DECIZIE Nr.
454 din 22 aprilie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 59 alin. 1 din Codul penal, art. 75
din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de
organele judiciare in cursul procesului penal si art. 460 alin. 1 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 435 din 10 iunie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. 1 din Codul penal şi art.
75 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse
de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Miron
Cozma, precum şi a prevederilor art. 460 alin. 1 din Codul de procedură penală,
excepţie invocată de
Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România în Dosarul nr.
11.568/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală.
La apelul nominal răspunde Miron Cozma, personal şi
prin reprezentant, avocat Adrian Roseti din cadrul Baroului Bucureşti, precum
şi avocat Cătălin Georgescu din cadrul Baroului Bucureşti, pentru Asociaţia
Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România.
Procedura este legal îndeplinită.
Având cuvântul, Miron Cozma, prin reprezentant,
solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59
alin. 1 din Codul penal şi art. 75 din Legea nr. 275/2006 privind executarea
pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului
penal, sens în care reiterează motivele de neconstituţionalitate invocate în
faţa instanţei de judecată. Autorul excepţiei depune concluzii scrise, prin
care solicită admiterea acesteia.
Având cuvântul, reprezentantul Asociaţia Victimelor
Mineriadelor 1990-1991 din România solicită, de asemenea, admiterea excepţiei
de neconstituţionalitate. In acest sens, în esenţă, arată că art. 460 alin. 1
din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Legea
fundamentală, prin aceea că constituie o restrângere neproporţională a
dreptului de a participa la proces, discriminatorie şi care aduce atingere
însăşi existenţei unui drept, fiind totodată în neconcordanţă cu documentele
internaţionale în materia drepturilor omului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 59 alin. 1 din Codul penal şi art. 75 din Legea nr. 275/2006, textele de
lege criticate fiind în concordanţă cu prevederile constituţionale. De
asemenea, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 460 alin. 1 din Codul de procedură
penală, întrucât Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România nu are
calitate procesuală.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 27 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 11.568/302/2007, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 59 alin. 1 din Codul penal şi art. 75 din Legea nr. 275/2006 privind
executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de
organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie
invocată de Miron Cozma, precum şi a prevederilor art. 460 alin. 1 din Codul
de procedură penală, excepţie invocată de Asociaţia Victimelor Mineriadelor
1990-1991 din România.
Excepţiile au fost ridicate într-o cauză având ca
obiect soluţionarea cererii de liberare condiţionată la propunerea Comisiei
pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de
libertate din cadrul Penitenciarului Rahova.
In motivarea excepţiei
de neconstituţionalitate Miron Cozma, prin
apărător, susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 59 alin. 1 din Codul penal
şi art. 75 din Legea nr. 275/2006 sunt neconstituţionale faţă de art. 16 şi 21
din Constituţie, deoarece permit instanţei de judecată să cenzureze hotărârea
Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative
de libertate de la locul de deţinere, în condiţiile în care aceasta este
prezidată de un judecător-delegat, iar propunerea de liberare condiţionată
este, în opinia sa, conformă cu prevederile pct. 32 din Recomandarea (2003)22
adoptată de Consiliul de Miniştri al Uniunii Europene la 24 septembrie 2003. De
asemenea, susţine că „reglementarea europeană menţionată (pct. 33) stipulează
expres faptul că doar deţinutul are dreptul la un recurs efectiv împotriva
soluţiei date de autoritatea de implementare a dreptului de liberare
condiţionată. Cu toate acestea, ea este supusă cenzurii judiciare, în lipsa
solicitării exprese sau tacite a deţinutului".
Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din
România, în motivarea excepţiei sale de neconstituţionalitate, susţine că
prevederile art. 460 alin. 1 din Codul de procedură penală, care condiţionează
participarea la soluţionarea cererilor de liberare condiţionată numai a
inculpatului condamnat, constituie o restrângere neproporţională a dreptului de
a participa la proces, discriminatorie şi care aduce atingere însăşi existenţei
unui drept, fiind totodată în neconcordanţă cu documentele internaţionale în materia drepturilor
omului. Totodată, aceste prevederi legale contravin principiilor
constituţionale de egalitate în faţa legii şi acces liber la justiţie.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală
apreciază că excepţiile de neconstituţionalitate invocate sunt neîntemeiate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. 1 din Codul
penal şi art. 75 din Legea nr. 275/2006 este neîntemeiată, „având în vedere
însăşi natura instituţiei liberării condiţionate, aplicarea acesteia fiind
facultativă, conţinând doar un beneficiu pentru condamnat, fiind necesară
convingerea intimă a instanţei că reeducarea condamnatului se poate realiza şi
fără executarea restului de pedeapsă în penitenciar". De asemenea,
consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 460 alin. 1
din Codul de procedură penală este inadmisibilă, întrucât autorul acesteia solicită,
în realitate, modificarea soluţiei legislative consacrate de textul de lege criticat.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 59 alin. 1 din Codul penal şi ale art. 75 din Legea
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal, precum şi ale art. 460 alin. 1 din Codul
de procedură penală, care au următorul cuprins:
- Art. 59 alin. 1 din Codul penal (Liberarea
condiţionată): „După ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei
în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puţin trei pătrimi în
cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă,
disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de
antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea
în întregime a pedepsei.";
- Art. 75 din Legea nr. 275/2006 (Condiţiile de
acordare a liberării condiţionate): „Persoana condamnată care este
stăruitoare în muncă, disciplinată şi dă dovezi temeinice de îndreptare,
ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberată condiţionat
înainte de executarea în întregime a pedepsei, în condiţiile Codului
penal.";
-Art. 460 alin. 1 din Codul de procedură penală
(Procedura la instanţa de executare): „Când rezolvarea situaţiilor
reglementate în prezentul titlu este dată în competenţa instanţei de executare,
preşedintele dispune citarea părţilor interesate şi ia măsuri pentru desemnarea
unui apărător din oficiu, în cazurile prevăzute în art. 171".
Examinând criticilede neconstituţionalitate formulate,
Curtea constată următoarele:
I. In ceea ce priveşte excepţia de
neconstituţionalitate a art. 59 alin. 1 din Codul penal şi a art. 75 din Legea
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal, Curtea constată că aceasta este
neîntemeiată, deoarece prin supunerea propunerii comisiei pentru
individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din
cadrul penitenciarului analizei unui complet de judecată nu se aduce atingere
dreptului la un proces echitabil sau la soluţionarea cauzei într-un termen
rezonabil.
Este de observat că, deşi preşedintele comisiei pentru
individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din
cadrul penitenciarului este un judecător independent şi imparţial, decizia de a
propune sau nu liberarea condiţionată nu-i aparţine, decizia fiind luată de
toţi membrii comisiei, în cadrul căreia judecătorul are dreptul la un vot egal
cu votul celorlalţi membri. Prin urmare, propunerea de liberare condiţionată a
comisiei trebuie supusă unei proceduri jurisdictionale, ca şi cererea condamnatului
de liberare condiţionată, judecătorul având posibilitatea de a pronunţa o
soluţie de admitere sau respingere a propunerii sau cererii de liberare
condiţionată, după analiza motivată a tuturor condiţiilor de fond prevăzute de
art. 59 alin. 1 din Codul penal, expresia „poate fi eliberat" neputând fi
echivalentă cu „dreptul discreţionar al judecătorului de a dispune",
astfel cum susţine autorul excepţiei.
In ce priveşte Recomandarea (2002)22 la liberarea
condiţionată, adoptată de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei,
invocată de autorul excepţiei, Curtea observă că aceasta nu poate fi aplicată
în cauză, prin raportare la dispoziţiile art. 20 din Constituţie referitoare la interpretarea şi aplicarea
dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor în
concordanţă cu tratatele internaţionale privitoare la drepturile omului, la
care România este parte, asigurându-se, în caz de neconcordanţe, prioritate
reglementărilor internaţionale faţă de legile interne. Or, Recomandarea
Comitetului Miniştrilor nu se încadrează în categoria actelor internaţionale
vizate de textul constituţional respectiv.
II. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate
invocată de Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, Curtea reţine
următoarele:
Din actele Dosarului nr. 11.568/302/2007 al
Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală, rezultă că la primul
termen de judecată din 27 noiembrie 2007, Asociaţia Victimelor Mineriadelor
1990-1991 din România, prin apărător, a solicitat instanţei să primească
concluziile formulate de asociaţie, în calitate de parte interesată în cauză,
care justifică acest drept, deoarece victimele mineriadelor nu au primit nicio
reparaţie, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 460 din Codul de
procedură penală şi art. 21 din Constituţie. De asemenea, a depus o cerere prin
care invocă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 460 alin. 1
din Codul de procedură penală, precum şi o cerere de recuzare a preşedintelui
completului de judecată.
Instanţa de judecată, după ce a pus în discuţia
părţilor cererea de introducere în cauză, a constatat „că nu se poate pronunţa
cu privire la această cerere înainte de soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 460 alin. 1 din Codul de procedură
penală".
Faţă de cele arătate, Curtea constată că, în cauză, nu
au fost respectate dispoziţiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,
potrivit cărora excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi. In
consecinţă, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 460 alin. 1 din Codul de procedură penală este inadmisibilă, nefiind
dovedită calitatea de parte a Asociaţiei Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din
România în Dosarul nr. 11.568/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti -
Secţia I penală.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d)şi ai art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 59 alin. 1 din Codul penal şi art. 75 din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, excepţie invocată de Miron Cozma în Dosarul nr.
11.568/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 460 alin. 1 din Codul de procedură
penală, excepţie invocată de Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din
România în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 aprilie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu