Decizia Nr.470 din 12.07.2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Wax Shop Eood din Bulgaria, oraşul Ruse, în Dosarul nr. 9.545/63/2015/a1 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 2.636D/2016 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 479 din 27 iunie 2017.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea nr. 35 din 26 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 9.545/63/2015/a1, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Wax Shop Eood din Bulgaria, oraşul Ruse, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare formulate împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru datorată în vederea judecării apelului.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că sintagma „în cazul cererilor sau al acţiunilor introduse în comun de mai multe persoane" din cuprinsul art. 35 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 este neconstituţională în măsura în care impune titularilor unei căi de atac să achite în mod diferenţiat taxa de timbru, după cum aceştia înţeleg să declare în comun sau separat calea de atac, cu toate că obiectul procesului este un drept sau o obligaţie comună sau drepturile ori obligaţiile lor au aceeaşi cauză sau între ele există o strânsă legătură.6. De asemenea, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate critică dispoziţiile art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sub aspectul titularului cererii de reexaminare. În acest sens, arată că sintagma „reclamantul poate face cerere de reexaminare" din cuprinsul art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 este neconstituţională în măsura în care limitează dreptul titularilor unei căi de atac, precum şi al celorlalţi participanţi procesuali de a formula cerere de reexaminare şi de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la modul de stabilire a taxei de timbru. În acest sens autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că, de vreme ce nu are calitatea de reclamant în cauză, instanţa de judecată ar putea aprecia că cererea de reexaminare formulată este inadmisibilă.7. Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Stabilirea de către legiuitor a unor limite în exercitarea unui drept nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine şi nici nu impune diferenţe de tratament între persoane aflate în situaţii identice, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanţă cu exigenţele generale proprii unui stat de drept, egalitatea în faţa legii fiind asigurată prin stabilirea unui tratament identic pentru persoanele aflate în situaţii identice.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, faţă de critica autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care invocă o eventuală interpretare a instanţei de judecată în soluţionarea cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei de timbru, textul art. 35 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu este lipsit de claritate, iar eventualele interpretări diferite ale instanţelor de judecată ori contrare prevederilor legale nu pot fi reţinute ca o încălcare a normelor constituţionale.10. Cu privire la dispoziţiile art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, Guvernul precizează că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". De asemenea, potrivit art. 129 din Constituţie „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". Invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale (deciziile nr. 221 din 12 aprilie 2016, nr. 471 din 23 septembrie 2014 şi nr. 696 din 20 octombrie 2015) arată că dispoziţiile art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 reprezintă norme de procedură, care reglementează soluţionarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a taxei judiciare de timbru, soluţia legislativă asigurând în mod eficient un raport eficient de proporţionalitate între scopul urmărit - stabilirea corectă a taxelor judiciare de timbru - şi mijloacele procedurale utilizate. Astfel, prevederile legale criticate sunt în deplin acord cu normele fundamentale şi creează premisele necesare ce permit instanţei judecătoreşti să examineze circumstanţele specifice fiecărui caz şi să realizeze un just echilibru între interesele individuale şi cele privind administrarea justiţiei.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 35 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, cu următorul conţinut:– art. 35 alin. (1): „În cazul cererilor sau al acţiunilor introduse în comun de mai multe persoane, dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaţie comună sau dacă drepturile ori obligaţiile lor au aceeaşi cauză sau dacă între ele există o strânsă legătură, taxa judiciară de timbru se datorează în solidar.";– art. 39 alin. (1): „Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru."14. În opinia autoarei excepţiei, prevederile art. 35 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 124 alin. (2) privind caracterul unic, imparţial şi egal al justiţiei. De asemenea, se invocă şi dispoziţiile art. 7 privind egalitatea în faţa legii din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în raport de cele ale art. 16 şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, Curtea reiterează că principiul constituţional al egalităţii în drepturi nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii legale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). 16. Aplicând aceste considerente de principiu în cauza de faţă, Curtea reţine că prevederile legale criticate stabilesc regula potrivit căreia taxa judiciară de timbru se datorează în solidar în cazul cererilor sau al acţiunilor introduse în comun de mai multe persoane, dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaţie comună sau dacă drepturile ori obligaţiile lor au aceeaşi cauză sau dacă între ele există o strânsă legătură. Aşadar, pentru plata în solidar a taxei judiciare de timbru este necesară întrunirea cumulativă a două condiţii, şi anume: 1) să fie vorba de cereri sau acţiuni introduse împreună, în comun de mai multe persoane, şi 2) obiectul procesului să fie un drept ori o obligaţie comună sau drepturile ori obligaţiile lor să aibă aceeaşi cauză sau între ele să existe o strânsă legătură. În aceste condiţii Curtea reţine că, în acord cu principiul egalităţii în drepturi, legiuitorul a optat pentru soluţia legislativă criticată utilizând drept criteriu obiectiv şi raţional strânsa legătură existentă, sub aspect subiectiv, între părţile procesului care formulează în comun cereri sau acţiuni în faţa instanţei judecătoreşti, şi, sub aspect obiectiv, între drepturile şi obligaţiile care formează obiectul procesului. 17. Pe cale de consecinţă, Curtea constată că prevederile art. 35 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu încalcă dispoziţiile art. 16 şi art. 124 alin. (2) din Constituţie şi nici art. 7 privind egalitatea în faţa legii din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 18. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, Curtea observă că aceste norme legale au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens, fiind, de exemplu, Decizia nr. 479 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 19 ianuarie 2018 şi Decizia nr. 487 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2018, ale căror considerente sunt aplicabile în mod corespunzător şi în prezenta cauză. Curtea a reţinut că art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 stipulează, în mod neechivoc, faptul că numai reclamantul poate să facă o cerere de reexaminare a modului de determinare a taxei judiciare de timbru, faţă de vechea reglementare cuprinsă în art. 18 din Legea nr. 146/1997, care nu distingea, în niciun fel, care dintre părţile în litigiu este în drept să adreseze o astfel de cerere. 19. Curtea a reţinut că, potrivit noii reglementări procesual civile, pârâtul nici nu va lua la cunoştinţă despre cererea de chemare în judecată decât după ce aceasta este verificată în prealabil de către instanţă şi după ce instanţa s-a pronunţat cu privire la îndeplinirea tuturor cerinţelor legale referitoare la cererea de chemare în judecată, inclusiv cu privire la îndeplinirea cerinţei timbrării (art. 200 - Verificarea cererii de chemare în judecată şi regularizarea acesteia). De altfel, inclusiv Codul de procedură civilă prevede, în art. 200 alin. (5), că „împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare (...)". Aşa fiind, Curtea a observat că, sub aspectul subiectului activ al dreptului procesual de a ataca modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru, atât Codul de procedură civilă, cât şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt în concordanţă, recunoscând acest drept numai reclamantului. 20. De altfel, interes în utilizarea căii de atac a reexaminării au doar persoanele fizice sau juridice care au obligaţia de a timbra. Chiar dacă toate părţile implicate într-un proces urmăresc rezolvarea litigiului într-un cadru legal, exercitarea unei cereri (indiferent că este o cerere de chemare în judecată sau o cale de atac) trebuie să aibă la bază interesul. Interesul trebuie să fie juridic şi legitim, să fie născut şi actual, să fie direct şi personal şi să fie pozitiv şi concret. Interesul trebuie să fie justificat de partea care formulează cereri în procesul civil, deoarece, printr-un demers în justiţie, trebuie să se urmărească asigurarea propriilor interese. Prin urmare, calea de atac intitulată „cerere de reexaminare" se află numai la dispoziţia titularului cererii taxabile, acesta fiind „reclamantul-debitor" faţă de stat. 21. Reglementarea legală criticată reprezintă voinţa legiuitorului de a oferi dreptul de a contesta modul de stabilire a taxei de timbru doar reclamantului, aceasta fiind o măsură care dă procesului posibilitatea de a se desfăşura cu celeritate, evitând tergiversarea voită în faza procedurii de regularizare a cererii, prin exercitarea cu rea-credinţă de către pârât a unor căi de atac în mod formal. În ceea ce priveşte egalitatea în faţa legii, aceasta trebuie privită din perspectiva calităţii diferite pe care pârâtul şi reclamantul le au în cadrul procesului civil, astfel încât aceştia îşi exercită drepturile adecvat poziţiei lor procesuale. 22. Aşa cum este prevăzut de art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru şi se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă. Totodată, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru pot fi restituite, la cererea petiţionarului, în condiţiile şi situaţiile prevăzute de art. 45 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. 23. Curtea a reţinut, totodată, faptul că cererea de reexaminare este instrumentul juridic pe care legiuitorul l-a pus la îndemână reclamantului din cadrul unei acţiuni aflate pe rolul instanţei, prin care acesta poate cere unui alt complet de judecată decât cel care i-a stabilit cuantumul taxei de timbru să recalculeze suma fixată cu acest titlu, pe care o apreciază ca fiind nejustificat de mare, iar nu pârâtului, care poate contesta suma doar ca apărare, pe cale de excepţie. Obligaţia de plată a taxelor judiciare de timbru este o obligaţie fiscală şi este prevăzută de legea specială numai în sarcina celor care apelează la justiţie. Între beneficiarul serviciului public al justiţiei şi instanţa de judecată se stabileşte un raport de drept fiscal, caracterizat prin relaţia de subordonare a părţilor. Plătitorul taxei judiciare de timbru se află într-un raport de autoritate cu instanţa de judecată, separat şi distinct de raportul juridic pe care îl are cu partea cu care se judecă şi care este, de regulă, unul de drept privat, procesul debutând numai în măsura în care obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru a fost executată. 24. Calitatea procesuală activă, ca şi condiţie de exercitare a acţiunii, presupune existenţa unei identităţi între cel care formulează cererea şi subiectul activ al raportului juridic dedus judecăţii în acea cerere. Întrucât în cadrul cererii de reexaminare se pune în discuţie raportul juridic născut din obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru, între reclamant şi unitatea administrativ-teritorială de domiciliu, calitate procesual activă în astfel de cereri are doar destinatarul obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, respectiv reclamantul. Pe cale de consecinţă, pârâtul nu are calitate procesual activă în cadrul cererii de reexaminare faţă de modul de calcul al taxei judiciare de timbru. Lipsa calităţii procesuale active rezultă din împrejurarea că, în cadrul cererii de reexaminare, se pune în discuţie raportul juridic născut din obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru, statornicit între reclamant şi unitatea administrativ-teritorială. Distinct de raporturile juridice stabilite în procesul în care s-a formulat cererea de reexaminare, plata taxei judiciare de timbru impune stabilirea unui raport juridic între plătitorul ei şi unitatea administrativ-teritorială. Cum cererea de reexaminare se grefează pe acest din urmă raport juridic, în care pârâtul nu este „parte", el (pârâtul) nu putea dobândi calitate procesuală activă în formularea căii speciale de atac. 25. Curtea a reiterat că mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia presupun şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, legiuitorul, în virtutea rolului său constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili, prin lege, procedura de judecată. Aceste prevederi constituţionale dau expresie principiului consacrat şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, de exemplu, prin Hotărârea din 16 decembrie 1992, pronunţată în Cauza Hadjianastassiou împotriva Greciei, paragraful 33, a stabilit că statele contractante se bucură de o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii care să permită sistemului judiciar să respecte imperativele articolului 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează aplicabilitatea şi în prezenta cauză. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Wax Shop Eood din Bulgaria, oraşul Ruse în Dosarul nr. 9.545/63/2015/a1 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi constată că prevederile art. 35 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 iulie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin