DECIZIE Nr.
454 din 30 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 lit. b) si art. 287 din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 539 din 22 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 lit. b) şi art.
287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Adrian
Octavian Pancu în Dosarul nr. 4.873/2005 al Tribunalului Mureş.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de
judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei ca inadmisibilă, întrucât în cauză nu se ridică probleme de
constituţionalitate, ci de aplicare a textelor de lege criticate, aspect ce
intră în competenţa instanţei de judecată, iar nu a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 2 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 4.873/2005, Tribunalul Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 lit. b) şi art. 287
din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Adrian Octavian
Pancu cu prilejul soluţionării unui litigiu de muncă în contradictoriu cu
Societatea Naţională de Gaze Naturale „Romgaz" - S.A. din Târgu Mureş.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate
contravin dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în drepturi
între cetăţeni, accesul liber la justiţie şi dreptul la muncă. In acest sens,
arată că dispoziţiile art. 81 lit. b) din Codul muncii, care prevăd
posibilitatea încheierii contractului individual de muncă pe durată
determinată, în situaţia creşterii temporare a activităţii angajatorului, sunt
neclare şi incomplete, întrucât nu stabilesc criteriile de apreciere a
existenţei ori a inexistenţei unei creşteri temporare a activităţii. De
asemenea, nici dispoziţiile art. 287 din acelaşi cod nu sunt în mod
corespunzător redactate. Astfel, consideră că acestea ar trebui să conţină
norme imperative privind obligativitatea prezentării probelor la solicitarea
contestatorului, precum şi instituirea unor sancţiuni. In acest sens, arată că
angajatorul nu a depus dovezi privind creşterea temporară a activităţii, iar
autorul excepţiei, în calitate de contestator, s-a aflat în imposibilitatea
administrării acestor probe.
Tribunalul Mureş apreciază
că excepţia ridicată este neîntemeiată. In acest sens, arată că aprecierea
creşterii activităţii unui agent economic se reflectă în parametrii
economico-financiari care au un caracter obiectiv. De asemenea, dispoziţiile
art. 287 din Codul muncii nu exclud dreptul salariatului de a propune propriile
probe pentru a demonstra caracterul fictiv al creşterii temporare a activităţii
angajatorului. In plus, nu este încălcat nici dreptul la muncă, întrucât
încheierea contractului individual de muncă pe durată determinată se poate face
numai într-o situaţie de excepţie, temeinic şi obiectiv justificată prin
creşterea temporară a activităţii angajatorului. In sfârşit, consideră că
textul de lege criticat nu contravine nici principiului constituţional al
egalităţii în drepturi, deoarece creşterea temporară a activităţii
angajatorului nu reprezintă o cauză de încetare a contractelor individuale de
muncă pe durată determinată, ci justifică încheierea unui număr suplimentar de
astfel de contracte.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, sens în care arată că
dispoziţiile art. 81 lit. b) din Codul muncii constituie o adevărată măsură de
protecţie a salariatului în situaţia când locul acestuia de muncă se
desfiinţează conform art. 65 din acelaşi cod. De asemenea, angajatul are
posibilitatea de a contesta în justiţie măsura desfacerii contractului de muncă
încheiat pe o perioadă determinată. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 287
din Codul muncii, invocă Decizia nr. 494/2004 prin care Curtea Constituţională
s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea acestui
text de lege.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
salariatul şi angajatorul sunt două părţi ale conflictului de muncă, situate pe
poziţii opuse şi cu interese contrare, fapt ce justifică instituirea unui tratament
juridic diferenţiat. De asemenea, arată că legiuitorul poate stabili reguli
speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor
procesuale, astfel încât accesul liber la justiţie să nu fie încălcat. In
sfârşit, consideră că textele de lege criticate nu aduc atingere dreptului la
muncă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2),
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 81 lit. b) şi art. 287
din Legea nr. 53/2003 -Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 72 din
5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora:
- Art. 81 lit. b): „Contractul
individual de muncă poate fi încheiat pentru o durată determinată numai în
următoarele cazuri: [...]
b) creşterea temporară a activităţii
angajatorului;";
- Art. 287: „Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului,
acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de
înfăţişare."
In opinia autorului excepţiei, textele de lege
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) şi art.
16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi şi nediscriminarea cetăţenilor,
ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi
la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 41 referitoare la dreptul la
muncă şi protecţia socială a muncii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în realitate, autorul excepţiei nu a evidenţiat aspecte de
contrarietate a textelor de lege criticate cu prevederile Constituţiei. Astfel,
argumentele invocate se rezumă la critica modului de aplicare a textelor de
lege, precum şi a faptului că, în timpul dezbaterilor, angajatorul nu a depus
dovezi privind creşterea temporară a activităţii, iar apoi îşi exprimă părerea
cu privire la modul cum ar trebui modificate şi completate textele de lege.
Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin.
(3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului", Curtea constată
că excepţia de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulată de autorul
acesteia, este inadmisibilă.
De altfel, această constatare trebuia făcută şi de
instanţa judecătorească care, în aplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992, trebuia să respingă excepţia ca fiind inadmisibilă, printr-o
încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 lit. b) şi art. 287 din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Adrian Octavian Pancu în Dosarul
nr. 4.873/2005 al Tribunalului Mureş.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea