Decizia Nr.455 din 12.04.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 4.478/117/2009.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Cluj a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 1.166/2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.478/117/2009, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicată, din oficiu, de către instanţa de judecată într-o cauză civilă având ca obiect anulare act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine că principiul egalităţii în drepturi înseamnă atât reglementarea unitară şi tratamentul nediscriminatoriu pentru situaţii identice, dar presupune şi un drept de diferenţiere. Situaţia similară ce trebuie avută în vedere o reprezintă aceea că persoanele vizate de textul de lege au în îngrijire unul sau mai mulţi copii în vârstă de până la 2 ani (sau 3 ani în situaţia copiilor cu handicap), iar situaţia discriminatorie constă în condiţionarea obţinerii concediului pentru creşterea copilului, precum şi a indemnizaţiei lunare, de realizarea unor venituri profesionale supuse impozitului pe venit în ultimul an anterior datei naşterii copilului.De asemenea, instanţa apreciază că lipseşte justificarea obiectivă şi rezonabilă, aptă să justifice diferenţa de tratament aplicată persoanelor aflate în situaţii similare, întrucât criteriul stabilit de textul de lege criticat în vederea acordării indemnizaţiei pentru creşterea copilului apare ca fiind subiectiv, în considerarea acestuia fiind irelevantă perioada în care persoana în îngrijirea căreia se găseşte copilul a cotizat la bugetul asigurărilor sociale, relevantă fiind exclusiv perioada de 12 luni înainte de data naşterii copilului.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2006, astfel cum au fost modificate prin art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 31 decembrie 2008.Textul de lege are următorul conţinut:– Art. 1 alin. (1): „Începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei naşterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum şi de o indemnizaţie lunară în cuantum de 600 lei sau, opţional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, precum şi dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea generală a discriminării. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, în acest sens fiind Decizia nr. 1.166 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 10 noiembrie 2010. Prin această decizie, Curtea a constatat că, aşa cum reiese din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, actul normativ în discuţie are ca scop îmbunătăţirea standardului de viaţă al persoanelor vârstnice, pentru aceasta fiind necesară consolidarea financiară a sistemului public de pensii, prin externalizarea din bugetul asigurărilor sociale de stat a prestaţiilor care nu au natură contributivă sau nu au legătură cu riscurile sociale asigurate, precum şi îmbunătăţirea echilibrului socioeconomic al familiei, prin susţinerea acesteia în vederea creşterii copilului. Astfel, pentru îndeplinirea scopului urmărit de legiuitor, s-a instituit o indemnizaţie ce reprezintă o prestaţie de asistenţă socială cu caracter universal, care nu este supusă sistemului contributiv. Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, având ca scop administrarea şi gestionarea tuturor prestaţiilor sociale acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, iar nu din bugetul asigurărilor sociale de stat. În ceea ce priveşte contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate corespunzătoare indemnizaţiei pentru creşterea copilului, aceasta se suportă de la bugetul de stat, în această materie nefiind datorate celelalte contribuţii sociale obligatorii stabilite de lege, ceea ce atestă, o dată în plus, faptul că dreptul de asistenţă socială în discuţie nu este supus sistemului contributiv, astfel încât prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 nu încalcă prevederile constituţionale invocate. De altfel, Curtea a reţinut că indemnizaţia pentru creşterea copilului constituie o măsură concretă de protecţie socială, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească modalitatea de acordare a acesteia, fără a aduce atingere existenţei dreptului în sine. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 4.478/117/2009. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 aprilie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora