DECIZIE Nr. 46
din 14 ianuarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru si ale art. 9 din Ordonanta Guvernului nr.
32/1995 privind timbrul judiciar
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 219 din 8 aprilie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (5) din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 9 din
Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, excepţie
ridicată de Pan Corin Sachelaride în Dosarul nr. 33.009/3/2005 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dosarul se află la al doilea termen de
judecată.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 25 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 33.009/3/2005, Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (5) din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 9 din
Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Excepţia a fost ridicată de Pan Corin
Sachelaride într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul susţine
că textele legale criticate sunt neconstituţionale, încălcând
prevederile art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 53
privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a unor
libertăţi din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. Textul potrivit căruia nedepunerea
taxei de timbru are drept consecinţă anularea acţiunii ca
netimbrată încalcă dreptul la un proces echitabil, instanţele
judecătoreşti neavând posibilitatea să soluţioneze cauza,
condiţionând astfel accesul la justiţie de plata unei taxe de timbru
pe care autorul arată că nu o poate suporta. Totodată, autorul
arată că posibilitatea instanţei de judecată de a cenzura
excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în faţa ei
reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiţie şi o
încălcare a competenţei Curţii Constituţionale în acest
domeniu.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că dispoziţiile legale criticate sunt
constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările
ulterioare, şi ale art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995
privind timbrul judiciar, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 201 din 30 august 1995, prevederi ce au următorul
conţinut:
- Art. 20 alin. (5) Legea nr. 146/1997: „In
situaţia în care instanţa judecătorească învestită cu
soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare
constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de
timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea
părţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul
hotărârii constituind titlu executoriu. Executarea silită a
hotărârii se va efectua prin organele de executare ale
unităţilor teritoriale subordonate Ministerului Finanţelor
Publice în a căror rază teritorială îşi are domiciliul sau
sediul debitorul, potrivit legislaţiei privind executarea silită a
creanţelor bugetare.";
- Art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995: „Cererile
pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite şi
înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător.
In cazul nerespectării dispoziţiilor
prezentei ordonanţe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare
referitoare la taxa de timbru."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor
constituţionale cuprinse în art. 11 privind dreptul internaţional
şi intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind
drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi în
art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi, precum şi celor ale art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea constată că
asupra dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 808 din 19 mai
2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23
iunie 2009, reţinând că acestea nu încalcă prevederile
constituţionale.
Astfel, cu această ocazie, Curtea a statuat
că accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din
Constituţie, nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziţie
constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în
justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează
autorităţilor judecătoreşti să contribuie la
acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie.
Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie,
excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de
legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt
cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din
Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie
prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii.
Atât obligaţia de plată a taxelor judiciare,
cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă
tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum
şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând
discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1)
şi (2) din Constituţie.
Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie
legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata
anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen
ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este
justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau
cererii în caz de neplată a acestora.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii
Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în
decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta
cauză, inclusiv în privinţa dispoziţiilor art. 9 din
Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
In ceea ce priveşte criticile autorului
excepţiei referitoare la posibilitatea instanţelor
judecătoreşti de a „cenzura" excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în faţa acestora, Curtea constată
că, în realitate, sunt vizate dispoziţiile art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare,
dispoziţii cu privire la care nu a fost sesizată însă de
către instanţa de judecată. In această privinţă
însă jurisprudenţa Curţii Constituţionale este bogată.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (5) din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 9 din
Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, excepţie
ridicată de Pan Corin Sachelaride în Dosarul nr. 33.009/3/2005 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 14 ianuarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae