Decizia Nr.472 din 21.11.2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 221 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 35 din 16 ianuarie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Valentina Bărbăţeanu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22¹ alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Făgăraş, prin primar, în Dosarul nr. 26/64/2012 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 54D/2013 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor.Procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul este repus pe rol, după ce dezbaterile iniţiale au avut loc în şedinţa publică din 1 octombrie 2013, dată la care, în scopul unei mai bune studieri a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunţarea la data de 15 octombrie 2013, când a dispus repunerea cauzei pe rol pentru data de 21 noiembrie 2013, ca urmare a imposibilităţii constituirii majorităţii prevăzute de art. 6 şi art. 51 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 47/1992.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia solicită, de fapt, modificarea textului de lege criticat în sensul ca retransmiterea sectoarelor de drum către autorităţile administraţiei publice locale de care au aparţinut să aibă loc cu acordul acestora, la fel ca preluarea lor de către administratorul drumurilor naţionale. În subsidiar, apreciază că excepţia este neîntemeiată, precizând că textul de lege ce formează obiectul acesteia nu contravine principiului constituţional al autonomiei locale, deoarece, în lipsa acordului menţionat, autoritatea administraţiei publice locale nu poate refuza reprimirea unui bun care îi aparţine.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 26/64/2012, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22¹ alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Făgăraş, prin primar, într-o cauză având ca obiect anularea unor acte administrative.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia - autoritate administrativă locală - arată că nu a fost de acord cu reprimirea în administrare a unui tronson de drum preluat anterior de Ministerul Transporturilor în vederea efectuării unor lucrări de reabilitare, deoarece acestea nu au fost executate corespunzător, tronsonul de drum prezentând grave deficienţe, care pun în pericol siguranţa traficului rutier şi a cetăţenilor. În aceste împrejurări, susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât retransmiterea către autorităţile administraţiei publice locale nu este condiţionată de acordul acestora - aşa cum se întâmplă, potrivit art. 22¹ alin. (1) din ordonanţă, în cazul preluării -, acord care ar presupune confirmarea efectuării lucrărilor. În opinia sa, textul de lege criticat contravine principiului constituţional al autonomiei locale, întrucât Consiliul Local ar trebui să îşi dea acordul atât la predarea, cât şi la preluarea în administrarea sa a unui bun. Altfel, ar fi afectată însăşi substanţa dreptului de administrare. Susţine că prin reglementarea criticată se instituie o diferenţiere nejustificată de tratament între momentul transmiterii şi cel al preluării în administrare, precum şi o îngrădire a dreptului de a avea obiecţiuni, de a accepta sau de a refuza retransmiterea în administrare a tronsonului de drum preluat, în funcţie de modul în care au fost realizate sau nu lucrările pentru care s-a preluat administrarea drumului. În opinia sa, textul de lege criticat defavorizează autoritatea administrativă locală, întrucât reprimirea în administrare a drumului, fără acordul său, reprezintă o descărcare de gestiune pentru autoritatea centrală, în detrimentul autorităţii locale, care îşi reia responsabilitatea stării tehnice a drumului, în condiţiile în care aceasta poate fi mai rea decât cea de la predarea administrării, iar o asemenea retransmitere presupune modificări bugetare locale care să includă întreţinerea drumului. Textul de lege criticat creează o vătămare a intereselor administraţiei locale de către administraţia centrală şi face abstracţie de cerinţa proporţionalităţii măsurilor individuale dispuse. Arată că, de vreme ce preluarea din administraţia locală de către autoritatea administrativă centrală a unui tronson de drum naţional nu se poate face decât cu acordul autorităţii publice locale, retransmiterea în administrarea autorităţii publice locale a aceluiaşi tronson de drum nu poate fi dispusă decât în aceleaşi condiţii ca la preluare, cu acordul administraţiei publice locale, pentru a fi respectată cerinţa proporţionalităţii. Existenţa acordului administraţiei publice locale pentru preluarea administrării bunului i-ar da posibilitatea ca, în calitate de administrator, să stabilească, să confirme sau să infirme realizarea scopului pentru care şi-a dat acordul la preluarea dreptului de administrare.Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că textul de lege criticat este constituţional.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul de lege ce formează obiectul acesteia neconţinând dispoziţii de natură să afecteze principiul autonomiei locale. În acest sens, precizează că, încă de la emiterea acordului pentru darea în administrare către administratorul drumurilor naţionale a sectoarelor de drum naţional sau a altor sectoare de drum, autorităţile locale aveau cunoştinţă de toate aspectele vizate de acest acord, corespunzător prevederilor ordonanţei, şi anume scopul pentru care urma să se facă transmiterea - adică realizarea proiectelor prioritare de interes naţional sau european, dar şi sursa de finanţare aferentă, autorităţile locale fiind, astfel, degrevate, în mod corespunzător, de cheltuielile aferente lucrărilor vizate. Referitor la criticile în sensul că era necesar ca prin ordonanţă să se prevadă şi un acord final, distinct de cel anterior, pentru retransmiterea bunurilor în administrarea autorităţilor administraţiei publice locale de care au aparţinut, apreciază că acestea nu vizează aspecte de constituţionalitate, obligaţiile şi răspunderea autorităţii publice contractante, inclusiv cu privire la realizarea recepţiei lucrărilor finalizate, fiind prevăzute de legislaţia în vigoare. Totodată, precizează că, potrivit art. 867 din Codul civil, dreptul de administrare se constituie prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean sau, după caz, a consiliului local, iar autorităţile menţionate controlează modul de exercitare a dreptului de administrare. Aşadar, autorităţile locale nu sunt lipsite de posibilitatea legală a controlării modului de exercitare a dreptului de administrare constituit potrivit legii, inclusiv pe perioada realizării/finalizării lucrărilor în cauză. De asemenea, arată că, la retransmiterea în administrare a sectoarelor de drum aflate în domeniul public astfel reabilitate sau modernizate, respectiv la încheierea protocolului de predare-primire, autorităţilor publice le revine obligaţia aferentă de a verifica starea tehnică a sectoarelor de drum în cauză, pe care trebuie să asigure realizarea serviciilor de transport în condiţii de siguranţă şi să procedeze la toate demersurile legale pe care le consideră necesare, inclusiv pentru recuperarea eventualelor prejudicii, potrivit legii civile.Avocatul Poporului apreciază că nu pot fi reţinute criticile formulate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate. În opinia sa, este evident că acordul exprimat pentru trecerea temporară a unor sectoare de drum din patrimoniul autorităţilor locale implică şi acordul acestora pentru retransmiterea lor, la finalizarea lucrărilor. Apreciază că este firesc ca, după finalizarea lucrărilor, sectoarele de drum să fie retransmise autorităţilor administraţiei publice de la care au fost preluate iniţial. Măsura instituită de legiuitor are în vedere modernizarea drumurilor de interes naţional, judeţean şi local, iar pentru eficientizare s-a prevăzut un sistem centralizat de realizare, cu consecinţe pozitive asupra dezvoltării economice a unităţilor administrativ-teritoriale. Ca atare, textul de lege criticat nu vizează o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, ci reprezintă concretizarea obligaţiei statului prevăzută de art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie prin care acesta trebuie să asigure crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 22¹ alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998. Art. 22¹ a fost introdus prin art. I pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2006 pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 14 august 2006, şi modificat ulterior prin Legea nr. 10/2007 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2006, pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 16 ianuarie 2007. În prezent, textul de lege criticat are următoarea redactare: „După finalizarea lucrărilor, sectoarele de drum se retransmit autorităţilor administraţiei publice locale de care au aparţinut.“În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat încalcă dispoziţiile din Legea fundamentală cuprinse în art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi în art. 120 alin. (1) potrivit căruia administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin întreaga motivare a acesteia, autorul său argumentează ideea că Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 ar trebui să conţină o reglementare prin care să permită autorităţilor administraţiei publice locale să îşi exprime acordul cu privire la reprimirea, de la administratorul drumurilor naţionale sau, după caz, de la ministerul de resort, a sectoarelor de drum pe care au fost executate lucrările din cadrul proiectelor prioritare de interes naţional şi european, respectiv de interes judeţean şi de interes local. Un asemenea acord ar fi necesar, în opinia autorului excepţiei, pentru a confirma calitatea lucrărilor efectuate, ceea ce ar da expresie, în cele din urmă, autonomiei locale de care se bucură autorităţile administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, potrivit art. 120 alin. (1) din Constituţie.Curtea constată că, din modul de formulare al motivării excepţiei, rezultă că autorul acesteia tinde spre completarea enunţului textului de lege ce formează obiect al excepţiei, prin introducerea unei noi cerinţe, şi anume aceea ca retransmiterea, după finalizarea lucrărilor, a sectoarelor de drum către autorităţile administraţiei publice locale de care au aparţinut să aibă loc numai după exprimarea acordului acestora cu privire la reprimirea în administrare a acestora, dacă apreciază că lucrările executate au o calitate corespunzătoare.Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, astfel că, din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate apare ca inadmisibilă, autorul acesteia fiind nemulţumit de lipsa din conţinutul normativ al textului criticat a unei astfel de precizări.Pe de altă parte, pe lângă cele mai sus constatate, Curtea observă că este atributul instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului să clarifice natura raporturilor juridice stabilite între părţile din proces şi să stabilească drepturile şi obligaţiile ce decurg din acestea, în funcţie de împrejurările specifice ale cauzei. Aceasta, deoarece aspectele prezentate în motivarea excepţiei nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci constituie, în realitate, o problemă de aplicare a legii, care ţine de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti competente să judece procesul în cadrul căruia a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22¹ alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Făgăraş, prin primar, în Dosarul nr. 26/64/2012 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2013.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu