DECIZIE Nr.
465 din 17 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 367 din 30 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -
judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Andrei Victor din laşi în
Dosarul nr. 5.695/45/2006 (număr în format vechi 5.695/2006) al Curţii de Apel
Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Dosarul fiind în stare de
judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune
concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei, întrucât textul de lege
criticat nu are legătură cu cauza.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 8 ianuarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 5.695/45/2006 (număr în format vechi 5.695/2006), Curtea de Apel
Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Andrei Victor din Iaşi în cadrul unei acţiuni
de contencios administrativ, introdusa în temeiul textului de lege criticat,
având ca obiect anularea Hotărârii Consiliului Local Iaşi nr. J 98/2000.
In motivarea excepţiei se
susţine că art. 1 din legea criticată încalcă art. 1, 11, 20 şi 47 din
Constituţie, precum şi art. 23 şi 25 din Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului. In acest sens, autorul excepţiei apreciază că „este absolut
legitim" să atace în contencios administrativ, „în mod preventiv",
„oricând şi orice act administrativ al unor autorităţi publice centrale sau
locale, sau părţi din acestea, când descoperă în acele acte normative prevederi
contradictorii sau suprapuse peste alte acte normative sau potrivnice unor
prevederi din Constituţie", „chiar dacă nu am fost vătămat de acestea,
întrucât respectarea Constituţiei şi a legilor este obligatorie, inclusiv
pentru autorităţile centrale şi locale, precum si pentru autorităţile
judiciare". In continuare, exprimă o serie de aprecieri personale
referitoare la politica legislativă şi aplicarea legislaţiei în România.
Astfel: chiar actele normative declarate constituţionale de Curtea
Constituţională „au încălcat si încalcă în mod continuu şi esenţial dreptul la
muncă" prevăzut de art. 23 şi 24 din Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului; fiscalitatea exagerată aplicată de statul român „încalcă coşul de
consum lunar reglementat de Ordonanţa Guvernului nr. 217/2000" şi
„implicit dreptul la muncă prevăzut de art. 23 din Tratatul asupra drepturilor
omului, precum şi dreptul la un trai decent reglementat de art. 25 din acelaşi
tratat"; stabilirea incorectă a salariului minim pe economie prevăzut de
„Declaraţia Drepturilor Omului în sensul care să acopere posibilităţile indivizilor
sau familiile lor de a trăi decent şi a putea plaţi cheltuielile de
întreţinere"; autorităţile administrative şi judecătoreşti „nu respectă
această scară a valorilor omenirii impusă de Tratatul asupra Drepturilor Omului şi la nivelul ţării noastre de art. 1,
art. 11, art. 20 şi art. 47 din Constituţia revizuită".
Curtea de Apel Iaşi -
Secţia contencios administrativ si fiscal apreciază
că excepţia este neîntemeiată, întrucât acceptarea teoriei „actului
preventiv", care în opinia autorului excepţiei ar asigura transpunerea în
practică a dreptului la munca şi a dreptului la un trai decent, ar echivala „cu
o imixtiune a puterii judecătoreşti în domeniile de competenţă ale puterii
legislative şi ale puterii executive, întrucât ar permite intervenţia justiţiei
şi în alte situaţii decât cele decurgând din excesul de putere şi din
încălcarea drepturilor şi libertăţilor consacrate de Constituţie, ceea ce ar
aduce atingere principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat,
consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie". De altfel, potrivit art.
126 alin. (6) din Constituţie, instanţele de contencios administrativ sunt
competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate, „ceea ce exclude ideea
invocării unor prejudicii virtuale sau abordări personale pur speculative, ca
suport al actului de învestire a instanţelor judecătoreşti".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând
Decizia Curţii Constituţionale nr. 638/2006, precum şi jurisprudenţa acesteia
privind stabilirea competenţei şi procedurii de judecată de către legiuitor,
apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este inadmisibilă în
temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 nu contravin
dreptului la muncă şi dreptului la un nivel de trai decent, prevăzute de art.
23 şi 25 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ci reprezintă o
valorificare a prevederilor art. 52 din Constituţie, iar dispoziţiile
constituţionale ale art. 1 nu sunt incidente în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora „Subiectele de sezină" sunt
orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un
interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau
prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, persoana vătămată într-un
drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu
caracter individual, adresat altui subiect de drept, Avocatul Poporului,
Ministerul Public, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ
nelegal, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat
în circuitul civil şi a produs efecte juridice, persoana vătămată în drepturile sale sau în interesele
sale legitime, prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe ale Guvernului
neconstituţionale, prefectul şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici,
precum şi orice persoană de drept public vătămată într-un drept sau, după caz,
când s-a vătămat un interes legitim, precum şi instanţa, care, din oficiu sau la
cerere, poate introduce în cauză organismele sociale cu personalitate juridică
interesate, atunci când subiect de sezină este Ministerul Public.
In opinia autorului excepţiei,
aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 „Statul
român", art. 11 „Dreptul internaţional si dreptul intern", art. 20
„Tratatele internaţionale privind drepturile omului" şi art. 47 „Nivelul
de trai", precum şi ale art. 23 şi 25 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, care dispun cu privire la dreptul oricărei persoane la
muncă şi la un nivel de trai corespunzător.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Aşa cum reiese din susţinerile formulate, autorul
excepţiei apreciază că „este absolut legitim" să atace în contencios
administrativ, „în mod preventiv", „oricând şi orice act administrativ al
unor autorităţi publice centrale sau locale, sau părţi din acestea, când
descoperă în acele acte normative prevederi contradictorii sau suprapuse peste
alte acte normative sau potrivnice unor prevederi din Constituţie", „chiar
dacă nu am fost vătămat de acestea, întrucât respectarea Constituţiei şi a
legilor este obligatorie, inclusiv pentru autorităţile centrale şi locale,
precum şi pentru autorităţile judiciare". In consecinţă, într-un dosar
având ca obiect acţiunea în contencios administrativ pentru constatarea
nulităţii Hotărârii Consiliului Local laşi nr. 198/2000 privind organizarea
circulaţiei rutiere în municipiul laşi, autorul excepţiei invocă neconstituţionalitatea
art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care dispune cu
privire la „Subiectele de sezină", întrucât consideră că acest text de
lege este contrar dispoziţiilor menţionate din Constituţie şi din Declaraţia
Universala a Drepturilor Omului, fără a arăta însă în ce constă contrarietatea.
Analizând art. 1 din legea criticată, Curtea reţine că,
potrivit alin. (1) şi (2) ale acestuia, se poate adresa instanţei de contencios
administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către
o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în
termenul legal a unei cereri, precum şi persoana vătămată într-un drept al său
sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual,
adresat altui subiect de drept. Or, autorul excepţiei nu se înscrie în niciuna
dintre aceste ipoteze, ci a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, întrucât
apreciază că un act administrativ poate fi atacat oricând, în mod preventiv,
chiar dacă nu i-a produs vătămări.
Aşa fiind, având în vedere art. 29 alin. (1) şi (6) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
care prevede că aceasta decide asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea
unei legi sau ordonanţe în vigoare ori dispoziţii din acestea „care au
legătură cu soluţionarea cauzei", în caz contrar excepţia fiind
inadmisibilă, prezenta excepţie urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Această
soluţie se impune şi pentru că, în realitate, autorul excepţiei nici nu
formulează motive de neconstituţionalitate cu privire la art. 1 din legea
criticată, ci doar invocă în acest sens texte din Constituţie şi din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, precum şi o serie de aprecieri personale
referitoare la politica legislativă şi aplicarea legislaţiei în România, ceea
ce contravine art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, care prevede că „Sesizările
trebuie făcute in formă scrisă şi motivate".
De altfel, Curtea Constituţională a constatat, prin mai
multe decizii pronunţate în legătură cu textul în integralitatea sa sau cu
privire la unele dintre alineatele acestuia, că art. 1 din Legea nr. 554/2004
este constituţional. In acest sens sunt, de exemplu, deciziile nr. 507 din 17
noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, nr. 39
din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005, nr.
371 din 4 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 491 din 7 iunie 2006, şi nr. 63 din
25 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 14 februarie 2007.
Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin
valabilitatea, deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să justifice
schimbarea acestei jurisprudenţe.
Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin . (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Andrei Victor din Iaşi în
Dosarul nr. 5.695/45/2006 (număr în format vechi 5.695/2006) al Curţii de Apel
Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu