DECIZIE Nr.
466 din 6 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 teza intai din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 529 din 20 iunie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Mădălina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Valentin Bogdan Ciufu în Dosarul nr.
2.349/1/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând, în
acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 14 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 2.349/1/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia penală
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală. Excepţia
a fost ridicată de către Valentin Bogdan Ciufu cu prilejul soluţionării unui
recurs penal.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că reglementarea, prin textul
criticat, a posibilităţii atacării cu recurs exclusiv a încheierilor date la
judecarea în fond şi în apel a cauzei penale, prin care s-a dispus cu privire
la o măsură preventivă, şi excluderea posibilităţii exercitării aceleiaşi căi
de atac în vederea verificării legalităţii încheierilor cu acelaşi obiect, date
la judecarea în recurs a cauzei penale, contravin dispoziţiilor constituţionale
ale art. 16, privind egalitatea în drepturi, ale art. 21, privind accesul liber
la justiţie, ale art. 23, privind libertatea individuală, şi ale art. 129,
privind folosirea căilor de atac.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 141 alin. 1 din Codul de procedură penală,
potrivit cărora „Încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se
dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea unei măsuri
preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive,
poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat".
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de
lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art.
16, privind egalitatea în drepturi, ale art. 21, privind accesul liber la
justiţie, ale art. 23, privind libertatea individuală, şi ale art. 129, privind
folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat asupra textului legal criticat, spre exemplu prin
Decizia nr. 272 din 26 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 545 din 27 iunie
2005. Cu acel prilej, respingând excepţia de neconstituţionalitate invocată,
Curtea a reţinut că, potrivit art. 23 alin. (7) din Legea fundamentală, „încheierile
instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac
prevăzute de lege". Rezultă că opţiunea legiuitorului de a nu fi
prevăzut o astfel de cale de atac şi împotriva încheierii de menţinere a
măsurii arestării preventive, dată la judecarea în recurs a cauzei penale, nu
poate fi considerată neconstituţională, deoarece, potrivit art. 129 din
Constituţie, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi
Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". Este,
aşadar, atributul exclusiv al legiuitorului de a institui căile de atac şi
condiţiile în care acestea pot fi exercitate. S-a reţinut totodată că aceste
dispoziţii se referă la o hotărâre care nu soluţionează fondul cauzei, ci care
priveşte o măsură procesuală provizorie, chiar dacă aceasta este privativă de
libertate. Inculpatul sau învinuitul poate cere punerea sa în libertate
provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune, conform art. 5 alin. 5 din
Codul de procedură penală, în tot cursul procesului penal, iar dacă nu mai
există temei care să justifice menţinerea măsurii preventive, aceasta trebuie
revocată din oficiu sau la cerere, potrivit art. 139 alin. 2 din Codul de
procedură penală.
Intrucât nu au intervenit elemente noi care să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziei mai sus menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Valentin Bogdan Ciufu în Dosarul nr. 2.349/1/2006 al
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. Ioan Vida
Magistrat-asistent,
Mădălina Stefania Diaconu