Decizia Nr.478 din 10.05.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^b alin. 3 şi art. 300² din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Victor Stroe în Dosarul nr. 13.309.04/303/2010 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 722D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 746D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 2, art. 160^b alin. 3, art. 300² şi art. 465 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florian Brînduşel Gămulea în Dosarul nr. 24.614/301/2010 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală.La apelul nominal se prezintă personal partea Ionel Taifas, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 722D/2011 şi nr. 746D/2011 au obiect parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Partea prezentă arată că nu se opune conexării dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile pentru conexarea cauzelor.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 746D/2011 la Dosarul nr. 722D/2011, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorii acesteia sunt nemulţumiţi, în realitate, de modul de aplicare a textelor de lege criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 30 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. 13.309.04/303/2010, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^b alin. 3 şi art. 300² din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Victor Stroe cu ocazia verificării legalităţii şi temeiniciei arestării preventive.Prin Decizia penală nr. 189/R din 10 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 9.154/3/2011, admiţând recursul împotriva Încheierii din 3 februarie 2011 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^b alin. 3 şi art. 300² din Codul de procedură penală, iar prin Încheierea din 14 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 24.614/301/2010, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 2 şi art. 465 alin. 1 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Florian Brînduşel Gămulea cu ocazia soluţionării Dosarului nr. 24.614/301/2010 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală, având ca obiect tragerea la răspundere penală pentru săvârşirea unei infracţiuni flagrante, cauză în care instanţa a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 160^b alin. 3 şi art. 300² din Codul de procedură penală încalcă dreptul la apărare, întrucât permit menţinerea arestului preventiv chiar şi „fără să existe o motivare explicită asupra măsurii“. Astfel, arată că, de fiecare dată, la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, instanţa nu le acordă cuvântul, iar apărătorii din oficiu nu le asigură o apărare corespunzătoare. Totodată, autorul excepţiei Florian Brânduşel Gămulea consideră că dispoziţiile art. 68 alin. 2 şi art. 465 alin. 1 din Codul de procedură penală contravin prevederilor art. 41 alin. 2 din Codul penal referitoare la unitatea infracţiunii continuate, având în vedere că probele privind flagrantul organizat în trafic „scot în evidenţă faptul că a fost o acţiune de supraveghere continuată“.Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 160^b alin. 3 şi art. 300² din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece art. 160^b alin. 3 şi art. 300² din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală, iar Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 2 şi art. 465 alin. 1 din Codul de procedură penală.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 68 alin. 2, art. 160^b alin. 3, art. 300² şi art. 465 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituţie. Mai arată că, în realitate, autorii excepţiei pun în discuţie modul de interpretare şi aplicare a textelor de lege criticate, ceea ce nu reprezintă o problemă de constituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 68 alin. 2, art. 160^b alin. 3, art. 300² şi art. 465 alin. 1 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:– Art. 68 alin. 2: „De asemenea, este oprit a determina o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe.“;

– Art. 160^b alin. 3: „Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.“;

– Art. 300²: „În cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160^b.“;

– Art. 465 alin. 1: „Este flagrantă infracţiunea descoperită în momentul săvârşirii sau imediat după săvârşire.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 160^b alin. 3 şi art. 300² din Codul de procedură penală. Eventualele greşeli de aplicare a legii, la care fac referire în motivarea excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii autorilor excepţiei, nu pot constitui însă motive de neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional, fiind de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 68 alin. 2 şi art. 465 alin. 1 din Codul de procedură penală, autorul excepţiei Florian Brânduşel Gămulea invocă contradicţia dintre aceste texte de lege şi prevederile art. 41 alin. 2 din Codul penal. O asemenea critică nu poate fi nici ea reţinută, întrucât examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţii din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din cadrul legislaţiei interne. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 2, art. 160^b alin. 3, art. 300² şi art. 465 alin. 1 din Codul de procedură penală este inadmisibilă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 2, art. 160^b alin. 3, art. 300² şi art. 465 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Victor Stroe în Dosarul nr. 13.309.04/303/2010 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia penală şi de Florian Brînduşel Gămulea în Dosarul nr. 24.614/301/2010 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică