DECIZIE   Nr. 481 din 11 decembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 142 din 17 februarie 2004

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Maria Bratu           - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Ana Tancu in Dosarul nr. 12.090/2002 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    La apelul nominal lipsesc partile, procedura de citare fiind legal indeplinita.
    Curtea dispune a se face apelul si in dosarele nr. 409C/2003, nr. 410C/2003, nr. 419C/2003, nr. 420C/2003, nr. 421C/2003, nr. 422C/2003, nr. 441C/2003 si nr. 444C/2003, care au aceeasi autori ai exceptiei.
    La apelul nominal sunt prezenti Ileana Trifu, Traian Trifu, prin avocat Dumitru Florescu, Carmen Vaideanu, Otilia Vaideanu, Nicolae Titu Tatus, Alexandru Sen, Ioan Ionescu Tiseanu, Dan Darzu, Carmen Teodora Dobrescu si Lucia Olaru.
    Din oficiu Curtea ridica problema conexarii dosarelor, avand in vedere obiectul identic al cauzelor.
    Reprezentantii partilor prezente, precum si reprezentantul Ministerului Public nu se opun conexarii cauzelor.
    Curtea, deliberand, decide conexarea dosarelor nr. 409C/2003, nr. 410C/2003, nr. 419C/2003, nr. 420C/2003, nr. 421C/2003, nr. 422C/2003, nr. 441C/2003 si nr. 444C/2003 la Dosarul nr. 276C/2003, in temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, conform caruia "Procedura jurisdictionala [...] se completeaza cu regulile procedurii civile [...]", raportat la art. 164 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, potrivit caruia "[...] intrunirea mai multor pricini [...] in care sunt aceleasi parti sau chiar impreuna cu alte parti si al caror obiect si cauza au intre dansele o stransa legatura [...] poate fi facuta de judecator chiar daca partile nu au cerut-o".
    Cauza fiind in stare de judecata, avocatul Dumitru Florescu solicita respingerea exceptiei, aratand ca asupra constitutionalitatii art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin mai multe decizii, stabilind ca dispozitiile acestui articol sunt constitutionale. Mentioneaza, in acest sens, Decizia nr. 69/2003, prin care Curtea a retinut ca, prin consacrarea bunei-credinte ca o cauza de asanare a nulitatii absolute a actelor de instrainare a imobilelor preluate fara titlu valabil, legiuitorul a inteles ca in conflictul de interese legitime dintre adevaratul proprietar si subdobanditorul de buna-credinta al bunului sau imobil sa fie preferat cel din urma. Aceasta solutie se intemeiaza pe principiul validitatii aparentei in drept. Arata ca, de altfel, in speta, statul a dobandit cu titlu valabil dreptul de proprietate asupra imobilului. Ceea ce urmareste de fapt autorul exceptiei prin ridicarea acesteia este discutarea constitutionalitatii Decretului nr. 92/1950 si implicit a masurii nationalizarii, lucru inadmisibil in raport cu prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992.
    Celelalte parti prezente solicita, de asemenea, respingerea exceptiei.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca fiind neintemeiata, invocand in acest sens jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale in materie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:
    Prin incheierile din 21 noiembrie 2002, 15 septembrie 2003, 1 septembrie 2003, 11 septembrie 2003, 10 septembrie 2003, 24 septembrie 2003 si 1 octombrie 2003, pronuntate in dosarele nr. 12.090/2002, 1.590/2003, 1.594/2003, 1.766/2003, 1.584/2003, 1.804/2003, 1.790/2003, 1.595/2003 si 2.301/2003, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti si Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila si Sectia a IV-a civila au sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Ana Tancu si Ludmila Cernea, Marioara Nicorescu si Ecaterina Doicescu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin, in esenta, ca dispozitiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, intrucat inlatura sanctiunea nulitatii si valideaza un act viciat, cu consecinte retroactive. Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile criticate contravin, de asemenea, dispozitiilor art. 41 alin. (1), (2) si (3) din Legea fundamentala, intrucat, desi Legea nr. 10/2001 recunoaste ca dreptul de proprietate asupra unui imobil preluat fara titlu valabil nu s-a pierdut niciodata, textul legal criticat valideaza altei persoane un drept de proprietate asupra aceluiasi imobil. Si, in fine, se sustine ca aceste dispozitii contravin si prevederilor art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in raport cu art. 20 alin. (2) din Constitutie.
    Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti considera ca dispozitia legala criticata este neconstitutionala in raport de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentala. In sustinerea acestei opinii instanta arata ca, daca am admite ca art. 46 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 10/2001 ar consacra in terminis, pe cale legala, principiul ocrotirii bunei-credinte, intr-un domeniu particular, acela al regimului juridic al imobilelor preluate in mod abuziv de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, acest caz de validare a unui act lovit de nulitate, incheiat cu buna-credinta, are un caracter retroactiv. In ceea ce priveste critica privind incalcarea art. 41 din Constitutie, instanta arata ca textul criticat nu contravine Legii fundamentale.
    Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a si a IV-a civila apreciaza ca textul legal criticat este constitutional.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca textul de lege criticat nu incalca dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie, aratand ca sub acest aspect Curtea s-a pronuntat prin deciziile nr. 69 din 18 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, nr. 191 din 25 iunie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, nr. 71 din 18 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, si nr. 72 din 18 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 180 din 21 martie 2003.
    Cu privire la critica potrivit careia textul legal ar infrange art. 41 din Constitutie, Guvernul apreciaza ca in cauza nu este vorba de o expropriere, ci de un transfer al titlului de proprietate catre un subdobanditor de buna-credinta.
    Avocatul Poporului, in punctul sau de vedere, apreciaza ca textul legal criticat nu contravine art. 15 alin. (2) din Constitutie, invocand in acest sens jurisprudenta Curtii, care prin Decizia nr. 191/2002 si Decizia nr. 158/2003 a statuat ca prevederile cuprinse in art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu au caracter retroactiv. In ceea ce priveste critica referitoare la incalcarea art. 41 din Constitutie, se apreciaza ca aceasta este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are urmatorul continut:
    - Art. 46 alin (2): "Actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta, in afara de cazul in care actul a fost incheiat cu buna-credinta."
    Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 15 alin. (2), art. 20 alin. (2), art. 41 alin. (1), (2) si (3) din Constitutia Romaniei, care, ulterior sesizarii, a fost modificata si completata prin Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicata de Consiliul Legislativ, in temeiul art. 152 din Constitutie, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor si dandu-se textelor o noua numerotare, astfel art. 41 alin. (1), (2) si (3) a devenit art. 44 alin. (1), (2) si (3).
    Textele constitutionale invocate au urmatoarea redactare:
    - Art. 15. alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.";
    - Art. 20 alin. (2): "Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
    - Art. 44 alin. (1), (2) si (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.
    (3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire."
    Textul de lege mai este criticat si pe motiv ca ar fi incalcate prevederile art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 s-a mai pronuntat, de exemplu prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, Decizia nr. 72 din 18 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 180 din 21 martie 2003, si Decizia nr. 185 din 8 mai 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 531 din 24 iulie 2003.
    Cu acest prilej, Curtea Constitutionala a constatat ca ocrotirea interesului dobanditorului de buna-credinta a fost determinata de ratiuni care vizeaza asigurarea securitatii circuitului civil si stabilitatea raporturilor civile. Ne aflam in prezenta unei erori comune a dobanditorilor cu privire la calitatea de proprietar a statului, eroare ce indreptateste o larga prezumtie de buna-credinta a acestora, intrucat aceasta eroare comuna a tuturor dobanditorilor s-a bazat pe autoritatea unui act legislativ. Astfel fiind, nu poate fi decat de buna-credinta cel ce se intemeiaza pe o dispozitie a legii.
    Solutiile adoptate, ca si considerentele pe care acestea se intemeiaza, isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu au aparut imprejurari noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale in aceasta materie.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutia republicata, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Ana Tancu in Dosarul nr. 12.090/2002 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti si de Ludmila Cernea, Marioara Nicorescu si Ecaterina Doicescu in dosarele nr. 1.584/2003, 1.804/2003 si 1.790/2003 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila si nr. 1.590/2003, 1.594/2003, 1.766/2003, 1.595/2003 si 2.301/2003 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 11 decembrie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu