DECIZIE Nr. 49
din 16 ianuarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Legea nr. 169/1997 pentru
modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale art. 38
din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 174 din 13 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Legea nr. 169/1997 pentru
modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale art. 38
din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată
de persoana fizică „Legumicultorul Gaidanov Petre" şi de Societatea
Comercială „Legumicultorul" - S.R.L. în Dosarul nr. 611/2006 al
Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează completul de judecată
că, la dosarul cauzei, Societatea Comercială „Legumicultorul" - S.R.L. a
depus prin reprezentant un înscris prin care completează motivarea acesteia.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. In acest sens arată că
prevederile legale criticate nu aduc atingere dispoziţiilor art. 16 din
Constituţie, întrucât se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de
ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.
Interdicţia reconstituirii dreptului de proprietate pe alte suprafeţe nu aduce
atingere dreptului de proprietate, ci, dimpotrivă, reprezintă o garanţie a
acestuia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 15 iunie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 611/2006, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III
din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar
nr. 18/1991 şi ale art. 38 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului
de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr.
169/1997.
Excepţia a fost invocată într-o cauză având ca obiect
recursul împotriva unei sentinţe civile pronunţate în temeiul textelor de lege
criticate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. III din Legea nr.
169/1997 aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate, fără a arăta
motivele pe care se întemeiază critica de neconstituţionalitate. Totodată,
susţin că art. 38 din Legea nr. 1/2000 încalcă dispoziţiile art. 44, 45, 135 şi
art. 136 din Constituţie, deoarece „obligă comisiile să reconstituie dreptul de
proprietate numai pe vechile amplasamente, ceea ce este
uneori imposibil".
Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens arată că nu
poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din
Legea nr. 169/1997 şi ale art. 38 din Legea nr. 1/2000, faţă de dispoziţiile
art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece normele deduse controlului se
aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale,
fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.
Totodată, nu poate fi reţinută nici critica de
neconstituţionalitate a art. III din Legea nr. 169/1997 şi ale art. 38 din
Legea nr. 1/2000, faţă de art. 44 şi 136 din Constituţie, întrucât conţinutul
şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Dispoziţiile art.
45 şi ale art. 135 din Constituţie nu au incidenţă în cauza de faţă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi
completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi
completările aduse prin
Legea nr. 247/2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 653
din 22 iulie 2005, precum şi ale art. 38 din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991
şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările aduse prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 102/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 29 iunie 2001:
- Art. III din Legea nr. 169/1997: „(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor
legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele
acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii
nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului
funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările
ulterioare şi ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a
dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor
care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau
constituiri, cum sunt:
(i) actele de reconstituire în favoarea unor
persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa
agricolă de producţie sau la stat sau care nu au moştenit asemenea terenuri;
(ii) actele de reconstituire şi constituire în
favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari,
solicitate de către aceştia, în termen legal, libere la data solicitării, în
baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 şi a
prezentei legi, precum şi actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul
public în acest scop;
(iii) actele de reconstituire şi constituire a
dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor
proprietarilor care nu au fost înscrişi în cooperativa agricolă de producţie,
nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin
acte translative de proprietate;
(iv) actele de reconstituire sau constituire a
dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului
proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripţiuni şi
inscripţiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum şi actele de
înstrăinare efectuate în baza lor;
(v) actele de reconstituire şi constituire a
dreptului de proprietate în măsura în care au depăşit limitele de suprafaţă
stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991;
(vi) actele de reconstituire a dreptului de
proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au
deţinut anterior în proprietate astfel de terenuri.
b) actele de constituire a dreptului de proprietate
pe terenurile agricole aflate în domeniul
public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, oraşelor
sau municipiilor;
c) actele de reconstituire sau de constituire a
dreptului de proprietate în intravilanul localităţilor, pe terenurile
revendicate de foştii proprietari, cu excepţia celor atribuite conform art. 23
din lege;
d) actele de constituire a dreptului de proprietate
pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal;
e) actele de constituire a dreptului de
proprietate, în condiţiile art. 20, în localităţile în care s-a aplicat cota de
reducere prevăzută de lege;
f) actele de constituire a dreptului de
proprietate, în condiţiile art. 20 şi în cazul în care în localitatea
respectivă nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptăţite de
lege;
g) transferurile de
terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încălcarea condiţiilor
prevăzute de lege, în scopul ilicit de a spori
prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului;
h) actele de vânzare-cumpărare privind construcţiile
afectate unei utilizări sociale sau culturale - case de locuit, creşe,
grădiniţe, cantine, cămine culturale, sedii şi altele asemenea - ce au
aparţinut cooperativelor agricole de producţie, cu încălcarea dispoziţiilor
imperative prevăzute la ultimul alineat al art.
28 din lege.
(11)
Actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat
al statului sau al localităţilor terenuri pentru care s-au depus cereri de
reconstituire a dreptului de proprietate privată îşi suspendă efectele cu
privire la aceste terenuri până la soluţionarea cererii de către comisia de
fond funciar, cu excepţia terenurilor intrate deja în circuitul civil. După
validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond
funciar în vederea punerii în posesie.
(2) Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect,
Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane
care justifică un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de
competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun.
(21)
Nulitatea absolută, în sensul prezentei legi, va putea fi invocată şi în
litigiile în curs.
(22)
Nulitatea absolută nu operează asupra titlurilor obţinute de foştii proprietari
pe alte amplasamente dacă la intrarea în vigoare a prezentei legi şi-au găsit
vechile amplasamente de care au fost deposedaţi atribuite legal altor persoane
conform Legii nr. 18/1991.
(23)
Foştii proprietari pot reveni la vechiul amplasament şi atunci când persoanele
puse în posesie pe aceste terenuri renunţă în favoarea lor la titlurile de proprietate deja eliberate.
(24) In cazul
unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza
titlului constatat nul este obligat să remită preţul actualizat fostului
proprietar rămas fără teren.
(3) In situaţia în care, pe terenurile care au
făcut obiectul unor acte juridice, constatate nule potrivit alin. (1), s-au
edificat construcţii de orice fel, sunt aplicabile dispoziţiile art. 494 din
Codul civil.";
- Art. 38 din Legea nr.
1/2000: „Comisiilorprevăzute la art. 6 alin. (1) le
este interzisă reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole şi celor forestiere prin transferul lor de la o unitate
administrativ-teritorială la alta."
Prevederile legale criticate sunt considerate a fi
contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în
art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 44 referitor la dreptul de
proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 124 referitor
la înfăptuirea justiţiei, art. 135 referitor la economia României şi art. 136 privitor la proprietate.
Examinând excepţia, Curtea Constituţională reţine
următoarele:
I. Prevederile art. III din
Legea nr. 169/1997 instituie sancţiunea nulităţii actelor translative de
proprietate încheiate cu încălcarea unor norme legale imperative. Asemenea acte
nu pot să constituie temeiuri pentru dobândirea valabilă a dreptului de
proprietate, deoarece un act juridic lovit de nulitate nu poate produce efecte
juridice. Aşa fiind, nu poate fi reţinută critica cu privire la încălcarea art.
44 şi 136 din Constituţie.
Pe de altă parte, potrivit art. 57 din Legea
fundamentală, cetăţenii români trebuie să îşi exercite drepturile şi
libertăţile constituţionale, printre care şi dreptul de proprietate, cu
bună-credinţă, respectându-se astfel dispoziţiile imperative ale legii.
Totodată, prevederile art. III din Legea nr. 169/1997
nu aduc atingere dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece normele deduse
controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza
normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.
II. Cu privire la critica de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 din Legea nr. 1/2000 în raport de
dispoziţiile art. 44 şi 136 din Legea fundamentală, Curtea constată că aceasta
nu poate fi reţinută, deoarece Legea nr. 1/2000 oferă soluţii pentru reconstituirea
dreptului de proprietate pentru toate persoanele îndreptăţite.
Obligaţia impusă comisiilor de a reconstitui dreptul de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, fără a avea dreptul de a le transfera de
la o unitate administrativ-teritorială la alta, este justificată de existenţa
împărţirii administrativ-teritoriale a ţării, prevăzută prin lege.
Dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 45
privind libertatea economică, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei şi
art. 135 referitor la economia României nu sunt incidente în speţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea
Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale art. 38 din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991
şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de persoana fizică „Legumicultorul
Gaidanov Petre" şi de Societatea Comercială „Legumicultorul" - S.R.L.
în Dosarul nr. 611/2006 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 ianuarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu