DECIZIE   Nr. 487 din 8 iunie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 584 din 6 iulie 2006

Ioan Vida                                 -  preşedinte

Nicolae Cochinescu                -  judecător

Aspazia Cojocaru                    -  judecător

Acsinte Gaspar                       -  judecător

Kozsokar Gabor                      -  judecător

Petre Ninosu                           -  judecător

Ion Predescu                           -  judecător

Şerban Viorel Stănoiu            -  judecător

Mihaela Cîrstea                       -  procuror

Ingrid Alina Tudora                -   magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitutio-nalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Anca Andreea Burghelea în Dosarul nr. 26.658/2/2005 (2.806/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi de către Societatea Comercială „Hidroconstrucţia" - S.A. - Sucursala Siriu din Buzău în Dosarul nr. 7.365/2005 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilă.

La apelul nominal, se prezintă personal Dan Eugen Sulica, în calitate de parte şi ca reprezentant legal al părţilor Maria Silvia Sulica şi Castris Cristina Maria Sulica. De asemenea, se prezintă, prin avocat Gheorghe Rusen, părţile Gheorghe C. Posea, Maria Posea, Muşa Gh. Husu, Neculai Husu, Vasile Husu, Polixenia Ciobanu, Maria Daloga, Gheorghe C. Husu, Elena Husu, Gheorghe Leuleţu, Maria Leuleţu, Dumitru Leuleţu şi Viorica Leuleţu.

Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de Societatea Comercială „Hidroconstrucţia" - S.A - Sucursala Siriu din Buzău, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstitutionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării dosarelor nr. 359D/2006 si nr. 390D/2006.

Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 390D/2006 la Dosarul nr. 359D/2006, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Avocatul Dan Eugen Sulica, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, solicită respingerea excepţiei de neconstitutionalitate, depunând, în acest sens, note scrise la dosar.

Avocatul Gheorghe Rusen, considerând că reglementarea criticată este constituţională, solicită respingerea excepţiei de neconstitutionalitate. Depune, în acest sens, note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Incheierea din 21 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 26.658/2/2005 (2.806/2005) de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi Incheierea din 2 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 7.365/2005 de Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Anca Andreea Burghelea şi Societatea Comercială „Hidroconstrucţia" - S.A - Sucursala Siriu din Buzău.

In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorii acesteia susţin că reglementarea criticată contravine atât prevederilor constituţionale ale art. 21, art. 124 alin. (2) şi art. 129, cât şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin acordarea competenţei de soluţionare atât a apelului, cât şi a recursului aceleiaşi instanţe de judecată, astfel încât părţile nu vor beneficia de un control judiciar real, exercitat de către o instanţă de judecată superioară şi nici de un proces echitabil. Autorii excepţiei apreciază că, atâta timp cât aceeaşi instanţă este competentă să soluţioneze două căi de atac, se încalcă principiul unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.

Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că reglementarea criticată este constituţională, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 90/2006.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.

Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut:

Art. II alin. (3): „ Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel."

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 124 alin. (2) potrivit cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi şi art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac. De asemenea, consideră că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, la dreptul la un recurs efectiv.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca şi în cauza de faţă. Astfel, prin Decizia nr. 137 din 21 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 14 martie 2006, şi Decizia nr. 229 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 4 aprilie 2006, Curtea a statuat că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţiile, cât şi motivarea acestor decizii îşi păstrează valabilitatea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Anca Andreea Burghelea în Dosarul nr. 26.658/2/2005 (2.806/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi de Societatea Comercială „Hidroconstrucţia" - S.A - Sucursala Siriu din Buzău în Dosarul nr. 7.365/2005 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iunie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora