DECIZIE Nr. 462 din 28 octombrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 143 alin.
1 teza intai si alin. 3, precum si ale art. 148 alin. 1 lit. i) din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 34 din 11 ianuarie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 143 si ale art. 148 alin. 1 din Codul de procedura penala,
exceptie ridicata de Gregorian Bivolaru in Dosarul nr. 2.320/2004 al Curtii de
Apel Bucuresti - Sectia I penala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul pe fond, pune concluzii
de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, aratand ca
textele de lege criticate nu incalca prevederile constitutionale invocate de
autorul exceptiei.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Decizia nr. 1.284 din 21 iulie 2004, pronuntata in Dosarul nr.
2.320/2004, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 143
si ale art. 148 alin. 1 din Codul de procedura penala. Exceptia a fost ridicata
de recurentul inculpat Gregorian Bivolaru, aflat in stare de libertate, intr-o
cauza avand ca obiect solutionarea recursului declarat de acesta impotriva
Incheierii de sedinta din data de 18 iunie 2004, pronuntata de Tribunalul
Bucuresti - Sectia I penala, incheiere prin care s-a respins ca inadmisibila
cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, cu motivarea ca exceptia de
neconstitutionalitate invocata nu are legatura cu solutionarea cauzei. Judecand
recursul, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penala a retinut ca de
prevederile din Codul de procedura penala, criticate ca fiind
neconstitutionale, depinde solutionarea cauzei, deoarece Tribunalul Bucuresti
era investit cu judecarea recursului declarat de inculpatul Gregorian Bivolaru
impotriva Incheierii din 31 mai 2004, pronuntata de Judecatoria Sectorului 5
Bucuresti in Dosarul nr. 3.989/2004, incheiere prin care s-a dispus arestarea
lui preventiva, iar aceasta masura era reglementata, intre altele, de art. 143
si 148 din Codul de procedura penala. In aceasta situatie, Curtea de Apel
Bucuresti - Sectia I penala a retinut ca, in cauza, este incident cazul de
casare prevazut de art. 385^9 pct. 17^1 din Codul de procedura penala si, pe
cale de consecinta, conform art. 385^15 pct. 2 lit. d) din Codul de procedura
penala si art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 [devenit art. 29 alin. (1) in
urma republicarii acestei legi], a admis recursul, a casat incheierea atacata
si, rejudecand, a dispus sesizarea Curtii Constitutionale.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile
art. 143 si ale art. 148 alin. 1 din Codul de procedura penala contravin
dispozitiilor constitutionale ale art. 23 alin. (1) si (11), precum si celor
ale art. 5 pct. 1 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale. In acest sens sustine ca: "in cazul punerii in
miscare a urmaririi penale sunt necesare temeiuri (probe) ca cel acuzat a
savarsit o infractiune"; la "arestarea preventiva a inculpatului sunt
necesare probe, iar nu presupuneri, date sau indicii"; "daca in
conformitate cu prevederile art. 66 din Codul de procedura penala prezumtia de
nevinovatie nu poate fi rasturnata decat cu probe temeinice, prezumtie care
ulterior poate fi validata prin administrarea unor probe in aparare, este
evident ca legiuitorul nu a inteles sa rastoarne aceasta prezumtie cu
presupuneri, cu date, cu indicii, prezumtie care constituie un principiu
fundamental, reglementat de Constitutie"; "dispozitiile art. 143
alin. 3 din Codul de procedura penala sunt in contradictie cu art. 5 lit. c)
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, in conformitate cu care arestarea preventiva se poate dispune
cand exista motive verosimile sau cand exista motive temeinice, in sens de probe".
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penala, exprimandu-si opinia, apreciaza
ca dispozitiile art. 143 si ale art. 148 alin. 1 din Codul de procedura penala
nu incalca prevederile art. 23 din Constitutie, republicata, referitoare la
libertatea individuala.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In acest sens arata ca, potrivit art. 143 alin. 1 si art. 136 alin. 1 din Codul
de procedura penala, unul dintre temeiurile arestarii preventive este existenta
unor "probe sau indicii temeinice" ca invinuitul sau inculpatul a
savarsit o infractiune pedepsita cu detentia pe viata sau cu inchisoarea. La
art. 143 alin. 3 din Codul de procedura penala se defineste notiunea de
"indicii temeinice", astfel: "sunt indicii temeinice atunci cand
din datele existente in cauza rezulta presupunerea ca persoana (...) a savarsit
fapta". Pe de alta parte, prevederile art. 5 pct. 1 lit. c) din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale stabileste ca
temei al arestarii preventive existenta unor "motive verosimile de a banui
ca persoana a savarsit o infractiune". Din analiza hotararilor pronuntate
de Curtea Europeana a Drepturilor Omului rezulta ca temeiurile de fapt necesare
pentru dispunerea masurii arestarii preventive nu trebuie sa atinga nivelul
probelor de vinovatie cerute pentru pronuntarea unei solutii de condamnare.
Temeiul arestarii preventive, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a
Drepturilor Omului, consta in existenta unor "date" care sa
obiectiveze "motivele" pentru care se banuieste ca persoana fata de
care s-a dispus arestarea preventiva a savarsit o infractiune, in acest sens
organele judiciare avand obligatia sa detina si sa invedereze "o explicatie
credibila si intemeiata" pentru dispunerea masurii. Aceste date trebuie sa
conduca la banuiala sau presupunerea ca invinuitul sau inculpatul a savarsit o
infractiune. Daca organele judiciare ar detine probe certe de vinovatie, s-ar
impune pronuntarea unei hotarari de condamnare la pedeapsa inchisorii, iar nu
la luarea unei masuri privative de libertate cu caracter provizoriu.
Dispozitiile art. 143 si ale art. 148 alin. 1 din Codul de procedura penala
sunt in concordanta cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. c) din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, nefiind incalcate
dispozitiile constitutionale ale art. 23 alin. (1).
Avocatul Poporului considera ca este neintemeiata critica de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 143 si ale art. 148 alin. 1 din Codul
de procedura penala fata de dispozitiile art. 23 din Constitutie, republicata.
Astfel, instituirea prin prevederile legale criticate a conditiilor si
cazurilor in care poate fi luata masura retinerii si arestarii inculpatului
este conforma cu art. 23 alin. (2) din Constitutie, republicata, potrivit
caruia luarea acestor masuri privative de libertate este permisa numai in
cazurile si cu procedura prevazuta de lege. Pe cale de consecinta, expresia
"indicii temeinice" continuta de art. 143 si 148 din Codul de
procedura penala nu poate fi considerata neconstitutionala, deoarece
legiuitorul ordinar a stabilit, in temeiul textului constitutional, conditiile
in care se pot dispune retinerea si arestarea inculpatului. Mai mult,
dispozitiile art. 143 si ale art. 148 alin. 1 din Codul de procedura penala
sunt in concordanta cu art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului
si a libertatilor fundamentale. In concluzie, Avocatul Poporului considera ca
exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
In legatura cu obiectul exceptiei de neconstitutionalitate ridicate se
constata ca, desi sunt criticate dispozitiile art. 143 si ale art. 148 alin. 1
din Codul de procedura penala, din motivarea exceptiei rezulta ca aceasta
critica vizeaza doar prevederile art. 143 alin. 1 teza intai si, implicit,
alin. 3, precum si pe cele ale art. 148 alin. 1 lit. i). Art. 143 alin. 1 din
Codul de procedura penala a fost modificat prin art. I pct. 67 din Legea nr.
281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a
unor legi speciale, dar teza intai a acestui alineat, precum si alin. 3 al
aceluiasi articol au fost mentinute in redactarea initiala. Prin aceeasi lege a
fost introdusa lit. i) la art. 148. Astfel fiind, Curtea Constitutionala
urmeaza sa se pronunte numai asupra constitutionalitatii acestor texte de lege,
care au urmatorul continut:
- Art. 143 alin. 1 teza intai si alin. 3 (Conditiile retinerii):
"Masura retinerii poate fi luata de organul de cercetare penala fata de
invinuit, daca sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta
de legea penala. [...]
Sunt indicii temeinice atunci cand din datele existente in cauza rezulta
presupunerea ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala a savarsit
fapta.";
- Art. 148 alin. 1 lit. i) (Conditiile si cazurile in care se dispune
arestarea inculpatului): "Masura arestarii inculpatului poate fi luata
daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si numai in vreunul din
urmatoarele cazuri: [...]
i) exista date sau indicii suficiente care justifica temerea ca inculpatul
va exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau ca va incerca o intelegere
frauduloasa cu aceasta."
In opinia autorului exceptiei, prevederile art. 143 alin. 1 teza intai si
alin. 3, precum si cele ale art. 148 alin. 1 lit. i) din Codul de procedura
penala sunt neconstitutionale, deoarece luarea masurii preventive a retinerii
atunci cand exista "indicii temeinice" ca invinuitul a savarsit o
fapta prevazuta de legea penala, precum si cea a arestarii preventive in
situatia in care "exista date sau indicii" suficiente care justifica
temerea ca inculpatul va exercita presiuni asupra persoanei vatamate - deci in
lipsa unor probe -, ar contraveni dispozitiilor constitutionale ale art. 23
alin. (1), potrivit carora "Libertatea individuala si siguranta persoanei
sunt inviolabile", si ale art. 23 alin. (11), conform carora, "Pana
la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este
considerata nevinovata", precum si celor ale art. 5 pct. 1 lit. c) din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
referitoare la dreptul la libertate si la siguranta.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, se constata ca aceasta este
neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
Referitor la dispozitiile art. 143 alin. 1 teza intai din Codul de
procedura penala, este de observat ca masura retinerii se poate lua numai
atunci cand exista probe sau indicii temeinice ca invinuitul a savarsit o fapta
prevazuta de legea penala. Aceasta dispozitie a legii este o reflectare a
prevederilor art. 23 alin. (2) din Constitutie, republicata, potrivita carora
retinerea unei persoane este permisa numai in cazurile si cu procedura
prevazute de lege.
Prin termenul "proba" se intelege, conform dispozitiilor art. 63
din Codul de procedura penala, "orice element de fapt care serveste la
constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea
persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru
justa solutionare a cauzei". In legatura cu termenul "indicii
temeinice" din continutul alin. 3 al art. 143 din Codul de procedura
penala, rezulta ca ele sunt simple presupuneri, determinate de aparente mai
mult sau mai putin graitoare. Indicii temeinice exista atunci cand din
examinarea unor date existente in cauza se desprinde presupunerea ca persoana
fata de care se efectueaza urmarirea penala a savarsit fapta pentru care este
urmarita. Masura retinerii se ia in cazurile prevazute in art. 148, oricare ar
fi limitele pedepsei cu inchisoarea prevazute de lege pentru fapta savarsita.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 148 alin. 1 din Codul de procedura
penala, text care reglementeaza conditiile si cazurile in care se dispune
arestarea, recurentul-inculpat omite faptul ca arestarea are loc tocmai
datorita unor necesitati de ordin procesual, enumerate limitativ de art. 148,
in considerarea precizarii continute in art. 143 din Codul de procedura penala,
potrivit careia masura retinerii poate fi luata de organul de cercetare penala
in cazul cand sunt probe sau indicii temeinice ca s-a savarsit o fapta penala.
Termenul de "indicii temeinice" semnifica, astfel cum s-a aratat,
faptul ca din datele existente s-ar putea presupune ca persoana in cauza a
savarsit cu adevarat fapta.
In sustinerea exceptiei se invoca, dar numai partial, art. 23 din
Constitutie, republicata, referitor la libertatea individuala, facandu-se
abstractie de continutul alin. (4) al acestui articol, potrivit caruia
arestarea preventiva se dispune de judecator si numai in cursul procesului
penal. Asadar, legea fundamentala contine o garantie procesuala de o deosebita
insemnatate, destinata a preveni arestarile abuzive, deoarece luarea acestei
masuri este de competenta instantei de judecata. Ca o garantie suplimentara,
alin. (7) al art. 23 prevede ca incheierile instantei privind masura arestarii
preventive sunt supuse cailor de atac prevazute de lege.
Art. 23 alin. (9) si (10) din Constitutie, republicata, prevede ca punerea
in libertate a celui arestat este obligatorie, daca motivele masurii de
arestare au disparut, persoanei arestate rezervandu-i-se, pe de alta parte,
chiar dreptul de a cere punerea sa in libertate provizorie, sub control
judiciar sau pe cautiune. Acest ansamblu de garantii procesuale, expres
prevazute in Constitutie, este de natura sa asigure protejarea oricarei
persoane fata de orice arestare efectuata cu incalcarea legii.
De asemenea, din analiza textelor considerate ca fiind neconstitutionale nu
rezulta o incalcare a dispozitiilor art. 23 alin. (11) din Constitutie,
republicata, referitoare la prezumtia de nevinovatie. Reglementand, printre
cazurile in care poate fi luata masura retinerii (art. 143 alin. 1 teza intai)
si a arestarii preventive [art. 148 alin. 1 lit. i)], si pe acela in care
exista "indicii temeinice", respectiv "date sau indicii
suficiente", legea nu-l considera pe inculpat deja vinovat de savarsirea
infractiunii - lucru ce nu este posibil de stabilit decat prin hotararea
judecatoreasca de condamnare ramasa definitiva -, ci prevede numai o conditie
pentru luarea masurii retinerii sau a arestarii preventive a inculpatului,
esentialmente diferite de privarea de libertate in executarea unei pedepse
definitiv aplicate.
Masura retinerii, ca si aceea a arestarii preventive, constituie o
restrangere provizorie a libertatii persoanei, permisa de Constitutie,
republicata, prin art. 53, in scopul bunei desfasurari a instructiei penale,
iar conditia ca fapta sa fie prevazuta de legea penala reprezinta tocmai o
garantie impotriva luarii arbitrare a acestor masuri.
Raportand dispozitiile de lege criticate la Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, se constata, in mod contrar
afirmatiilor autorului exceptiei, ca aceste dispozitii legale transpun intocmai
in dreptul intern prevederile art. 5 pct. 1 lit. c) din conventie, potrivit
carora o persoana poate fi lipsita de libertatea sa daca a fost arestata sau
retinuta in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente, sau
cand exista motive verosimile de a banui ca a savarsit o infractiune sau cand
exista motive temeinice de a crede in necesitatea de a o impiedica sa
savarseasca o infractiune sau sa fuga dupa savarsirea acesteia. De altfel,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in cazul "Brogan si altii contra
Regatului Unit", in 1988, a decis ca nu s-au violat prevederile art. 5
pct. 1 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale atunci cand arestarea persoanei respective s-a facut
in conditiile existentei unor motive verosimile de a banui ca a savarsit o
infractiune.
In legatura cu prevederile de lege criticate ca fiind neconstitutionale,
Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 344 din 5 decembrie
2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 86 din 11
februarie 2003, constatand ca "dispozitiile art. 143 si 148 din Codul de
procedura penala, care reglementeaza conditiile retinerii si arestarii
preventive, nu incalca prevederile constitutionale privind drepturile si
libertatile fundamentale ale cetatenilor [...]." Prin aceeasi decizie s-a
constatat, de asemenea, ca "dispozitiile mentionate sunt in concordanta cu
prevederile art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale".
Cele statuate prin decizia amintita isi mentin valabilitatea si in prezenta
cauza.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si art.
147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1 - 3, art. 11
alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 143 alin. 1
teza intai si alin. 3, precum si ale art. 148 alin. 1 lit. i) din Codul de
procedura penala, exceptie ridicata de Gregorian Bivolaru in Dosarul nr.
2.320/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 28 octombrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu