DECIZIE Nr. 47
din 11 ianuarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999
privind solutionarea conflictelor de munca
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 94 din 6 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu
- judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999
privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Gheorghe
Mardare în Dosarul nr. 4.298/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia
conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerând că
textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de
autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 23 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 4.298/44/2006, Curtea
de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de
muncă, excepţie ridicată de Gheorghe Mardare cu
ocazia soluţionării contestaţiei în anulare formulate împotriva Deciziei civile
nr. 544/R din 13 septembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi - Secţia
conflicte de muncă si asigurări sociale în Dosarul nr._2.921/44/2006.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 81 alin. (1) din Legea
nr. 168/1999 contravine art.
16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, întrucât,
„nefăcându-se nicio distincţie în ceea ce priveşte judecarea fondului, s-a
ajuns la pronunţarea unei hotărâri pe fondul cauzei care nu poate fi supusă
controlului judecătoresc, o hotărâre devenită definitivă şi irevocabilă pe
fondul cauzei după parcurgerea unui singur grad de jurisdicţie".
Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi
asigurări sociale consideră că excepţia de
neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens, arată că stabilirea
regulilor de procedură revine, potrivit dispoziţiilor constituţionale,
competenţei exclusive a legiuitorului, care poate stabili, în considerarea unor
situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de
exercitare a drepturilor procedurale. O astfel de normă specială de procedură
este şi cea criticată pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, normă prin
care legiuitorul a urmărit asigurarea celerităţii în judecarea litigiilor de
muncă. De asemenea, consideră că nu se aduce nicio îngrădire accesului liber la
justiţie ori dreptului la apărare, deoarece acestea presupun accesul la
mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia şi pe care
legiuitorul este liber să le stabilească potrivit competenţei sale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, întrucât nu
contravine niciuneia dintre dispoziţiile constituţionale şi reglementările
internaţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 81 alin. (1) din Legea
nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, dispoziţii potrivit cărora „In
caz de admitere a recursului, instanţa va judeca în fond cauza".
In opinia autorului excepţiei dispoziţiile legale
criticate contravin prevederilor art. 16 şi ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3)
din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi, la accesul liber la justiţie şi la dreptul părţilor
la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textul de lege criticat instituie norme de procedură a căror
stabilire revine, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie,
competenţei exclusive a legiuitorului.
Art. 81 din Legea nr. 168/1999 are ca scop asigurarea
soluţionării cu celeritate a conflictelor de muncă, ţinând seama de specificul
litigiilor de această natură.
In ceea ce priveşte concordanţa textului de lege
criticat cu prevederile constituţionale invocate, Curtea observă că acesta se
aplică în mod egal pentru toate părţile litigiilor de muncă şi tuturor
situaţiilor care se încadrează în ipoteza normei juridice, neinstituindu-se
nicio discriminare. Tratamentul juridic diferenţiat în raport cu alte categorii
de litigii este justificat de specificul soluţionării conflictelor de muncă.
De asemenea, textul de lege examinat nu îngrădeşte în
niciun fel accesul liber la justiţie şi nu prevede vreo derogare de la
dispoziţiile şi garanţiile procedurale, astfel încât să se împiedice
desfăşurarea în mod echitabil a procesului.
In ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei,
potrivit căreia nu ar beneficia de un dublu grad de jurisdicţie cu privire la
judecarea fondului cauzei, încălcându-se astfel şi dreptul la apărare, Curtea
constată că nicio dispoziţie constituţională sau reglementare internaţională nu
prevede numărul gradelor de jurisdicţie şi al căilor de atac ce trebuie
prevăzute pentru diferite litigii. Singura obligaţie privind instituirea unui
dublu grad de jurisdicţie, prevăzută de art. 2 din Protocolul nr. 7 la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se
referă la cauzele penale, iar nu la cele civile. De altfel, textul de lege
criticat se referă tocmai la o cale de atac, anume recursul împotriva hotărârii
pronunţate de prima instanţă. Rejudecarea cauzei în fond sau chiar discutarea
pentru prima oară a fondului în faţa instanţei de recurs nu este de natură să
îngrădească exercitarea dreptului la apărare de către toate părţile procesului.
De altfel, Curtea constată că art. 81 din Legea nr.
168/1999 a mai fost examinat sub aspectul constituţionalităţii prin prisma
aceloraşi critici ca şi cele formulate în prezenta speţă, iar prin Decizia nr.
86 din 20 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 5 iunie 2001, şi Decizia nr.
165 din 22 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 14 iunie 2001, instanţa de
contencios constituţional a respins aceste critici ca fiind neîntemeiate pe
considerente ce îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Gheorghe Mardare în Dosarul nr.
4.298/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări
sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 ianuarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea