DECIZIE   Nr. 47 din  3 mai 1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 274 din 24 noiembrie 1995

    *) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 96 din 24 octombrie 1995, publicata la pag. 7.

    Viorel Mihai Ciobanu   - presedinte
    Antonie Iorgovan       - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Gabriela Dragomirescu  - magistrat-asistent

    Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata:
    Prin Incheierea din 17 martie 1995, pronuntata de Tribunalul Bacau in Dosarul nr. 4.136/1994, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 1-4 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 59/1993, invocata de recurentul Hanganu Constantin. In sustinerea exceptiei se arata ca ratiunea adoptarii Legii nr. 59/1993 a fost aceea a punerii in concordanta a principiilor Constitutiei din 1991 - intre care si garantarea dreptului de proprietate - cu normele de drept procedural, dar art. 1-4 din Legea nr. 59/1993 nu raspund exigentelor legii fundamentale si Conventiei Europene a Drepturilor Omului, in sensul ca, prin stabilirea judecatorilor ca instante de fond, partile nu dispun efectiv nici de apel, nici de recurs impotriva solutiilor pronuntate de judecatorii. Se mai arata ca ar fi fost normal ca tribunalele sa aiba calitatea de instante de fond pentru actiunile vindicatio possesionis, pentru ca altfel curtile de apel pronunta solutii irevocabile in materia proprietatii. In esenta, prin actuala distribuire a competentei, partile sunt private - in materia proprietatii - de exercitiul cailor de atac inaintea Curtii Supreme de Justitie, situatie care nu s-ar fi nascut, daca s-ar fi adoptat formularile cuprinse in proiectul initial al legii din dezbaterea de la Senat. In motivarea exceptiei nu se invoca un text anume din Constitutie care ar fi fost violat prin prevederile Legii nr. 59/1993 si nici o prevedere a Conventiei Europene a Drepturilor Omului cu care aceste prevederi ar putea intra in conflict.
    Instanta de judecata, exprimandu-si opinia, apreciaza ca solutionarea cauzei nu depinde de exceptia de neconstitutionalitate a art. 1-4 din Codul de procedura civila, modificate prin Legea nr. 59/1993, si, in consecinta, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila.

    CURTEA,
avand in vedere incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul - raportor, dispozitiile art. 1-4 din Codul de procedura civila, modificate prin Legea nr. 59/1993, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine:
    Curtea constata ca este competenta sa solutioneze exceptia.
    Prin exceptia invocata au fost atacate ca neconstitutionale art. 1-4 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 59/1993, potrivit carora:
    "Art. 1. - Judecatoriile judeca:
    1. In prima instanta, toate procesele si cererile, in afara de cele date prin lege in competenta altor instante;
    2. plangerile impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate, in cazurile prevazute de lege;
    3. In orice alte materii date prin lege in competenta lor.
    Art. 2. - Tribunalele judeca:
    1. In prima instanta:
    a) procesele si cererile in materie comerciala, cu exceptia celor al caror obiect are o valoare de pana la 10 milioane lei inclusiv;
    b) procesele si cererile privind drepturi si obligatii rezultand din raporturi juridice civile, al caror obiect are o valoare de peste 150 milioane lei;
    c) procesele si cererile in materie de contencios administrativ, in afara de cele date in competenta curtilor de apel;
    d) procesele si cererile in materie de creatie intelectuala si de proprietate industriala;
    e) procesele si cererile in materie de expropriere;
    f) cererile pentru incuviintarea adoptiilor;
    g) cererile privind punerea sub interdictie, declararea disparitiei si declararea mortii;
    h) cererile privitoare la nulitatea casatoriei, nulitatea sau desfacerea adoptiei si cele pentru decaderea din drepturile parintesti;
    i) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare savarsite in procesele penale;
    j) cererile pentru recunoasterea, precum si cele pentru incuviintarea executarii silite a hotararilor date in tari straine;
    2. ca instante de apel, apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in prima instanta;
    3. ca instante de recurs, recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in ultima instanta;
    4. In orice alte materii date prin lege in competenta lor.
    Art. 3. - Curtile de apel judeca:
    1. in prima instanta, procesele si cererile in materie de contencios administrativ privind actele de competenta autoritatilor administratiei publice centrale, ale prefecturilor, ale serviciilor publice descentralizate la nivel judetean, ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale, ale autoritatilor publice Judetene si a municipiului Bucuresti;
    2. ca instante de apel, apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in prima instanta;
    3. ca instante de recurs, recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in apel, precum si in alte cauze prevazute de lege;
    4. in alte materii date prin lege in competenta lor.
    Art. 4. - Curtea Suprema de Justitie judeca:
    1. recursurile declarate impotriva hotararilor curtilor de apel si a altor hotarari, in cazurile prevazute de lege;
    2. recursurile in interesul legii;
    3. recursurile in anulare;
    4. in orice alte materii date prin lege in competenta sa."
    In sustinerea exceptiei ridicate, recurentul nu invoca un text din Constitutie care ar fi violat prin prevederile art. 1 - 4 din Legea nr. 59/1993 si nici o dispozitie a Conventiei Europene a Drepturilor Omului, cu care acestea ar putea intra in conflict.
    In aceste conditii, din analiza efectuata rezulta ca art. 1-4 din Codul de procedura civila trebuie examinate in raport cu prevederile art. 21 si 128 din Constitutie, precum si, eventual, cu cele ale art. 13 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
    Prevederile constitutionale si internationale in materie sunt cele ale art. 21, potrivit caruia orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, ale art. 128, care stabileste ca, impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate pot exercita caile de atac, in conditiile legii, si cele ale art. 13 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care stipuleaza ca orice persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de aceasta conventie au fost violate are dreptul la recurs efectiv in fata unei instante nationale.
    Dispozitiile art. 1 - 4 din Codul de procedura civila, modificate prin Legea nr. 59/1993, nu contravin acestor norme si principii. Intr-adevar, prin art. 1 din Legea nr. 59/1993 se instituie o plenitudine de competenta pentru judecatorii, in art. 2 pct. 2 se stabileste ca tribunalele judeca, in calitate de instante de apel, toate apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in prima instanta, iar prin art. 3 pct. 3 se stipuleaza ca, in calitate de instante de recurs, curtile de apel judeca recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in apel. Desi art. 4, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 59/1993, nu reglementeaza accesul la Curtea Suprema de Justitie pentru partile nemultumite de solutiile pronuntate in urma exercitarii cailor de atac mentionate, acesta nu are caracter neconstitutional, cat timp principiile cuprinse in art. 21 si 128 din Constitutie nu au fost violate. Este incontestabil faptul ca liberul acces la justitie prevazut de art. 21 alin. (2) din Constitutie nu a fost ingradit, iar existenta si caracterul efectiv al unor cai de atac nu pot fi puse la indoiala, deoarece Legea nr. 59/1993 le reglementeaza in modalitatile aratate. Constitutia nu cuprinde prevederi care sa oblige la posibilitatea exercitarii recursului la Curtea Suprema de Justitie ca ultima cale de atac.
    Nu poate fi retinuta nici critica de neconstitutionalitate intemeiata pe sustinerea ca in proiectul legii de modificare a Codului de procedura civila ar fi existat formulari mai corecte, deoarece, potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutionala este competenta sa se pronunte doar cu privire la constitutionalitatea legii, asa cum a fost votata de Parlament. Eventualele posibile omisiuni legislative nu se pot reglementa pe caile accesibile Curtii Constitutionale, ele neintrand in domeniul sau de competenta potrivit Constitutiei.
    In consecinta, fata de cele aratate, exceptia invocata este vadit nefondata, in sensul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, si urmeaza a fi respinsa.
    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 din Codul de procedura civila, modificate prin Legea nr. 59/1993, invocata de Hanganu Constantin, domiciliat in municipiul Piatra-neamt, str. Privighetorii nr. 11, judetul Neamt, recurent in Dosarul nr. 4.136/1994 al Tribunalului Bacau.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta din 3 mai 1995.

                       PRESEDINTE,
                       prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu

                              Magistrat-asistent,
                              Gabriela Dragomirescu