DECIZIE   Nr. 49 din 14 februarie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 185 din 18 martie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Mihai Paul Cotta      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Lilian Marza in Dosarul nr. 3.352/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca prevederile art. 453 din Codul de procedura penala stabilesc tocmai posibilitatea de a acorda condamnatului, in conditiile aratate, amanarea sau intreruperea executarii pedepsei. Prin faptul ca textul de lege criticat prevede posibilitatea acordarii unei singure amanari a pedepsei nu se incalca dispozitiile constitutionale invocate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 21 august 2001, pronuntata in Dosarul nr. 3.352/2001, Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Lilian Marza intr-o cauza penala avand ca obiect judecarea cererii de intrerupere a executarii pedepsei formulata de autorul exceptiei.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 21 din Constitutie privind accesul liber la justitie, deoarece restrang la o singura data posibilitatea condamnatului de a solicita intreruperea executarii pedepsei, in conditiile in care in cursul executarii unei pedepse privative de libertate este posibil sa apara de mai multe ori situatii din categoria celor prevazute de Codul de procedura penala, in care sa se justifice intreruperea executarii pedepsei.
    Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dubla conditionare stabilita privitor la amanarea si, respectiv, la intreruperea executarii pedepsei nu trebuie inteleasa ca o ingradire a dreptului de a se adresa autoritatii judecatoresti. Dispozitiile art. 453 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, raportate la art. 455 din acelasi cod, nu stabilesc norme imperative, ci dispozitive. In felul acesta revine instantei de judecata obligatia de a dispune, motivat, amanarea sau, dupa caz, intreruperea executarii pedepsei.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, apreciaza ca prevederile legale criticate sunt constitutionale.
    In motivarea acestui punct de vedere se arata ca potrivit art. 453 din Codul de procedura penala legiuitorul "nu opereaza o limitare a accesului liber la justitie, ci posibilitatea admiterii anumitor cereri care stabilesc circumstante subiective ce tin de conditia petentului condamnat". Legea limiteaza dreptul condamnatului la amanarea executarii pedepsei, in sensul ca dupa obtinerea amanarii nu poate reinnoi cererea de amanare pe acelasi temei. Prin urmare, dispozitiile legale criticate instituie o facultate, si nu o obligatie in sarcina instantei de judecata, de a dispune motivat amanarea sau, dupa caz, intreruperea executarii pedepsei.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    In motivarea acestui punct de vedere se arata ca prevederile art. 453 din Codul de procedura penala stabilesc numai posibilitatea de a se acorda condamnatului, in conditiile aratate, amanarea sau intreruperea executarii pedepsei, iar nu si un drept al acestuia de a le obtine. Prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor art. 21 din Constitutie, deoarece nu impiedica "in nici un mod, dreptul cetateanului de a se adresa instantelor judecatoresti".
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Presedintelui Camerei Deputatilor si cel al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 453 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, care au urmatorul cuprins:
    "Art. 453 - Executarea pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata poate fi amanata in urmatoarele cazuri: [...]
    c) cand din cauza unor imprejurari speciale executarea imediata a pedepsei ar avea consecinte grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucreaza. In acest caz, executarea poate fi amanata cel mult 3 luni si numai o singura data."
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile legale mentionate sunt contrare prevederilor art. 21 din Constitutia Romaniei, privind accesul liber la justitie, deoarece se restrange la o singura data posibilitatea condamnatului de a solicita intreruperea executarii pedepsei, desi in cursul executarii unei pedepse privative de libertate este posibil sa apara de mai multe ori situatii din categoria celor prevazute in Codul de procedura penala, in care sa se justifice intreruperea executarii pedepsei.
    Dispozitiile art. 21 din Constitutia Romaniei, la care se refera autorul exceptiei, au urmatorul continut:
    "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata.
    Realizarea scopului procesului penal si asigurarea eficientei hotararilor judecatoresti impun executarea de indata a hotararilor penale definitive. Prin exceptie de la aceasta regula, art. 453 si, respectiv, art. 455 din Codul de procedura penala prevad unele cazuri in care executarea pedepsei poate fi amanata sau intrerupta pe anumite perioade de timp.
    Potrivit art. 455, coroborat cu art. 453 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, intreruperea executarii pedepsei se poate acorda pentru o perioada de cel mult 3 luni si numai o singura data, atunci cand din cauza unor imprejurari speciale executarea pedepsei ar avea consecinte grave pentru condamnat, familie sau unitatea in care lucreaza. Prevederile legale mentionate stabilesc, pentru instanta de judecata competenta, facultatea de a acorda, la cererea condamnatului, intreruperea executarii pedepsei, in cazul in care constata ca sunt intrunite conditiile mentionate mai sus. Totodata aceste prevederi limiteaza posibilitatea condamnatului de a obtine intreruperea executarii pedepsei, in sensul ca dupa ce a obtinut o intrerupere in temeiul art. 453 alin. 1 lit. c) nu mai poate obtine o noua intrerupere pe acelasi temei.
    Dispozitiile art. 453 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala nu contravin principiului constitutional al accesului liber la justitie consacrat prin art. 21 alin. (1) din Legea fundamentala, potrivit caruia orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime. Or, asa cum s-a aratat mai sus, condamnatul are dreptul sa solicite si sa obtina o singura data intreruperea executarii pedepsei pe temeiul prevazut de art. 453 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, putandu-se adresa, in acest scop, instantei de judecata competente.
    In aceste conditii, faptul ca dupa acordarea unei intreruperi, in baza art. 453 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, instanta nu mai poate admite cereri ulterioare formulate de condamnat pe acelasi temei nu constituie o impiedicare sau o restrangere a accesului acestuia la justitie. Altfel spus, nu accesul la justitie ii este prohibit condamnatului - in cazul analizat -, ci insusi dreptul pe care doreste sa-l promoveze prin actiune in justitie, si anume acela de a obtine o noua intrerupere a executarii pedepsei in baza textului de lege mentionat.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Lilian Marza in Dosarul nr. 3.352/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 februarie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta