DECIZIE Nr.
466 din 17 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991
privind siguranta nationala a Romaniei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 390 din 8 iunie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia
Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 aiin. 3 din Legea nr. 51/1991
privind siguranţa naţională a Romaniei, excepţie ridicată de Rodica-Smaranda Vulcănescu în Dosarul nr.
2.659/2004 (nr. unic 14.555/3/2004), al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a
civilă.
La apelul nominal răspund, personal, autoarea
excepţiei, precum şi partea Ionel Grigoroiu. Partea Irina-Alice Holdevici este reprezentată prin
avocat Mariana Negru. Lipsesc celelalte părţi. Cu privire la modul de
îndeplinire a procedurii de citare în cauză, magistratul-asistent referă că
citaţia comunicată părţii Daniel Grădinaru la Judecătoria Sectorului 4
Bucureşti unde, potrivit datelor din dosarul instanţei de judecată, precum şi
citării efectuate de aceasta, figurează ca judecător, a fost restituită cu
menţiunea „judecătorul Daniel Grădinaru nu mai este angajatul Judecătoriei
Sectorului 4". Totodată, se arată că la dosar nu a fost depusă nicio
petiţie referitoare la schimbarea adresei unde poate fi citată partea în cauză.
Avand cuvantul cu privire la
acest incident procedural, autoarea excepţiei apreciază că procedura de citare
nu este legal îndepiinită şi că nu are cunoştinţă unde poate fi citată partea.
Arată că ar trebui întreprinse demersuri pentru aflarea adresei acesteia,
precum şi faptul că ar putea să solicite informaţii de la Judecătoria
Sectorului 4 cu privire la noul loc de muncă al părţii. Totodată, solicită un
termen pentru pregătirea apărării, faţă de faptul că punctul de vedere al Guvernului
a fost depus la dosar doar cu două zile în urmă.
Avocatul părţii Irina-Alice Holdevici lasă la
aprecierea Curţii incidentul procedural relevat, precum şi cererea de amanare a cauzei.
Partea Ionel Grigoroiu lasă la
aprecierea Curţii aspectele în discuţie.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că
procedura de citare este legal îndeplinită, arătand că este obligaţia procedurală a părţii să înştiinţeze instanţa
cu privire la orice schimbare a adresei unde poate fi citată. Referitor la
cererea de amanare a cauzei,
solicită respingerea acesteia, arătand că formularea unei apărări faţă de punctul de vedere exprimat de
Guvern, care nu este determinant în cauză, nu este un
motiv temeinic de amanare.
Curtea, deliberand, apreciază
că procedura de citare este legal îndeplinită. Totodată, respinge cererea de amanare a cauzei, apreciind că aceasta nu
este temeinic motivată, în sensul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură
civilă.
Avand cuvantul pe fond,
Rodica-Smaranda Vulcănescu solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată. Referitor la punctele de vedere exprimate în cauză de
instanţă, Avocatul Poporului şi Guvern, se apreciază că niciuna dintre
autorităţile menţionate nu a analizat critica referitoare la încălcarea, prin textul
de lege ce face obiectul excepţiei, a principiului separaţiei puterilor în
stat, ceea ce, în opinia sa, determină nulitatea punctelor de vedere. Expune pe
larg motivele de neconstituţionalitate invocate în faţa instanţei de fond şi
formulează o serie de critici referitoare la punctele de vedere exprimate în
cauză de aceleaşi autorităţi. Depune concluzii scrise în acest sens, precum şi
un set de acte.
Avocatul Mariana Negru solicită
respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătand că textul de iege criticat este în concordanţă cu prevederile
constituţionale invocate, precum şi faptul că acest text nu are legătură
directă cu cauza.
Partea Ionel Grigoroiu solicită
respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătand, totodată, că procesul în care a fost invocată aceasta durează
de o lungă perioadă de timp.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătand că textul de lege criticat nu încalcă
dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea excepţiei.
In replică, Rodica-Smaranda Vulcănescu arată că nu este
vorba de o tergiversare a cauzei, durata procesului fiind determinată de
excepţiile de tardivitate invocate în cursul acestuia.
C U R T E A,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 16 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 2.659/2004 (nr. unic 14.555/3/2004), Tribunalul Bucureşti -
Secţia a III-a
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991 privind sigurariţa
naţională a Romaniei, excepţie ridicată de Rodica-Smaranda Vulcănescu în dosarul
menţionat.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în
esenţă, că neconstituţionalitatea art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991 constă
în aceea că, „în timp ce Legea nr. 51/1991 prevede proceduri judiciare conform
dispoziţiilor art. 13, în care sunt implicaţi procurori anume desemnaţi de
procurorul general al Romaniei,
[...] modul de apărare al cetăţeanului care se consideră lezat este redus la o
sesizare a Parlamentului [...]", încălcandu-se astfel principiul separaţiei puterilor în stat, egalitatea
în drepturi, universalitatea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale şi
liberul acces la justiţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
arătand că „textul art. 16
alin. (3) din Legea nr. 51/1991 [...] nu contravine dispoziţiilor
constituţionale la care face referire petenta".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstitu-tionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege
criticat nu este de natură să încalce suveranitatea statului roman, separaţia puterilor în stat, libertatea
persoanei, liberul acces la justiţie sau principiul egalităţii în drepturi,
precum şi faptul că partea care se consideră lezată are dreptul de a se adresa
organelor competente pentru tragerea la răspundere penală a celor vinovaţi.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucat prevederile legale criticate „nu conţin
interdicţii care să oprească părţile de a se adresa instanţelor
judecătoreşti" şi, totodată, „nu impietează cu nimic asupra drepturilor şi
garanţiilor procesuale ale părţilor."
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
C U R T E A,
examinand încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a
Romaniei, publicată în
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 163 din 7
august 1991, avand următorul cuprins:
- Art. 16 alin. 3: „Cetăţeanul
care se consideră lezat în drepturile sau libertăţile sale prin folosirea
mijloacelor prevăzute la alin. 1 poate sesiza oricare din comisiile permanente
pentru apărare şi asigurarea ordinii publice ale celor două Camere ale
Parlamentului."
Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4),
referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, ale art. 2 alin. (2),
potrivit cărora niciun grup şi nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în
nume propriu, ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 referitoare la egalitatea în
drepturi şi criteriile acesteia,
ale art. 15 privind universalitatea drepturilor şi libertăţilor fundamentale,
ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 23 referitoare la libertatea
individuală.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi
urmează să fie respinsă.
Curtea reţine că art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991
stabileşte posibilitatea cetăţeanului care se consideră lezat în drepturile sau
libertăţile sale prin folosirea mijloacelor de obţinere a informaţiilor
necesare siguranţei naţionale de a sesiza oricare dintre comisiile permanente
pentru apărare şi asigurarea ordinii publice ale celor două Camere ale Parlamentului.
Această posibilitate constituie o garanţie suplimentară prevăzută de legiuitor
în vederea asigurării siguranţei cetăţeanului, avand în vedere importanţa acestei valori într-un stat de drept,
democratic, în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 23
alin. (1), potrivit cărora „Libertatea individuală şi siguranţa
persoaneisuntinviolabile", iar nu o încălcare a prevederilor
constituţionale invocate de autoarea excepţiei.
Astfel, textul de lege criticat nu îngrădeşte cu nimic
posibilitatea cetăţenilor de a beneficia de toate drepturile şi libertăţile
consacrate de Constituţie şi alte legi, în concordanţă cu prevederile art. 15
din Legea fundamentală.
De asemenea, art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991 nu
aduce nicio atingere principiului separaţiei puterilor în stat şi nu limitează
în niciun mod liberul acces la justiţie al persoanelor interesate, acestea avand deplina libertate de a se adresa
organelor competente pentru tragerea la răspundere a celor care, prin
mijloacele de obţinere a informaţiilor necesare siguranţei naţionale, le-au
lezat drepturile sau libertăţile fundamentale, viaţa particulară, onqarea ori
reputaţia.
In sfarşit, prevederile legale
ce fac obiectul excepţiei nu instituie niciun privilegiu sau discriminare în
raport de criteriile egalităţii în drepturi stabilite de art. 4 alin. (2) din
Legea fundamentală, fiind aplicabile tuturor cetăţenilor care se consideră
lezaţi prin folosirea mijloacelor menţionate, în deplină concordantă cu
dispozitiile constitutionale ale art. 16.
In ceea ce priveşte invocarea
art. 2 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia niciun grup şi nicio persoană
nu pot exercita suveranitatea în nume propriu, Curtea constată că acesta nu are
incidenţă în cauză, întrucat
textul de lege criticat nu vizează în niciun mod problema exercitării
suveranitătii nationale.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională
a Romaniei, excepţie ridicată
de Rodica-Smaranda Vulcănescu în Dosarul nr. 2.659/2004, (nr. unic
14.555/3/2004), al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta