Decizia Nr.481 din 10.05.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320¹ alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Fănel Voicu în Dosarul nr. 625/229/2011 (număr în format vechi 1.638/2011) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 856D/2011.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia ridică o problemă de interpretare şi aplicare a legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. 625/229/2011 (număr în format vechi 1.638/2011), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320¹ alin. 7 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Fănel Voicu cu ocazia soluţionării unei cauze penale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 320¹ alin. 7 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, dreptul la un proces echitabil, imparţialitatea justiţiei şi independenţa judecătorilor, întrucât limitează efectele procedurii simplificate la aplicarea unei pedepse, excluzând posibilitatea achitării inculpatului. Arată că, prin condiţionarea reducerii limitelor de pedeapsă de pronunţarea unei hotărâri de condamnare, se creează premisele unei discriminări între inculpaţii care au apelat la procedura accelerată, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei, şi aceia care nu au înţeles să se judece conform acestei proceduri, deşi aceste persoane se găsesc în situaţii obiectiv identice. Tratamentul juridic aplicat inculpaţilor care solicită reducerea pedepsei cu o treime este, astfel, incompatibil cu aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ. Instituirea acestui tratament diferit, în funcţie de opţiunea inculpaţilor, nu este justificată de situaţia diferită în care s-ar afla aceştia, ci de celeritatea soluţionării cauzei, nepermiţând judecătorului cauzei să adopte hotărârea pe care o consideră corectă.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 320¹ alin. 7 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei. Arată că soluţia pronunţată în recurs, respectiv achitarea inculpatului, cu aplicarea art. 320¹ din Codul de procedură penală, demonstrează că instanţa poate aprecia şi în cazul procedurii simplificate că fapta există şi a fost săvârşită de inculpat, dar nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului menţionează că, prin Decizia nr. 1.483 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 320¹ din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale. Prin urmare, consideră că excepţia a devenit inadmisibilă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 320¹ alin. 7 din Codul de procedură penală, introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care au următorul cuprins: „Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. 1-6 nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2) şi (3) referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei şi la independenţa judecătorilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci solicită, în realitate, completarea prevederilor de lege criticate, în sensul reglementării posibilităţii ca, în cadrul procedurii simplificate, instanţa de judecată să pronunţe şi o soluţie de achitare. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320¹ alin. 7 din Codul de procedură penală este inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320¹ alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Fănel Voicu în Dosarul nr. 625/229/2011 (număr în format vechi 1.638/2011) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică