DECIZIE   Nr. 456 din 22 aprilie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. 1 si art. 209 alin. 1 lit. a), e), g) si i) din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 380 din 20 mai 2008

Ioan Vida                             - preşedinte

Nicolae Cochinescu            -judecător

Aspazia Cojocaru                -judecător

Acsinte Gaspar                   -judecător

Ion Predescu                       -judecător

Puskas Valentin Zoltan       -judecător

Tudorel Toader                    -judecător

Augustin Zegrean                -judecător

Marinela Mincă                   - procuror

Marieta Safta                       - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. 1 şi art. 209 alin. 1 lit. a), e), g) şi i) din Codul penal, excepţie invocată de Paul Pintea în Dosarul nr. 1.312/219/2006 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 12 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.312/219/2006, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. 1 şi ale art. 209 alin. 1 lit. a), e), g) şi i) din Codul penal, excepţie invocată de Paul Pintea.

In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate se susţine, în esenţă, că „prin caracterul vag, de excesivă generalitate al reglementării, prin folosirea ambiguă a unor termeni sau expresii cu semnificaţie şi conotatii deosebit de cuprinzătoare în ordinea etică şi juridică (pe nedrept, împreună, public, noapte, cheie, adevăr, minciună), textele de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor fundamentale [...], deoarece, în mod obiectiv, nu permit aceluia căruia i se adresează norma de incriminare fixarea unei conduite conform legii. Scopul educativ şi preventiv al normei penale nu poate fi atins atât timp cât, datorită modalităţii sale de formulare, norma de incriminare nu este suficient de clară ori exactă pentru a permite ordonarea conduitei sociale în funcţie de cadrul normativ."

Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori apreciază că excepţia este neîntemeiată. Arată că cerinţa accesibilităţii legii a fost îndeplinită; Codul penal, precum şi toate modificările şi completările acestuia sunt publicate în Buletinul Oficial, respectiv în Monitorul Oficial al României, Partea I. Tot astfel, este îndeplinită şi cerinţa previzibilităţii legii, „termenii folosiţi fiind suficient de clari, unora aducându-li-se explicaţii suplimentare în partea generală a Codului penal, stabilind o normă de conduită asupra căreia nu poate comporta dubii". Se mai arată că „prin textele legale criticate sunt urmărite scopurile legitime menţionate în art. 53 din Legea fundamentală", precum şi faptul că nu intră în competenţa Curţii Constituţionale cenzurarea redactării textului criticat şi formularea de propuneri de lege ferenda.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă normele constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale şi, prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Totodată, se apreciază că „autorul critică textul din perspectiva unei omisiuni de reglementare", ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit.d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, art. 3, art. 10 şi ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 208 alin. 1 şi art. 209 alin. 1 lit. a), e), g) şi i) din Codul penal, având următorul cuprins:

- Art. 208 alin. 1: „Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 12 ani.";

- Art. 209: „Furtul săvârşit în următoarele împrejurări: a) de două sau mai multe persoane împreună;

[.. .];e) într-un loc public;

[.. .];g) în timpul nopţii;

[.. .];i) prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani."

In susţinerea excepţiei se invocă încălcarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi a dispoziţiilor art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale - Nicio pedeapsă fără lege.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, normele criticate, care reglementează infracţiunea de furt, precum şi împrejurările în care săvârşirea furtului constituie infracţiunea de furt calificat, nu consacră vreun caz de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale, în sensul art. 53 din Constituţie.

De asemenea, termenii utilizaţi de legiuitor pentru redactarea acestor norme satisfac cerinţele de accesibilitate şi previzibilitate a legii, fiind suficient de clari pentru a permite oricărui individ să îşi regleze conduita. In plus, unele noţiuni, cu caracter mai complex, sunt definite de legiuitor în partea generală a Codului penal - cum ar fi, de exemplu, sintagma în public - art. 152. Aşa fiind, nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. 1 şi ale art. 209 alin.1 lit.a), e), g) şi i) din Codul penal, excepţie invocată de Paul Pintea în Dosarul nr. 1.312/219/2006 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 aprilie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta