DECIZIE   Nr. 466 din 17 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 390 din 8 iunie 2007

Ioan Vida                               -  preşedinte

Aspazia Cojocaru                  -  judecător

Acsinte Gaspar                     -  judecător

Petre Ninosu                         -  judecător

Ion Predescu                         -  judecător

Şerban Viorel Stănoiu          -  judecător

Ion Tiucă                               -  procuror

Marieta Safta                         -   magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 aiin. 3 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a Romaniei, excepţie ridicată de Rodica-Smaranda Vulcănescu în Dosarul nr. 2.659/2004 (nr. unic 14.555/3/2004), al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

La apelul nominal răspund, personal, autoarea excepţiei, precum şi partea Ionel Grigoroiu. Partea Irina-Alice Holdevici este reprezentată prin avocat Mariana Negru. Lipsesc celelalte părţi. Cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare în cauză, magistratul-asistent referă că citaţia comunicată părţii Daniel Grădinaru la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti unde, potrivit datelor din dosarul instanţei de judecată, precum şi citării efectuate de aceasta, figurează ca judecător, a fost restituită cu menţiunea „judecătorul Daniel Grădinaru nu mai este angajatul Judecătoriei Sectorului 4". Totodată, se arată că la dosar nu a fost depusă nicio petiţie referitoare la schimbarea adresei unde poate fi citată partea în cauză.

Avand cuvantul cu privire la acest incident procedural, autoarea excepţiei apreciază că procedura de citare nu este legal îndepiinită şi că nu are cunoştinţă unde poate fi citată partea. Arată că ar trebui întreprinse demersuri pentru aflarea adresei acesteia, precum şi faptul că ar putea să solicite informaţii de la Judecătoria Sectorului 4 cu privire la noul loc de muncă al părţii. Totodată, solicită un termen pentru pregătirea apărării, faţă de faptul că punctul de vedere al Guvernului a fost depus la dosar doar cu două zile în urmă.

Avocatul părţii Irina-Alice Holdevici lasă la aprecierea Curţii incidentul procedural relevat, precum şi cererea de amanare a cauzei.

Partea Ionel Grigoroiu lasă la aprecierea Curţii aspectele în discuţie.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită, arătand că este obligaţia procedurală a părţii să înştiinţeze instanţa cu privire la orice schimbare a adresei unde poate fi citată. Referitor la cererea de amanare a cauzei, solicită respingerea acesteia, arătand că formularea unei apărări faţă de punctul de vedere exprimat de Guvern, care nu este determinant în cauză, nu este un motiv temeinic de amanare.

Curtea, deliberand, apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită. Totodată, respinge cererea de amanare a cauzei, apreciind că aceasta nu este temeinic motivată, în sensul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Avand cuvantul pe fond, Rodica-Smaranda Vulcănescu solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată. Referitor la punctele de vedere exprimate în cauză de instanţă, Avocatul Poporului şi Guvern, se apreciază că niciuna dintre autorităţile menţionate nu a analizat critica referitoare la încălcarea, prin textul de lege ce face obiectul excepţiei, a principiului separaţiei puterilor în stat, ceea ce, în opinia sa, determină nulitatea punctelor de vedere. Expune pe larg motivele de neconstituţionalitate invocate în faţa instanţei de fond şi formulează o serie de critici referitoare la punctele de vedere exprimate în cauză de aceleaşi autorităţi. Depune concluzii scrise în acest sens, precum şi un set de acte.

Avocatul Mariana Negru solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătand că textul de iege criticat este în concordanţă cu prevederile constituţionale invocate, precum şi faptul că acest text nu are legătură directă cu cauza.

Partea Ionel Grigoroiu solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătand, totodată, că procesul în care a fost invocată aceasta durează de o lungă perioadă de timp.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătand că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea excepţiei.

In replică, Rodica-Smaranda Vulcănescu arată că nu este vorba de o tergiversare a cauzei, durata procesului fiind determinată de excepţiile de tardivitate invocate în cursul acestuia.

C U R T E A,

avand în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 16 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.659/2004 (nr. unic 14.555/3/2004), Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991 privind sigurariţa naţională a Romaniei, excepţie ridicată de Rodica-Smaranda Vulcănescu în dosarul menţionat.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că neconstituţionalitatea art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991 constă în aceea că, „în timp ce Legea nr. 51/1991 prevede proceduri judiciare conform dispoziţiilor art. 13, în care sunt implicaţi procurori anume desemnaţi de procurorul general al Romaniei, [...] modul de apărare al cetăţeanului care se consideră lezat este redus la o sesizare a Parlamentului [...]", încălcandu-se astfel principiul separaţiei puterilor în stat, egalitatea în drepturi, universalitatea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale şi liberul acces la justiţie.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătand că „textul art. 16 alin. (3) din Legea nr. 51/1991 [...] nu contravine dispoziţiilor constituţionale la care face referire petenta".

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu-tionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat nu este de natură să încalce suveranitatea statului roman, separaţia puterilor în stat, libertatea persoanei, liberul acces la justiţie sau principiul egalităţii în drepturi, precum şi faptul că partea care se consideră lezată are dreptul de a se adresa organelor competente pentru tragerea la răspundere penală a celor vinovaţi.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucat prevederile legale criticate „nu conţin interdicţii care să oprească părţile de a se adresa instanţelor judecătoreşti" şi, totodată, „nu impietează cu nimic asupra drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor."

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinand încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a Romaniei, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 163 din 7 august 1991, avand următorul cuprins:

- Art. 16 alin. 3: „Cetăţeanul care se consideră lezat în drepturile sau libertăţile sale prin folosirea mijloacelor prevăzute la alin. 1 poate sesiza oricare din comisiile permanente pentru apărare şi asigurarea ordinii publice ale celor două Camere ale Parlamentului."

Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, ale art. 2 alin. (2), potrivit cărora niciun grup şi nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu, ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi criteriile acesteia, ale art. 15 privind universalitatea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 23 referitoare la libertatea individuală.

Examinand excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.

Curtea reţine că art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991 stabileşte posibilitatea cetăţeanului care se consideră lezat în drepturile sau libertăţile sale prin folosirea mijloacelor de obţinere a informaţiilor necesare siguranţei naţionale de a sesiza oricare dintre comisiile permanente pentru apărare şi asigurarea ordinii publice ale celor două Camere ale Parlamentului. Această posibilitate constituie o garanţie suplimentară prevăzută de legiuitor în vederea asigurării siguranţei cetăţeanului, avand în vedere importanţa acestei valori într-un stat de drept, democratic, în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (1), potrivit cărora „Libertatea individuală şi siguranţa persoaneisuntinviolabile", iar nu o încălcare a prevederilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei.

Astfel, textul de lege criticat nu îngrădeşte cu nimic posibilitatea cetăţenilor de a beneficia de toate drepturile şi libertăţile consacrate de Constituţie şi alte legi, în concordanţă cu prevederile art. 15 din Legea fundamentală.

De asemenea, art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991 nu aduce nicio atingere principiului separaţiei puterilor în stat şi nu limitează în niciun mod liberul acces la justiţie al persoanelor interesate, acestea avand deplina libertate de a se adresa organelor competente pentru tragerea la răspundere a celor care, prin mijloacele de obţinere a informaţiilor necesare siguranţei naţionale, le-au lezat drepturile sau libertăţile fundamentale, viaţa particulară, onqarea ori reputaţia.

In sfarşit, prevederile legale ce fac obiectul excepţiei nu instituie niciun privilegiu sau discriminare în raport de criteriile egalităţii în drepturi stabilite de art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală, fiind aplicabile tuturor cetăţenilor care se consideră lezaţi prin folosirea mijloacelor menţionate, în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale ale art. 16.

In ceea ce priveşte invocarea art. 2 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia niciun grup şi nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu, Curtea constată că acesta nu are incidenţă în cauză, întrucat textul de lege criticat nu vizează în niciun mod problema exercitării suveranitătii nationale.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a Romaniei, excepţie ridicată de Rodica-Smaranda Vulcănescu în Dosarul nr. 2.659/2004, (nr. unic 14.555/3/2004), al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 mai 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta