DECIZIE Nr.
464 din 20 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 339 din 21 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Cristina Toma -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei,
excepţie ridicată de Anna Bilibok în Dosarul nr. 1.898/258/2006 al
Tribunalului Harghita - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstitutionalitate ca inadmisibilă, arătând că instanţa
de contencios constituţional nu poate modifica sau completa
dispoziţia de lege supusă controlului de constituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1.400/Rdin 17 iunie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 1.898/258/2006, Curtea de Apel Târgu
Mureş - Secţia civilă, de muncă şi asigurări
sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei.
Excepţia de neconstitutionalitate a fost
ridicată de Anna Bilibok într-o cauză civilă ce are ca obiect
stabilirea dreptului părintelui căruia nu i-a fost încredinţat
copilul de a avea legături personale cu acesta.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că dreptul părintelui căruia
nu i-a fost încredinţat copilul de a avea legături personale cu
acesta ar trebui cenzurat. Astfel, consideră că numai părintele
care contribuie la întreţinerea copilului poate avea legături
personale cu acesta.
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia
civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori
şi familie apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât
textul de lege criticat contravine art. 49 alin. (1) din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, acestea
fiind instituite în considerarea interesului exclusiv al copilului. Invocă
în acest sensjurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
In ceea ce priveşte actul de sesizare a
Curţii Constituţionale în cazul Dosarului nr. 1.898/258/2006,
deşi acesta îl reprezintă o decizie pronunţată de Curtea de
Apel Târgu Mureş - Secţia civilă, de muncă şi
asigurări sociale, pentru minori şi familie în soluţionarea
contestaţiei în anulare declarată împotriva deciziei civile prin care
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia civilă, de muncă
şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a respins
recursul declarat împotriva încheierii prin care Tribunalul Harghita -
Secţia civilă a respins ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate, sesizarea este considerată legală,
întrucât Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia civilă, de
muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie nu a
făcut o judecată pe fondul cauzei, ci s-a pronunţat numai asupra
admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii
Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei, republicat în
Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul
conţinut: „Părintele divorţat, căruia nu i s-a
încredinţat copilul, păstrează dreptul de a avea legături
personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea,
învăţătura şi pregătirea lui profesională."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 49 alin. (1) referitoare la
protecţia copiilor şi a tinerilor.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei au
mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la
aceleaşi dispoziţii constituţionale. Astfel, în Decizia nr.
1.287 din 8 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 767 din 10 noiembrie 2009, Curtea a reţinut că textul
de lege dedus controlului utilizează termenul „drepturi" ale
părintelui divorţat, căruia nu i s-a încredinţat copilul.
Astfel, acesta păstrează dreptul de a avea legături personale cu
copilul şi de a veghea la creşterea, educarea,
învăţătura şi pregătirea lui profesională, în
opoziţie cu terţele persoane şi alături de celălalt
părinte, căruia i s-a încredinţat copilul. Totodată,
părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul este debitorul
obligaţiilor corelative drepturilor recunoscute de lege, fiind ţinut,
în calitate de părinte, să contribuie la realizarea efectivă a
drepturilor stabilite de lege. O atare conduită cooperantă este
impusă de împrejurarea că drepturile menţionate constituie, în
realitate, mijloace pentru îndeplinirea obligaţiilor pe care le are orice
părinte faţă de copilul său şi care subzistă atât
timp cât părintele nu este decăzut din drepturile
părinteşti.
Curtea a constatat că susţinerea potrivit
căreia art. 43 alin. 3 din Codul familiei contravine dispoziţiilor
constituţionale consacrate de art. 49 alin. (1) nu poate fi
reţinută, de vreme ce reglementarea criticată instituie o modalitate
prin care autorităţile publice îşi îndeplinesc obligaţiile
de a respecta şi ocroti viaţa intimă, familială şi
privată, constituind totodată o componentă a regimului special
de protecţie şi asistenţă a copiilor şi tinerilor în
realizarea drepturilor lor.
Soluţia şi considerentele pronunţate în
decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în
prezenta cauză, neexistând temeiuri care să determine reconsiderarea
jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei, excepţie ridicată de
Anna Bilibok în Dosarul nr. 1.898/258/2006 al Tribunalului Harghita -
Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 20 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Toma