.672/1/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 ianuarie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu