DECIZIE Nr.
456 din 15 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 teza intai din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 361 din 28 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -
judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader -
judecător
Ion Tiucă - procuror
Florentina Geangu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400-403 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Magda Cristina Chiosac, Rodica Pop Luca şi Grigore
Luca în Dosarul nr. 20.829/99/2006 al Tribunalului laşi.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 22
decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 20.829/99/2006, Tribunalul Iaşi a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400-403 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Magda Cristina Chiosac, Rodica Pop Luca şi
Grigore Luca cu prilejul soluţionării unei cereri de ordonanţă preşedinţială
pentru suspendarea executării silite.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 403 alin. 4 teza întâi
din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece dau
posibilitatea instanţei de a suspenda executarea silită fără citarea părţilor,
iar încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. De aceea, consideră că sunt
încălcate drepturile prevăzute la art. 16, 21 şi 44 din Constituţie.
Tribunalul Iaşi consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale, arată că excepţia de
neconstituţionalitate invocată în cauză este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că dispoziţiile
de lege criticate nu conţin norme contrare prevederilor constituţionale
invocate în motivarea excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare a Curţii, obiectul
excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 400 - 403
din Codul de procedură civilă. Din examinarea susţinerilor autorilor excepţiei
se constată însă că aceştia critică, în realitate, numai prevederile art. 403
alin. 4 teza întâi din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „In cazuri urgente, dacă s-a plătit
cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea
părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de
suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă niciunei căi de
atac."
Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 teza întâi
din Codul de procedură civilă
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul
liber la justiţie şi ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate prevăd posibilitatea preşedintelui
instanţei de a dispune suspendarea provizorie a executării silite pe cale de
ordonanţă preşedinţială, care poate fi dată chiar şi fără citarea părţilor,
până la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare a executării silite. Aceste prevederi
legale trebuie apreciate în raport cu natura cauzelor deduse soluţionării pe
calea ordonanţei preşedinţiale. Astfel, suspendarea provizorie a executării
silite, reglementată de prevederile criticate, constituie o măsură cu caracter
vremelnic, care se ia pe calea ordonanţei preşedinţiale numai „în cazuri urgente" care justifică această procedură specială.
Dispoziţiile criticate nu conţin măsuri discriminatorii
care ar contraveni principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, consacrat
de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât măsura instituită
prin acestea se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a
persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal în faţa
legii.
Curtea reţine, de asemenea, că prin dispoziţiile legale
criticate nu se încalcă prevederile constituţionale referitoare la accesul
liber la justiţie, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite
de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedură
diferite, adecvate fiecărei situaţii juridice. Pe de altă parte, prevederile
constituţionale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.
In ceea ce priveşte susţinerile autorilor excepţiei,
referitoare la încălcarea dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea în mod
egal a dreptului de proprietate privată, Curtea reţine că prevederea din art.
403 alin. 4 teza întâi din Codul de procedură civilă, potrivit căreia, în
cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea executării,
reprezintă o măsură cu caracter vremelnic, dispusă tocmai în scopul protejării
acestui drept.
De altfel, asupra constituţionalităţii prevederilor
art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunţat, de
exemplu, prin Decizia nr. 867 din 30 noiembrie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, şi prin Decizia nr.
12 din 9 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 94 din 6 februarie 2007, respingând excepţiile de neconstituţionalitate.
Argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile de mai sus îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 403 alin. 4 teza întâi din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Magda Cristina Chiosac, Rodica Pop Luca şi Grigore Luca în
Dosarul nr. 20.829/99/2006 al Tribunalului laşi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu