DECIZIE Nr.
489 din 20 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 387 din 11 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Simona Ricu -
procuror
Ioana Marilena Chiorean -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Valeriu Arsene în
Dosarul nr. 11.179/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 7 mai 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 11.179/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Valeriu Arsene
în cadrul soluţionării unei cereri de suspendare provizorie a
executării silite.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate
sunt neconstituţionale, deoarece judecarea cauzei se face fără
citarea părţilor şi nu există posibilitatea de a exercita o
cale de atac împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea provizorie
în cazurile în care s-a plătit cauţiunea stabilită de
instanţă.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile
criticate nu contravin prevederilor invocate din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146
lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,
3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură
civilă, modificate şi completate prin art. I pct. 71 din Legea nr.
219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 609 din 14 iulie 2005, cu următorul cuprins: „In cazuri urgente,
dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei
poate dispune, prin încheiere şi fără citarea
părţilor, suspendarea provizorie a executării până la
soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă.
Incheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea care
trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau
de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea
depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de
instanţă, dacă este cazul."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
susţine că prevederile de lege criticate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul
liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale
art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces
echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că s-a pronunţat în numeroase cauze asupra
dispoziţiilor criticate, raportate la aceleaşi prevederi
constituţionale ca şi cele invocate în prezenta cauză, constatând
constituţionalitatea acestora.
Astfel, prin Decizia nr. 443 din 15 aprilie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 16 mai
2008, Curtea a statuat, în esenţă, că eliminarea recursului
împotriva încheierii prin care s-a admis cererea de suspendare provizorie a
executării nu încalcă prevederile constituţionale invocate.
Legiuitorul, prevăzând o atare soluţie legislativă, a avut în
vedere, pe de-o parte, urgenţa care impune suspendarea provizorie a
executării silite, iar pe de altă parte, faptul că măsura
provizorie dispusă de preşedintele instanţei nu îl
prejudiciază pe creditor în valorificarea pretenţiilor sale, acesta
beneficiind de toate drepturile şi garanţiile procedurale, fiind
apărat prin instituirea unei cauţiuni de 10% din valoarea obiectului
cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani,
cauţiune menită să acopere eventualele daune cauzate acestuia
prin suspendarea provizorie a executării silite.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate din
prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi
având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
soluţia şi considerentele deciziei menţionate îsi
păstrează valabilitatea si în cauza de fată.
In plus, Curtea observă că procedura de
soluţionare a cererii de suspendare provizorie a executării silite -
prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac şi fără
citarea părţilor -, se circumscrie domeniului de reglementare a
procedurii de judecată, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie,
este atributul exclusiv al legiuitorului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Valeriu Arsene în Dosarul nr. 11.179/299/2009 al
Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 20 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean