Decizia Nr.483 din 23.06.2015

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă în Dosarul nr. 801/54/2014 al acestei instanţe şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 954D/2014.2. La apelul nominal se prezintă doamna avocat Lelia-Larisa Popescu, cu delegaţie la dosar, pentru partea Mihai Trăilescu, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii Mihai Trăilescu, care solicită admiterea acesteia arătând, în esenţă, că prin textul de lege criticat se limitează obiectul contestaţiei în anulare împotriva hotărârilor definitive pronunţate în apel şi se limitează accesul liber la justiţie, acesta reprezentând şi o neconcordanţă a legii. Contestaţia în anulare are drept scop verificarea legalităţii hotărârii pronunţate în calea de atac a apelului, aspect în concordanţă cu dispoziţiile art. 479 din Codul de procedură civilă. În practică, unele instanţe învestite cu soluţionarea căii de atac a apelului nu se pronunţă cu privire la toate motivele de apel invocate, astfel încât, în acest context, textul de lege criticat aduce atingere principiului egalităţii prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, din moment ce nu există nici motiv de revizuire pentru acest caz. Se aduce atingere şi dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului instanţele interne trebuind să examineze toate problemele esenţiale supuse acestora spre analiză. În prezenta cauză, instanţa de apel nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra unor motive esenţiale de apel de care depindea verificarea celorlalte capete de cerere, situaţia fiind similară celei reţinute prin Hotărârea din 28 aprilie 2005 pronunţată în Cauza Albina împotriva României. În această situaţie, urmând paşii şi etapele procedurale prevăzute de lege, se impune în cadrul contestaţiei şi analizarea omiterii instanţei de apel de a se pronunţa asupra unui motiv de apel prin luarea în considerare, faţă de critica invocată, a principiilor de drept procedural privind asigurarea dreptului la un proces echitabil şi egalităţii părţilor. Depune concluzii scrise în susţinerea celor anterior menţionate.4. Reprezentantul Ministerului Public arată că autorul excepţiei critică modul de reglementare a unei căi extraordinare de atac, respectiv contestaţia în anulare, critica privind o soluţie legislativă, iar întreaga motivare constituie o propunere de lege ferenda. Modul de reglementare al contestaţiei în anulare nu instituie privilegii sau discriminări între cetăţeni, nu se încalcă nici accesul liber la justiţie, orice persoană putând să uzeze de această cale de atac. În consecinţă, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 10 septembrie 2014, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de instanţa de judecată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare împotriva unei hotărâri pronunţate în apel, contestaţie întemeiată pe art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul de lege criticat reglementează cu privire la motivele pentru care se poate formula contestaţie în anulare împotriva hotărârilor date în apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs. Acestea coincid cu motivele pentru care se poate face contestaţie împotriva hotărârilor pronunţate în recurs, cu excepţia motivului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen“. Din textul de lege criticat rezultă că, împotriva hotărârii pronunţate în apel, ce nu este supusă recursului, prin care a fost omisă analizarea unuia dintre motivele de apel, nu poate fi exercitată calea de atac a contestaţiei în anulare. Mai mult, remedierea acestei omisiuni nu este posibilă nici prin utilizarea căii de atac a revizuirii. Omisiunea analizării unui motiv de apel are drept consecinţă încălcarea principiului egalităţii prin încălcarea egalităţii de şanse sinonimă egalităţii prin lege. Se aduce atingere, totodată, dreptului la un proces echitabil, întrucât hotărârea care nu analizează toate motivele de apel este o hotărâre în parte nemotivată. Cât priveşte realizarea distincţiei între motivele de apel şi simplele susţineri în argumentarea acestor motive, aceasta este în sarcina instanţei de judecată. În concluzie, prevederile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit analizarea legalităţii unei hotărâri pronunţate în apel, ce nu este supusă recursului, sub aspectul omisiunii analizării unui motiv de apel.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile apărătorului prezent al părţii şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Codul de procedură civilă a fost republicat după data sesizării Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, textul de lege criticat păstrând-şi numerotarea.Art. 503 din Codul de procedură civilă, cu denumirea marginală „Obiectul şi motivele contestaţiei în anulare“, are următorul cuprins: „(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză. (3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.“11. În opinia instanţei care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul de lege criticat face parte din secţiunea a 2-a „Contestaţia în anulare“ a capitolului III „Căile extraordinare de atac“ al titlului II „Căile de atac“ din cartea a II-a „Procedura contencioasă“ a Codului de procedură civilă şi reglementează cu privire la unele dintre motivele contestaţiei în anulare speciale. Critica instanţei care a sesizat Curtea priveşte de fapt o omisiune de reglementare, şi anume faptul că în art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu este reglementat ca motiv de contestaţie în anulare în ce priveşte hotărârile pronunţate în apel şi motivul de la art. 503 alin. (2) pct. 3 potrivit căruia „instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen“. 13. Curtea reţine, referitor la contestaţia în anulare, că aceasta este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nesuspensivă de executare, prin care se cere însăşi instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să îşi anuleze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată. În Codul de procedură civilă din 1865, contestaţia în anulare era reglementată de art. 317-321, iar doctrina a distins între două categorii de contestaţii în anulare, calificate în funcţie de tipul hotărârilor judecătoreşti şi de motivele exercitării acestora, respectiv contestaţia în anulare obişnuită, de drept comun, şi contestaţia în anulare specială, distincţia păstrându-şi valabilitatea şi în ceea ce priveşte noua reglementare. 14. Referitor la contestaţia în anulare specială, Curtea observă că, în prezent, aceasta este reglementată la art. 503 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, care prevede că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare pentru următoarele motive expres şi limitativ reglementate, şi anume atunci când: hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen şi instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză. 15. Curtea reţine că textul de lege criticat, respectiv art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, extinde obiectul contestaţiei în anulare speciale şi la hotărârile instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs şi prevede, astfel, că dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 din acest articol se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs. Aşa fiind, instanţa care a ridicat excepţia susţine că nereglementarea ca motiv de contestaţie în anulare - în cazul hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs - a omisiunii cercetării unui motiv de casare este contrară art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie.16. Curtea reţine că această critică nu poate fi primită, deoarece motivul contestaţiei în anulare specială - omisiunea cercetării unui motiv de casare - priveşte exclusiv hotărârile instanţelor de recurs, cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele de casare expres şi limitativ prevăzute la art. 488 din Cod. Or, apelul este o cale de atac ordinară şi devolutivă - prin care se rejudecă în fond cauza - spre deosebire de recurs, care are caracter nedevolutiv în configuraţia actualului Cod de procedură civilă. Totodată, apelul poate fi formulat pentru orice motiv de fapt şi de drept. Fiind o cale de atac ordinară, legea nu stabileşte în mod expres motivele pentru exercitarea apelului şi, prin urmare, acesta poate fi formulat pentru orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate a hotărârii atacate, precum şi pentru oricare din motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea căilor extraordinare de atac. 17. În concluzie, Curtea reţine că lipsa posibilităţii de a exercita contestaţia în anulare pentru omisiunea instanţei de apel de a cerceta „un motiv de casare“ este o consecinţă firească a caracterului ordinar şi devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii şi accesului liber la justiţie. 18. Curtea reţine că instanţa care a formulat critica de neconstituţionalitate face referire la situaţia de fapt în care instanţa care a soluţionat apelul nu s-a pronunţat asupra unui motiv de apel. Or, acesta nu constituie un motiv de neconstituţionalitate a textului de lege criticat, ci o modalitate de interpretare şi aplicare a legii la un caz determinat. 19. Având în vedere toate aceste considerente, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost formulată, este neîntemeiată. 20. Pe de altă parte, Curtea observă că o eventuală admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ar transforma calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare speciale într-o cale de atac ordinară, din moment ce instanţa care va soluţiona contestaţia în anulare ar trebui să reanalizeze motivele de apel, acestea nefiind structurate de lege ca atare, ci putând fi orice critici formulate de apelant cu privire la hotărârea instanţei care a judecat fondul. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu de Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă în Dosarul nr. 801/54/2014 al acestei instanţe şi constată că prevederile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 iunie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu