DECIZIE Nr.
454 din 15 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 725 alin. 1 din Codul de procedura
civila si ale art. II si III din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si
completarea Codului de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 370 din 31 mai 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu
- judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 725 alin. 1 din Codul de procedură
civilă şi ale art. II şi III
din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă,
excepţie ridicată de Ioan Szabo şi Ilona Szabo în Dosarul nr. 1.293/2006/C, de
Societatea Comercială „Aris Industrie" - Ş.A. din Bucureşti în Dosarul nr.
1.128/2006/C, precum şi de Ioan Burian şi Măria Burian în Dosarul nr.
29.795/1/2005, toate înregistrate pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia
civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
La apelul nominal se prezintă partea Asociaţia
Religioasă „Congregaţia Inimi Neprihănite", prin avocat Stelian Garofil,
lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
In Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.409D/2006,
autorii excepţiei, Ioan Szabo şi Ilona Szabo, au depus o cerere prin care
solicită acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării. De asemenea, în
Dosarul nr. 435D/2007, au fost depuse cereri de amânare din partea autorului
excepţiei Societatea Comercială „Aris Industrie" - Ş.A. din Bucureşti, precum
şi din partea Consiliului Local Odorheiu Secuiesc, apărătorii angajaţi în cauză
fiind în imposibilitate de prezentare.
Referitor la aceste din urmă cereri, avocatul părţii
prezente solicită respingerea lor, întrucât părţile nu învederează motive temeinice,
precum şi dovezi care să justifice amânarea judecării cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public arată că părţile au
avut suficient timp la dispoziţie din momentul ridicării excepţiei de
neconstituţionalitate la instanţa de fond şi până la data prezentă pentru a-şi
angaja avocaţi în vederea pregătirii apărării.
Curtea, deliberând, respinge cererile formulate,
deoarece nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul
de procedură civilă.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor nr. 435D/2007 şi nr. 436D/2007 la Dosarul nr. 2.409D/2006, care a
fost primul înregistrat, având în vedere că obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate este identic.
Avocatul părţii prezente şi reprezentantul Ministerului
Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.
Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53
alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea celor 3 dosare.
Cauza fiind în stare de judecată, avocatul Asociaţiei
Religioase „Congregaţia Inimi Neprihănite" solicită respingerea excepţiei,
arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale
invocate de autori.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 5 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.293/2006/C, şi prin încheierile din 8 februarie 2007, pronunţate
în dosarele nr. 1.128/2006/C şi nr. 29.795/1/2005, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia civilă, de muncă şi asigurări
sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 725 din Codul de procedură civilă
şi ale art. II şi
III din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan Szabo şi Ilona Szabo, de Societatea
Comercială „Aris Industrie" - Ş.A. din Bucureşti, precum şi de Ioan Burian
şi Măria Burian.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textele de lege criticate contravin
prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi
la folosirea căilor de atac, întrucât, prin acordarea competenţei de
soluţionare a apelului şi recursului aceleiaşi instanţe de judecată, părţile nu
beneficiază de un control judiciar real, exercitat de către o instanţă
superioară. Mai mult, prin trimiterea dosarelor de la o instanţă la alta pe
cale administrativă se încalcă atât principiul separaţiei puterilor în stat,
cât şi principiile oralităţii şi contradictorialităţii dezbaterilor, elemente
esenţiale ale unui proces echitabil.
Pe de altă parte, se mai susţine că textele de lege
criticate aduc atingere principiului neretroactivităţii legii, întrucât, în
cauzele deduse judecăţii, aceste dispoziţii produc efecte şi pentru trecut.
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia civilă, de muncă
şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, exprimându-şi
opinia în Dosarul nr. 1.293/2006/C, arată că excepţia de neconstituţionalitate
este întemeiată, întrucât dreptul la un proces echitabil cuprinde în conţinutul său şi garantarea
soluţionării unei căi de atac de către o instanţă ierarhic superioară celei
care a pronunţat hotărârea atacată. Astfel, apreciază că, întrucât recursul
reprezintă o cale de atac extraordinară şi de reformare, garantarea efectivă a
dreptului la un proces echitabil poate fi considerată ca fiind realizată numai
prin judecarea recursului de către o altă instanţă decât cea care a soluţionat
cauza în apel.
Opinia exprimată de aceeaşi instanţă, în dosarele nr.
1.128/2006/C şi nr. 29.795/1/2005, este în sensul respingerii excepţiei ca
neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate reglementează o situaţie
tranzitorie şi reprezintă norme procedurale de imediată aplicare, care produc
efecte pentru viitor, cu respectarea dreptului părţilor la un proces echitabil.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând jurisprudenţa
constantă a Curţii Constituţionale în această materie.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt în deplin acord cu prevederile
constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 129, care încredinţează
legiuitorului dreptul de a stabili căile de atac şi condiţiile exercitării
acestora. In acest context, prevederile legale criticate nu sunt de natură a
îngrădi dreptul părţilor interesate de a apela la instanţele judecătoreşti şi
de a beneficia de toate garanţiile menite să le asigure dreptul la un proces
echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale
art. II şi III din Legea nr.
219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14
iulie 2005. Art. 725 din Codul de procedură civilă a
fost modificat prin art. I pct.
225 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Textele de
lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă: „Dispoziţiile
legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi
proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor
silite începute sub acea lege. ";
- Art. II din Legea nr.
219/2005: „(1) Procesele în curs de judecată în
primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite,
precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii.
(2) Apelurile aflate
pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care,
potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalului se trimit la
tribunale.
(3) Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care,
potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la
curţile de apel. ";
(4) In cazurile prevăzute la alin. (1) - (3),
trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instanţelor devenite
competente să le judece."
- Art. III: „Dispoziţiile alin. (2) al art. 76 intră în vigoare începând cu data
de 1 ianuarie 2006."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 1 alin. (4) referitoare la separaţia puterilor în stat, ale art. 15 alin.
(2) referitoare la neretroactivitatea legii, art. 21 alin. (3) referitoare la
dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra criticii având ca obiect dispoziţiile art. 725 alin. 1 din
Codul de procedură civilă şi ale art. II şi III din Legea nr. 219/2005 s-a pronunţat
în mai multe rânduri, de exemplu prin Decizia nr. 519 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, sau prin
Decizia nr. 137 din 21 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 229
din 14 martie 2006, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca fiind
neîntemeiată.
Curtea a reţinut, în esenţă, că „dispoziţiile legale ce
fac obiectul excepţiei nu aduc nicio atingere principiului imparţialităţii
instanţelor judecătoreşti, în contextul dreptului la un proces echitabil
prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală şi de art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Judecarea
recursului de către aceeaşi instanţă care a soluţionat apelul, dar în complete
diferite, nu constituie, în sine, o prezumţie a lipsei de imparţialitate a
judecătorilor care se pronunţă asupra recursului. Cele două căi de atac -
apelul şi recursul - sunt guvernate de reguli procedurale distincte, menite să
asigure realizarea dreptului la un proces
echitabil."
Pe de altă parte, „soluţia trimiterii pe cale
administrativă a dosarelor s-a impus pentru a se evita pe cât posibil
tergiversarea soluţionării cauzelor. Chiar dacă, prin efectul aplicării
imediate a noii reglementări referitoare la competenţa materială, aceeaşi instanţă
urmează să soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluţia
legislativă adoptată nu relevă nicio încălcare a principiului
neretroactivitaţii legii. Astfel, dincolo de faptul că ne aflăm în prezenţa
unei reglementări cu caracter tranzitoriu, soluţionarea aparţine unor complete
cu o compunere diferită, iar părţile beneficiază de toate drepturile şi
garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un
proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil."
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste
decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind
elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. II şi III din Legea nr. 219/2005 privind
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan Szabo şi
Ilona Szabo în Dosarul nr. 1.293/2006/C, de Societatea Comercială „Aris
Industrie" - Ş.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.128/2006/C, precum şi de
Ioan Burian şi Măria Burian în Dosarul nr. 29.795/1/2005, toate înregistrate pe
rolul Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia civilă, de muncă şi asigurări
sociale, pentru minori şi familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu