DECIZIE Nr.
464 din 6 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (3) si art. 15 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 604 din 12 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Cristina Cătălina Turcu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi ale art. 15 din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Minibus" - S.R.L. din laşi în Dosarul nr.
6.432/2005 al Tribunalului laşi - Secţia contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează completul de judecată
că la dosarul cauzei autorul excepţiei a depus o cerere de amânare în vederea
angajării unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
cererii de amânare, considerând că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 156
alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Curtea respinge cererea de amânare, apreciind că nu
sunt îndeplinite condiţiile art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. In acest sens arată că prin
dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 legiuitorul a urmărit
respectarea principiului ocrotirii interesului public, fără a avea în vedere
avantajarea unei părţi a contractului administrativ. Totodată, apreciază că
suspendarea de drept a actului administrativ nu este posibilă, instanţa
judecătorească urmând să aprecieze de la caz la caz, pe baza situaţiei de fapt
şi de drept din speţă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 17 ianuarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 6.432/2005, Tribunalul laşi - Secţia contencios administrativ a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi ale art. 15 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Minibus" - S.R.L. din laşi într-o acţiune în contencios administrativ
având ca obiect constatarea nulităţii actului administrativ prin care s-a
reziliat unilateral contractul de concesiune încheiat între autorul excepţiei
şi Consiliul Local laşi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia consideră că textele de lege criticate aduc
atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, 21 şi 52. In acest sens
arată că dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 aduc atingere
prevederilor art. 16 şi 52 din Constituţie, deoarece au semnificaţia
„recunoaşterii prin lege a subordonării interesului uneia dintre părţi faţă de
interesele celeilalte părţi", înfrângând „principiul egalităţii în
drepturi a părţilor, plasând autoritatea publică - ca exponent al interesului
public - pe o poziţie procesuală preferenţială". Totodată, art. 15 din
Legea nr. 554/2004 aduce atingere prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţie,
întrucât ar trebui să prevadă suspendarea de drept a actului administrativ,
însă, în condiţiile în care „suspendarea executării actului administrativ este
lăsată la aprecierea judecătorului, există riscul erorii sau al abuzului,
situaţie în care se creează o stare de pericol pentru persoana vătămată în ce
priveşte protecţia recunoscută prin dispoziţiile constituţionale ale accesului
liber la justiţie şi a unui proces echitabil." De altfel, apreciază
autorul excepţiei, „dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 se dovedesc a
fi discriminatorii în raport de dispoziţiile art. 3 [din acelaşi act normativ]
prin care se recunoaşte în favoarea unor subiecte de drept beneficiul
suspendării de drept a actelor administrative".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, având în vedere că se
aplică „în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de ipoteza
normei legale" şi nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se
adresa justiţiei şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care
condiţionează desfăşurarea unui proces echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 8 alin. (3) şi ale art. 15 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.154
din 7 decembrie 2004, dispoziţii conform cărora:
- Art. 8 alin. (3): „[...]
La soluţionarea litigiilor prevăzute la alin. (2) se va avea în vedere regula
după care principiul libertăţii contractuale este subordonat principiului
priorităţii interesului public. ";
- Art. 15 - „(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate
fi solicitată de reclamant şi prin cererea adresată instanţei competente pentru
anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. In acest caz, instanţa va
putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea
definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula
odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la
soluţionarea acţiunii în fond.
(2) Dispoziţiile alin. (2) şi (4) ale art. 14 se
aplică în mod corespunzător.
(3) Hotărârea dată cererii de suspendare este
executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4),
nu suspendă executarea."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 16, 21 şi 52. In realitate, astfel cum rezultă din
motivarea excepţiei, autorul acesteia se referă la textele constituţionale ale
art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1),
(2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil
şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi ale art. 52
alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a
obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a
interesului legitim.
Examinând excepţia, Curtea Constituţională reţine
următoarele:
I. Critica de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004
constă, în esenţă, în susţinerea că „recunoaşterea prin lege a subordonării
interesului uneia dintre părţi faţă de interesele celeilalte părţi"
înfrânge „principiul egalităţii în drepturi a părţilor, plasând autoritatea
publică - ca exponent al interesului public - pe o poziţie procesuală
preferenţială" şi aduce atingere dreptului persoanei vătămate de a ataca
actul administrativ ce îi lezează interesele.
Curtea constată că, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea
nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ este competentă să
soluţioneze „litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi
orice litigii legate de aplicarea şi executarea contractului
administrativ". Alin. (3) al aceluiaşi
articol se referă numai la această din urmă categorie de litigii, la a căror
soluţionare trebuie avută în vedere regula potrivit căreia "principiul
libertăţii contractuale este subordonat principiului priorităţii interesului
public".
Regula instituită prin textul de lege criticat nu are
însă semnificaţia plasării autorităţii publice pe o poziţie procesuală
preferenţială, deoarece nu calitatea părţii va fi avută în vedere de către
instanţa de judecată care soluţionează litigiul, ci principiul priorităţii
interesului public, a cărui definiţie se regăseşte în art. 2 alin. (1) lit. I) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia „interes
public - interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională,
garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale
cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei
autorităţilor publice."
Totodată, Curtea constată că prevederile art. 16 alin.
(1) şi (2) din Constituţie nu sunt incidente în cauză, întrucât acestea
consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, iar nu egalitatea dintre
persoanele juridice şi autorităţile publice.
In ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea
prevederilor art. 52 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că nici aceasta
nu poate fi reţinută de vreme ce, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr.
554/2004, „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un
interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de
răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorităţii publice emitente
sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4),
poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita
anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi,
eventual, reparaţii pentru daune morale".
II. Cu privire la critica de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, prin
raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 21 alin. (1),
(2) şi (3) din Constituţie, Curtea reţine următoarele:
Potrivit art. 14 alin. (1) şi (2) din Legea nr.
554/2004, cererea de suspendare a actului administrativ poate fi introdusă „în
cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente", iar
instanţa are obligaţia de a soluţiona de urgenţă cererea, cu citarea părţilor.
Suspendarea actelor administrative reprezintă, aşadar, o situaţie de excepţie,
întrucât acestea se bucură de prezumţia de legalitate.
Aşa fiind, nu poate fi reţinută critica privind
încălcarea prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, deoarece
părţile beneficiază de toate garanţiile unui proces
echitabil.
Nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea
prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât prevederile
art. 15 din Legea nr. 554/2004 se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza
descrisă de norma legală criticată.
Excepţia prevăzută la art. 3 alin. (3) din Legea nr.
554/2004 privind suspendarea de drept a actelor emise de autorităţile
administraţiei publice locale, în situaţia atacării acestora de către prefect,
şi a actelor autorităţilor publice centrale şi locale prin care se încalcă
legislaţia privind funcţia publică, în situaţia atacării acestora de către
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, este instituită în considerarea
efectelor pe care astfel de acte le-ar putea produce.
Art. 15 din Legea nr. 554/2004
nu prevede un tratament discriminatoriu în ceea ce priveşte subiectele de drept
care solicită suspendarea executării actului administrativ. Situaţiile juridice
diferite prevăzute de art. 3 alin. (3) şi de art. 15 din Legea nr. 554/2004 au
impus soluţii diferite. Pe de altă parte, aşa cum s-a menţionat anterior,
principiul egalităţii în drepturi consacră egalitatea în drepturi a
cetăţenilor, iar nu egalitatea dintre persoanele juridice şi autorităţile
publice.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi art. 15 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Minibus" - S.R.L. din laşi în Dosarul nr. 6.432/2005 al Tribunalului laşi
- Secţia contencios administrativ.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu