DECIZIE   Nr. 462 din 20 septembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cap. II, in ansamblu, precum si ale art. 8 alin. (3) fraza finala, ale art. 11 alin. (1) lit. d), ale art. 19 alin. (1), ale art. 50 alin. (1) si (3), ale art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 944 din 24 octombrie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Aurelia Rusu          - procuror
    Benke Karoly          - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor cap. II, in ansamblu, precum si ale art. 8 alin. (3) fraza finala, ale art. 11 alin. (1) lit. d), ale art. 19 alin. (1), ale art. 50 alin. (1) si (3), ale art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Continental Distribution" - S.R.L. Bucuresti in Dosarul nr. 946/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. Astfel, se arata ca dispozitiile cap. II din Legea nr. 64/1995 nu incalca dreptul la aparare al debitorului, acesta beneficiind de toate garantiile procesuale necesare. In acest sens este invocata Decizia Curtii Constitutionale nr. 65 din 3 februarie 2005. Totodata, se arata ca prevederile art. 8 alin. (3) sunt constitutionale, acestea cuprinzand masuri pentru buna administrare a justitiei, iar selectia actelor care se vor trimite instantei de recurs este facuta de judecatorul-sindic. Reprezentantul Ministerului Public apreciaza ca nici dispozitiile art. 11 alin. (1) lit. d) nu contravin textelor constitutionale invocate. Totodata, se sustine ca nici prevederile art. 19 alin. (1) nu incalca Constitutia, in acest sens considerandu-se ca administratorul sau lichidatorul judiciar desfasoara o activitate atat in interesul debitorului, cat si al creditorilor sub supravegherea judecatorului-sindic.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 15 aprilie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 946/2003, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cap. II, in ansamblu, precum si ale art. 8 alin. (3) fraza finala, ale art. 11 alin. (1) lit. d), ale art. 19 alin. (1), ale art. 50 alin. (1) si (3), ale art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Continental Distribution" - S.R.L. Bucuresti intr-o cauza avand ca obiect o procedura de reorganizare judiciara si faliment.
    In motivarea exceptiei autorul acesteia sustine ca dispozitiile cap. II din Legea nr. 64/1995, intitulat "Participantii la procedura reorganizarii judiciare si a falimentului", determina strict limitativ participantii la aceasta procedura, iar printre acestia nu se regaseste si debitorul, "astfel ca, in lipsa sa - nefiind parte, procedura se poate desfasura oricum, inclusiv cu incalcarea dreptului sau la aparare, ceea ce contravine dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 24". Totodata, se arata ca, desi sunt inclusi "in categoria participantilor <<adunarea generala a membrilor sau a asociatilor/actionarilor>> si <<reprezentantul membrilor sau al asociatilor/actionarilor>>", acestia "nu sunt totuna cu debitorul". De asemenea, se mai sustine ca "din momentul deschiderii procedurii si numirii administratorului/lichidatorului, debitorul este lipsit de orice posibilitate in materie procesuala", intrucat, pe de o parte, "hotararile pronuntate de judecatorul-sindic nu pot fi atacate decat prin intermediul administratorului/lichidatorului, [iar, pe de alta parte], dupa promovarea unor actiuni, daca judecatorul-sindic sau administratorul/lichidatorul nu aproba plata taxelor impuse de instanta de control, acestea vor fi anulate ca neintemeiate". In consecinta, sunt considerate a fi incalcate prevederile art. 129 din Constitutie.
    Autorul exceptiei considera ca dispozitiile art. 8 alin. (3) teza finala "lasa la libera apreciere a cuiva, neprecizat in Lege, selectia actelor care ar interesa rezolvarea recursului [pentru hotararile date de judecatorul-sindic, in baza art. 11 din Lege], grefierul-sef urmand sa semneze doar pentru conformitate, fara a fi obligat sa realizeze selectia respectiva", si, in consecinta, "instantele investite cu judecarea recursului nu au posibilitatea sa aprecieze temeinicia motivelor invocate", ceea ce este de natura a incalca prevederile constitutionale ale art. 124 alin. (2) si ale art. 126 alin. (2).
    Se mai sustine ca, "din interpretarea textelor" art. 11 alin. (1) lit. d) si art. 50 alin. (1) si (3) din lege, "judecatorul-sindic poate dispune restrangerea unor drepturi ale debitorului, pe calea ridicarii dreptului acestuia de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de ele", ceea ce incalca prevederile art. 44 alin. (1) si ale art. 53 din Constitutie. In continuare, autorul exceptiei apreciaza ca "intreaga reglementare a acestei materii, cuprinsa in Legea nr. 64/1995, este neconstitutionala, confuza si generatoare, in practica, de abuzuri flagrante in detrimentul debitorilor". Totodata, se sustine ca, potrivit art. 136 alin. (5) din Constitutie, "exercitarea dreptului de proprietate privata ar putea fi restransa numai <<in conditiile legii organice>>", iar cum Legea nr. 64/1995 nu este o asemenea lege, acesta "nu poate contine asemenea norme restrictive decat prin incalcarea textelor constitutionale".
    Autorul exceptiei considera ca dispozitiile art. 19 alin. (1) si ale art. 51 alin. (1) incalca principiul constitutional al liberului acces la justitie, avand in vedere ca "libertatea asociatilor/actionarilor de a se intruni in adunarea generala pentru a adopta hotarari, care, ulterior, ar putea fi atacate in justitie, este limitata de necesitatea prezentei, in postura de presedinte, a administratorului/lichidatorului", precum si datorita faptului ca debitorul nu poate dispune de disponibilul din conturi pentru sustinerea actiunilor sale in justitie, decat daca administratorul/lichidatorul sau judecatorul-sindic dispune bancii plata acestora.
    Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In argumentarea acestei opinii, instanta apreciaza ca "autorul exceptiei nu critica un text expres, ci o asa-zisa <<omisiune>> a legiuitorului, in sensul ca nu s-a prevazut ca printre acesti participanti sa se afle si debitorul persoana juridica sau fizica". Se considera ca "aceasta chestiune este una care tine de tehnica legislativa [...] si nu de neconstitutionalitatea unor texte din actul normativ [si, in consecinta,] exceptia trebuie respinsa ca inadmisibila".
    Totodata, se considera ca printr-o interpretare sistematica a Legii nr. 64/1995 si a Codului de procedura civila "rezulta ca debitorul este parte in procedura colectiva de executare silita". Instanta apreciaza ca "debitorul falit are o capacitate procesuala de exercitiu diminuata", intrucat "legiuitorul a inteles, in conditiile art. 53 alin. (1) din Constitutie, sa restranga exercitiul anumitor drepturi prin lege ale debitorului falit, deoarece se impune, dupa caz, pentru apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor". Aceasta solutie legislativa s-a impus, intrucat "debitorul falit, prin neexecutarea obligatiilor sale, incalca drepturile de creanta ale unor creditori, poate crea blocaje financiare (falimente in lant), prejudiciind, astfel, atat subiectii individuali de drepturi, cat si societatea in ansamblul ei".
    Referitor la pretinsa neconstitutionalitate a textului art. 8 alin. (3) teza finala si alin. (4) din Legea nr. 64/1995, instanta apreciaza ca "acestea sunt dispozitii de ordin tehnic-procedural, care duc la [accentuarea celeritatii] actului de judecata si nu sunt susceptibile de a vatama drepturi si libertati, si nici de a conferi caracter partinitor actului de justitie", partile avand posibilitatea "sa se foloseasca de proba cu inscrisuri in cadrul recursului", ceea ce nu este de natura a incalca prevederile art. 124 si ale art. 126 alin. (2) din Constitutie.
    Totodata, se arata ca prevederile art. 11 alin. (1) lit. d) si ale art. 50 alin. (1) si (3) din Legea nr. 64/1995 sunt constitutionale, in acest sens fiind invocata jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In sustinerea acestui punct de vedere se arata ca dispozitiile cap. II din Legea nr. 64/1995 "nu contravin sub nici un aspect accesului liber la justitie si nici dreptului partilor la aparare, deoarece debitorii aflati in stare de insolventa se pot adresa instantelor judecatoresti cu cereri, opozitii si intampinari si pot exercita caile de atac in conditiile procedurale stabilite de lege si sunt in acord cu principiul egalitatii in fata legii, conform caruia justitia este unica, impartiala si egala pentru toti". Totodata, se apreciaza ca judecatorul-sindic nu este o instanta extraordinara.
    Avocatul Poporului apreciaza ca "criticile de neconstitutionalitate care se refera la omisiuni legislative ori reglementari legale despre care se pretinde ca ar fi incomplete ori nesatisfacator redactate nu reprezinta o problema de constitutionalitate".
    Se considera ca prevederile art. 50 alin. (1) si (3), precum si ale art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 44 alin. (1), ale art. 53 alin. (1) si ale art. 136 alin. (5).
    Guvernul si presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile cap. II, intitulat "Participantii la procedura reorganizarii judiciare si a falimentului", in ansamblul sau, din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, precum si prevederile art. 8 alin. (3) fraza finala, ale art. 11 alin. (1) lit. d), ale art. 19 alin. (1), ale art. 50 alin. (1) si (3), ale art. 51 alin. (1) din aceeasi lege. Curtea observa ca, ulterior sesizarii sale, Legea nr. 64/1995 a fost modificata si completata prin Legea nr. 249/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 678 din 28 iulie 2005. Astfel, prin articolul unic pct. 2, 3, 4, 5 si 6 din Legea nr. 249/2005 au fost modificate prevederile art. 9, ale art. 11 alin. (1) lit. c) si i), ale art. 23 alin. (2), ale art. 38 alin. (1) si (7) si ale art. 41 din Legea nr. 64/1995, fara insa a fi modificate esential, in acest mod, dispozitiile cap. II din Legea nr. 64/1995, astfel incat critica de neconstitutionalitate a autorului exceptiei subzista si in aceste conditii.
    Textele legale criticate au urmatorul cuprins:
    - Art. 8 alin. (3) fraza finala: "(3) [...] In vederea solutionarii recursului, se trimit la curtea de apel in copie certificata, sub semnatura grefierului-sef al tribunalului, numai actele care intereseaza rezolvarea recursului.";
    - Art. 11 alin. (1) lit. d): "(1) Principalele atributii ale judecatorului-sindic, in cadrul prezentei legi, sunt: [...]
    d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea.";
    - Art. 19 alin. (1): "Pe perioada desfasurarii procedurii prevazute de prezenta lege adunarea generala a asociatilor/actionarilor va fi convocata ori de cate ori se va considera necesar si va fi prezidata de administrator sau lichidator, daca legea ori judecatorul-sindic nu dispune altfel.";
    - Art. 50 alin. (1) si (3): "(1) Deschiderea procedurii ridica debitorului dreptul de administrare - constand in dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea -, daca acesta nu si-a declarat, in conditiile art. 33 alin. (1) lit. g) sau, dupa caz, ale art. 39, intentia de reorganizare. [...]
    (3) Judecatorul-sindic va putea ordona ridicarea, in tot sau in parte, a dreptului de administrare al debitorului odata cu desemnarea unui administrator, indicand totodata si conditiile de exercitare a acestuia.";
    - Art. 51 alin. (1): "Judecatorul-sindic va da dispozitii tuturor bancilor la care debitorul are disponibil in conturi sa nu dispuna de acestea fara un ordin al sau sau al administratorului/lichidatorului."
    Textele constitutionale invocate in sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 21 alin. (1) si (2), ale art. 24 alin. (1), ale art. 44 alin. (1), ale art. 53 alin. (1), ale art. 124 alin. (2), ale art. 126 alin. (2), ale art. 129 si ale art. 136 alin. (5), texte care au urmatorul cuprins:
    - Art. 21 alin. (1) si (2): "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 24 alin. (1): "Dreptul la aparare este garantat.";
    - Art. 44 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.";
    - Art. 53 alin. (1): "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.";
    - Art. 124 alin. (2): "Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.";
    - Art. 126 alin. (2): "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege.";
    - Art. 129: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii.";
    - Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice."
    In esenta, autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca dispozitiile legale criticate, in mod nejustificat si cu incalcarea prevederilor constitutionale mentionate, limiteaza accesul liber la justitie si restrang dreptul la aparare si dreptul de proprietate al debitorului in cadrul procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.
    Curtea observa, in ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate, in ansamblul sau, a cap. II din Legea nr. 64/1995, ca anterior modificarii acestuia prin Legea nr. 149/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004, capitolul respectiv se numea "Organele care aplica procedura reorganizarii si lichidarii judiciare" si cuprindea, conform prevederilor art. 5 alin. (1), instantele judecatoresti, judecatorul-sindic, administratorul, lichidatorul, adunarea creditorilor si comitetul creditorilor. Dupa modificarea operata prin Legea nr. 149/2004, organele care aplica procedura sunt instantele judecatoresti, judecatorul-sindic, administratorul si lichidatorul, in timp ce adunarea creditorilor, comitetul creditorilor, adunarea generala a membrilor sau asociatilor/actionarilor, reprezentantul membrilor sau asociatilor/actionarilor sunt participanti la aceasta procedura. Insa, in nici un caz nu se poate sustine ca debitorul nu este parte in procedura reorganizarii judiciare si a falimentului.
    De altfel, prin Decizia nr. 65 din 3 februarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 201 din 9 martie 2005, Curtea a statuat, referindu-se la "raportarea textului de lege criticat la dispozitiile art. 24 din Constitutie, [ca] debitorii se pot adresa instantelor judecatoresti cu cereri, opozitii si intampinari si pot exercita caile legale de atac in conditiile procedurale stabilite de lege". In acest sens sunt, spre exemplu, dispozitiile art. 25 alin. (2), ale art. 80 alin. (4), ale art. 83 alin. (1) sau ale art. 87 alin. (1) din Legea nr. 64/1995. In consecinta, din economia textului Legii nr. 64/1995, Curtea retine ca nu rezulta vreo incalcare a prevederilor art. 24 alin. (1) si ale art. 129 din Constitutie.
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) teza finala din Legea nr. 64/1995, Curtea retine ca, potrivit textului art. 126 alin. (2) din Constitutie, competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege, astfel incat este la latitudinea legiuitorului sa instituie o anumita procedura in considerarea unei situatii speciale. Nu este normal sa se trimita instantei de recurs intregul dosar privind procedura reorganizarii sau a falimentului, ci numai acele parti ale acestuia care sunt direct vizate prin recurs. Aprecierea in concret a relevantei actelor ce vor fi trimise instantei de recurs o va face judecatorul-sindic. In consecinta, nu se poate sustine o eventuala incalcare a prevederilor art. 124 alin. (2) sau ale art. 126 alin. (2) din Constitutie.
    Cu privire la constitutionalitatea prevederilor art. 11 alin. (1) lit. d) si ale art. 50 alin. (1) si (3) din Legea nr. 64/1995, Curtea s-a mai pronuntat. Prin Decizia nr. 318 din 14 septembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 992 din 28 octombrie 2004, de exemplu, Curtea a stabilit ca "in ceea ce priveste sustinerea de catre autorul exceptiei a incalcarii prevederilor art. 53 din Constitutie, republicata, Curtea constata ca acest text nu are incidenta in cauza, intrucat dreptul comerciantului de a-si conduce activitatea nu este unul dintre drepturile si libertatile fundamentale prevazute la titlul II din Constitutie, la care se refera dispozitiile art. 53.
    Curtea retine ca posibilitatea ridicarii dreptului debitorului de a-si conduce activitatea se inscrie in reglementarile menite sa asigure indeplinirea obligatiei statului de a ocroti libertatea comertului, concurenta loiala si conditiile necesare pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, neaducandu-se astfel atingere textului constitutional al art. 135 alin. (2) lit. a).
    De asemenea, Curtea constata ca masura ridicarii dreptului debitorului de a-si mai conduce activitatea, de a-si administra bunurile si de a dispune de acestea nu are semnificatia unui transfer de proprietate, operandu-se numai o indisponibilizare a bunurilor, care nu afecteaza in esenta dreptul de proprietate al debitorului. Prin urmare, textele legale criticate nu contravin dispozitiilor art. 136 alin. (5) din Constitutie, republicata, care, de altfel, prevad inviolabilitatea proprietatii private <<in conditiile legii organice>>. De asemenea, este de retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 44 alin. (1) teza a doua, continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege".
    In acelasi sens sunt si deciziile Curtii Constitutionale nr. 138 din 8 aprilie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 300 din 6 mai 2003, si nr. 279 din 29 iunie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 858 din 20 septembrie 2004.
    In legatura cu invocarea neconstitutionalitatii art. 19 alin. (1) din lege, Curtea, prin Decizia nr. 377 din 14 octombrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 885 din 12 decembrie 2003, a statuat, printre altele, ca lichidatorul, "in exercitarea atributiilor sale legale, trebuie sa apere, deopotriva, interesele legitime atat ale creditorilor, cat si ale debitorului, desfasurandu-si activitatea sub controlul judecatorului-sindic si in mod transparent, cu participarea partilor din proces". In consecinta, Curtea constata ca prezidarea adunarii generale a asociatilor/actionarilor de catre administratorul sau lichidatorul judiciar nu este de natura a incalca prevederile art. 21 alin. (1) - (3) din Constitutie.
    Cu privire la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, Curtea retine ca masura prevazuta de text se impune, intrucat, astfel cum arata si instanta de judecata, debitorul, prin neexecutarea obligatiilor sale, incalca drepturile de creanta ale unor creditori si poate crea blocaje financiare, prejudiciind, astfel, atat subiectii individuali de drepturi, cat si circuitul comercial, in ansamblu. In consecinta, dreptul debitorului de a dispune de disponibilul sau din conturi numai in baza unui ordin al judecatorului-sindic sau al administratorului/lichidatorului se justifica, din prisma prevederilor art. 53 alin. (1) si (2) din Constitutie, pentru apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cap. II, in ansamblu, precum si ale art. 8 alin. (3) fraza finala, ale art. 11 alin. (1) lit. d), ale art. 19 alin. (1), ale art. 50 alin. (1) si (3), ale art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Continental Distribution" - S.R.L. Bucuresti in Dosarul nr. 946/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 20 septembrie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Benke Karoly