Decizia Nr.479 din 17.09.2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 154 din Codul penal, excepţie ridicată de Călin Buda în Dosarul nr. 20.990/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.042D/2017.2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia pentru argumentele invocate în faţa Judecătoriei Oradea - Secţia penală. În acest sens arată că dispoziţiile art. 154 din Codul penal încalcă principiile privind aplicarea legii penale mai favorabile, egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, precum şi accesul liber la justiţie, consacrate de prevederile art. 15 alin. (2), ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (1) din Constituţie, întrucât modalitatea de reglementare a termenelor de prescripţie a răspunderii penale prejudiciază persoana vătămată şi îi creează acesteia un tratament defavorabil în procesul penal.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul excepţiei este nemulţumit, în realitate, de modul de aplicare a textului de lege criticat.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:5. Prin Încheierea din 14 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 20.990/271/2016/a1, Judecătoria Oradea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 154 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Călin Buda în Dosarul nr. 20.990/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală, cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei ordonanţe de clasare. Ca urmare a invocării excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de judecată a constituit un dosar separat cu nr. 20.990/271/2016/a1, având ca obiect „alte cereri privind judecata în fond", în care a pronunţat încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 154 din Codul penal - care stabilesc termenele de prescripţie a răspunderii penale - încalcă principiile constituţionale privind aplicarea legii penale mai favorabile, egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, precum şi accesul liber la justiţie, întrucât creează un tratament defavorabil persoanei vătămate în procesul penal. În acest sens arată că textul de lege criticat nu prevede, în cazul concursului de infracţiuni, un cumul al termenelor de prescripţie aplicabile infracţiunilor concurente, „căci art. 154 se aplică doar la termenul cel mai mare din mulţimea de infracţiuni suportate de victime". Aşadar, „legiuitorul nu a luat în considerare o aplicare pentru fiecare infracţiune a unui termen de prescripţie şi o cumulare a lor", deşi victima nu poate alege să suporte doar consecinţele „infracţiunii căreia i se aplică termenul de prescripţie". De asemenea, consideră că „termenele de prescripţie în niciun caz nu ar trebui să fie mai mici decât efectele infracţiunilor", care se pot întinde pe perioade de zeci de ani sau pe viaţă. Or, potrivit dispoziţiilor art. 154 din Codul penal, termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt de 3, 5, 8 şi 10 ani. În fine, arată că textul de lege criticat „nu ia în considerare circumstanţele agravante, care ar trebui să schimbe încadrarea într-un termen de prescripţie mai mare".7. Judecătoria Oradea - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, menţionează că prescripţia reprezintă o cauză de înlăturare a răspunderii penale, respectiv de neaplicare a pedepsei, care determină încetarea dreptului statului de a-l trage la răspundere penală pe autorul faptei şi a obligaţiei corelative a acestuia. Instanţa de judecată consideră că reglementarea prescripţiei răspunderii penale are caracterul de normă de drept penal material, fiind supusă aplicării legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, potrivit prevederilor art. 5 din Codul penal. Arată că termenele de prescripţie a răspunderii penale, stabilite de dispoziţiile art. 154 din noul Cod penal, calculate prin raportare la limitele speciale ale pedepsei prevăzute de legea penală mai favorabilă, se impun a fi aplicate faptelor comise sub imperiul legii vechi, care, în acord cu principiul securităţii juridice, nu au fost judecate definitiv până la apariţia legii noi, deoarece, în caz contrar, un destinatar al normei penale ar fi discriminat în raport cu altul, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă.8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie de prescripţie a răspunderii penale şi a executării pedepsei, şi anume Decizia nr. 287 din 1 noiembrie 2001.10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 154 din Codul penal sunt constituţionale. Arată, astfel, că este atributul exclusiv al legiuitorului să stabilească termenele de prescripţie a răspunderii penale, ca - de altfel - şi celelalte condiţii, precum şi efectele prescripţiei, iar acestea nu pot fi considerate ca fiind contrare Constituţiei.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 154 din Codul penal. Din notele scrise ale autorului excepţiei, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta priveşte doar dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Codul penal. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra acestor dispoziţii de lege, care au următorul cuprins: „(1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt: a) 15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani; b) 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20 de ani; c) 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani; d) 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani; e) 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda."14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind aplicarea legii penale mai favorabile, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, precum şi ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci solicită, în realitate, modificarea şi completarea dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din Codul penal, în sensul ca, pe de o parte, termenele de prescripţie a răspunderii penale să aibă durate mai mari, iar, pe de altă parte, să se prevadă cumulul termenelor de prescripţie aplicabile infracţiunilor concurente, precum şi majorarea termenelor de prescripţie în cazul existenţei circumstanţelor agravante. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului (Decizia nr. 609 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 9 noiembrie 2017, paragraful 15).16. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Călin Buda în Dosarul nr. 20.990/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Oradea - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 17 septembrie 2019.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică