DECIZIE Nr.
485 din 20 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 383 din 10 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr.
317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie
ridicată de Nicorina Magraon în Dosarul nr. 10.730/1/2008 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde avocatul Theodor Rus,
cu împuternicire avocaţială la dosar, pentru autorul excepţiei
de neconstituţionalitate, lipsă fiind Consiliul Superior al
Magistraturii, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul apărătorului autorului
excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea
acesteia. In acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate
contravin prevederilor art. 16 şi art. 21 din Constituţie, deoarece
-în domeniul privind cariera profesională - legiuitorul a prevăzut
pentru magistraţi doar calea de atac a recursului la Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, - în timp ce celelalte categorii
socio-profesionale beneficiază de două grade de jurisdicţie,
potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Totodată,
arată că recursul trebuie să reprezinte o cale de atac împotriva
unei hotărâri judecătoreşti, iar nu împotriva unei hotărâri
a Consiliului Superior al Magistraturii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că nu
se poate face o comparaţie între magistraţi şi funcţionari
publici, deoarece aceştia nu se află în aceeaşi situaţie
juridică. Pe de altă parte, arată că accesul la justiţie
nu înseamnă accesul la toate căile de atac şi, prin urmare, dispoziţiile
de lege criticate sunt constituţionale. In final, consideră că
celelalte critici reprezintă propuneri de modificare a textului de lege
atacat, ceea ce este inadmisibil potrivit Legii nr. 47/1992.
CURTEA,
actele si lucrările dosarului, constată având
în vedere următoarele:
Prin Incheierea din 20 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 10.730/1/2008, Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ
şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din
Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie
ridicată de Nicorina Magraon în cadrul soluţionării recursului
declarat împotriva unei hotărâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate
sunt neconstituţionale, deoarece instituie o singură cale de atac
împotriva hotărârilor pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii
prin care se validează examenele pentru numirea în funcţii de
conducere a procurorilor.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de
lege criticate nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, având
următorul conţinut: „(7) Hotărârile prevăzute la alin.
(5) pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen
de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secţia de contencios
administrativ şi fiscal a Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
susţine că prevederile de lege criticate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la
justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că s-a pronunţat asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate prin
Decizia nr. 634 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 577 din 22 august 2007.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut că textele
de lege criticate prevăd că partea interesată are posibilitatea
de a formula recurs la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la
hotărârea pronunţată de plenul Consiliului Superior al
Magistraturii referitoare la cariera şi drepturile judecătorilor
şi procurorilor şi de a beneficia pe tot parcursul acestei proceduri
de toate garanţiile necesare asigurării unui proces echitabil.
Interpretarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale duce la concluzia că
acesta nu consacră nici expres, dar nici implicit dreptul la dublul grad
de jurisdicţie, drept ce este recunoscut doar în materie penală. De
asemenea, nici art. 13 din Convenţie, care se referă la dreptul la un
„recurs efectiv", nu are semnificaţia asigurării dublului
grad de jurisdicţie, ci doar a posibilităţii de a se supune
judecăţii unei instanţe naţionale.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate din
prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi
având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
In plus, Curtea observă că, aşa cum a
statuat în numeroase cauze, accesul la justiţie, garantat de prevederile
art. 21 din Legea fundamentală, nu presupune şi accesul la toate
mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar
instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa
instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea
căilor de atac, sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului,
care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli
speciale de procedură.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul
Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Nicorina Magraon în
Dosarul nr. 10.730/1/2008 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 20 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean