DECIZIE Nr.
486 din 29 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140 3 alin. 1 teza finala din Codul
de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 431 din 28 iunie 2007
Ion Predescu -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 1403 alin. 1 din Codul de procedură penală", excepţie ridicată de
Virgil Constantin în Dosarul nr. 13.863/4/2006 al Tribunalului Bucureşti
-Secţia a II-a penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, invocând în acest
sens deciziile nr. 156/2007 şi nr. 176/2006 prin care Curtea Constituţională a
stabilit că dispoziţiile art. 1403 alin. 1 din Codul de procedură penală nu contravin normelor
constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 22
noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 13.863/4/2006, Tribunalul
Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1403 alin. 1 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Virgil
Constantin într-o cauză privind soluţionarea recursului formulat împotriva unei
sentinţe prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării
preventive cu obligaţia de a nu părăsi localitatea.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate nu
asigură exigenţele principiului egalităţii de arme între apărare şi acuzare.
Totodată, se arată că este îngrădită folosirea căilor de atac în ceea ce
priveşte hotărârile prin care judecătorul a respins, în timpul urmăririi
penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind întemeiată,
deoarece dispoziţiile art. 1403 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală limitează
nepermis accesul liber la justiţie, prin aceea că îngrădesc dreptul de a
exercita calea de atac prevăzută de art. 3859 din Codul de procedură penală.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere
ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
1403 alin. 1 din
Codul de procedură penală este neîntemeiată. Aşa cum a reţinut Curtea
Constituţională prin Decizia nr. 15 din 20 ianuarie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, potrivit art. 129 din Constituţie,
folosirea căilor de atac se realizează în condiţiile legii. Or, art. 126 alin.
(2) din Legea fundamentală prevede că legiuitorul stabileşte competenţa şi
condiţiile în care acestea pot fi exercitate. Mai mult, potrivit dispoziţiilor
constituţionale ale art. 23 alin. (7), „încheierile instanţei privind măsura
arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege", iar
faptul că încheierea de şedinţă prin care s-a respins cererea de revocare a
măsurii arestării preventive nu este supusă separat căii de atac a recursului
nu aduce atingere dreptului unei persoane de a se adresa justiţiei sau
posibilităţii de a se folosi căile de atac stabilite de legea procedurală.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, se arată
că dispoziţiile art. 1403 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală nu îngrădesc
dreptul părţilor de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor,
libertăţilor şi intereselor lor legitime şi de a beneficia de un proces
echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil. In punctul de vedere exprimat
se apreciază că această soluţie legislativă a fost instituită pentru evitarea
tergiversării inutile a soluţionării fondului cauzei, fiind în concordanţă şi
cu prevederile art. 5 paragraful 4 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează numai un grad de
jurisdicţie în materia arestării preventive.
Se mai arată că, în considerarea unor situaţii
deosebite, legiuitorul poate institui reguli de procedură diferite, astfel
încât faptul că încheierea prin care s-a respins cererea de revocare a măsurii
arestării preventive nu este supusă nici unei căi de atac nu aduce atingere
dreptului persoanei de a se adresa justiţiei sau posibilităţii de a folosi căile
de atac stabilite de legea procesuală.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile „art. 1403 alin. 11 teza finală din Codul de procedură penală". In realitate,
critica autorului excepţiei, astfel cum rezultă din motivarea acesteia, vizează
dispoziţiile art. 1403 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală, care au
următorul cuprins:
- Art. 1403 alin. 1
teza finală: „[...] Incheierea prin care judecătorul respinge, în timpul
urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii
preventive nu este supusă niciunei căi de atac."
Autorul excepţiei susţine că
dispoziţiile legale criticate încalcă textele constituţionale ale art. 21 alin.
(1) şi (2) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 129 privind folosirea
căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că dispoziţiile art. 1403 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea
fundamentală şi cu o motivare asemănătoare celei din prezenta cauză. Astfel,
prin deciziile nr. 15 din 20 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 145
din 17 februarie 2005, şi nr. 779 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 16 ianuarie
2007, Curtea, pentru argumentele acolo reţinute, a
constatat că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere dreptului persoanei
de a exercita accesul liber la justiţie şi folosirea căilor legale de atac.
Intrucât, faţă de jurisprudenţa indicată, nu au
intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acesteia,
considerentele şi soluţia pronunţată de Curtea Constituţională prin deciziile
menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1403 alin. 1 teza finală din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Virgil Constantin în Dosarul nr. 13.863/4/2006 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi