DECIZIE Nr.
478 din 20 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 324 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 365 din 3 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Simona Ricu -
procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Cecilia Giurcă
şi Aurel Giurcă în Dosarul nr. 3.424/1/2008 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală.
La apelul nominal se prezintă partea Aurel
Giurcă, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Partea prezentă a
cerut admiterea excepţiei de neconstituţionalitate întrucât
dispoziţiile legale criticate încalcă dreptul la apărare.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 12 martie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 3.424/1/2008, Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 324 alin. 1 din
Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de
Cecilia Giurcă şi Aurel Giurcă într-un dosar având ca obiect o
cerere de revizuire.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii arată
că termenul, în ceea ce priveşte hotărârile pronunţate în
recurs care au evocat fondul, ar trebui să curgă de la
pronunţarea acestora, în cazul în care odată cu pronunţarea se
fac şi redactarea şi motivarea deciziei. Termenul „de la
pronunţare" este valabil în situaţia respingerii recursului,
când se cunoaşte conţinutul celor două hotărâri anterioare.
In cazurile prevăzute la pct. 1 şi 2, când termenul curge de la
comunicarea deciziei, cei interesaţi să promoveze o cerere de
revizuire au cunoştinţă despre conţinutul hotărârii
respective şi pot motiva revizuirea în termenul de o lună. Autorul
consideră că este necesar a se pune de acord dispoziţiile art.
251 alin. 11 şi 42 cu dispoziţiile art. 261
alin. 1 din Codul de procedură civilă. De asemenea, trebuie avute în
vedere, în opinia autorului, şi dispoziţiile art. 264 din Codul de
procedură civilă, care prevăd că motivarea hotărârii
se va face în cel mult 30 de zile de la pronunţare. Autorul consideră
că redactarea textului în forma actuală, prin care se stabileşte
termenul pentru formularea unei cereri de revizuire „de la
pronunţare", încalcă dreptul la apărare al
părţilor, deoarece acestea, necunoscând motivarea deciziei date în
recurs, nu pot şti dacă se încadrează în vreunul dintre cazurile
prevăzute de art. 322 din Codul de procedură civilă.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Secţia civilă şi de proprietate intelectuală apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt
constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 324 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, prevederi care au următorul conţinut: „(1) Termenul
de revizuire este de o lună şi se va socoti:
1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2
şi 7 alin. 1, de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când
hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea
fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la
punctul 7 alin. 2 de la pronunţarea ultimei hotărâri;
2. în cazul prevăzut de art. 322 pct. 3, de la
cel din urmă act de executare;
3. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4,
din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea
instanţei penale de condamnare a judecătorului, martorului sau
expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul. In lipsa unei
astfel de hotărâri termenul curge de la data când partea a luat
cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea
infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar
nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora;
4. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5,
din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după
caz, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea
desfiinţată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea
a cărei revizuire se cere;
5. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 6, de
la comunicarea hotărârii definitive făcută statului ori
celorlalte persoane de drept public sau de utilitate publică, sau de la
întoarcerea dispărutului ori de la dobândirea capacităţii; în
aceste din urmă două cazuri termenul fiind de 6 luni."
In opinia autorilor excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor cuprinse în art. 24 referitoare la dreptul la apărare
din Constituţie şi în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
astfel cum a fost formulată, Curtea constată că, în realitate,
autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit de
modul de redactare a textului de lege, dorind modificarea acestuia. Or,
potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, „Curtea
Constituţională se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse
controlului".
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Cecilia Giurcă
şi Aurel Giurcă în Dosarul nr. 3.424/1/2008 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 20 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae