DECIZIE Nr. 453 din 28 octombrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 291 alin.
2 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 46 din 13 ianuarie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 291 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata
de Monel Dumitru Paizan in Dosarul nr. 95/P/2004 al Judecatoriei Galati.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata, deoarece dispozitiile legale
criticate nu incalca prevederile constitutionale si conventionale invocate.
Art. 291 alin. 2 din Codul de procedura penala se aplica tuturor persoanelor
aflate in situatii juridice identice, iar persoana legal citata se poate apara
personal sau prin avocat ales, fara a fi ingradit in vreun fel acest drept,
tinand cont de faptul ca administrarea probatoriului si apararea se pot face,
cu respectarea garantiilor procesuale penale, si in lipsa inculpatului.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 22 aprilie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 95/P/2004,
Judecatoria Galati a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 291 alin. 2 din Codul de procedura
penala.
Exceptia a fost ridicata de inculpatul Monel Dumitru Paizan, cercetat in
dosarul cu numarul de mai sus pentru savarsirea infractiunii de abuz in
serviciu contra intereselor publice, prevazuta si pedepsita de art. 248 din
Codul penal.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine
ca textul legal criticat este neconstitutional, intrucat contravine dreptului
sau fundamental la aparare si principiului egalitatii cetatenilor in fata legii
si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari. In speta,
autorul s-a aflat in imposibilitatea de a se apara, deoarece era internat in
spital si, cu toate acestea, nu s-a acceptat efectuarea unei expertize medicale
in vederea suspendarii procesului conform art. 303 din Codul de procedura
penala. Data fiind aceasta situatie particulara, instanta de judecata a decis
insa ca procedura de citare a fost legal indeplinita si ca procesul poate
continua, sens in care au fost administrate probatorii.
Judecatoria Galati opineaza ca dispozitiile legale criticate nu contravin
prevederilor art. 24 din Constitutie, deoarece nu poate fi vorba de o
contrarietate intre cele doua texte, ci, dimpotriva, de o concretizare a
garantarii constitutionale a dreptului la aparare. Neprezentarea "partilor
citate" nu impiedica judecarea cauzei, dar consolideaza obligatia
instantelor de a-l cita pe inculpat. Chiar si in situatia in care inculpatul
este internat in spital, acesta beneficiaza de o reala posibilitate de a se
apara singur, intrucat, potrivit art. 74 din Codul de procedura penala,
instanta procedeaza la ascultarea sa in locul unde se afla.
Prevederile legale criticate nu contin dispozitii discriminatorii, deoarece
ele se aplica tuturor partilor din proces aflate in situatii identice. De
asemenea, art. 291 alin. 2 din Codul de procedura penala este in concordanta cu
art. 6 punctul 3 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, intrucat posibilitatea inculpatului de a se apara
singur nu se confunda cu posibilitatea acestuia de a se prezenta la fiecare termen
de judecata.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a
fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului
si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat dispozitiile art. 291 alin. 2
din Codul de procedura penala sunt cuprinse in titlul II Judecata, care contine
suficiente garantii procesuale pentru desfasurarea unui proces echitabil, cat
si pentru respectarea principiului privind asigurarea dreptului la aparare si a
tratatelor internationale privind drepturile omului. Astfel, autorul exceptiei
beneficiaza in mod egal, fara discriminare, de dreptul la aparare, la fel ca
toti cei aflati in aceeasi situatie. Potrivit art. 24 din Constitutie, dreptul
la aparare este garantat in tot cursul procesului, partile avand dreptul sa fie
asistate de un avocat ales sau numit din oficiu. Nu trebuie omis faptul ca
exista numeroase alte articole in Codul de procedura penala care asigura
partilor suficiente garantii procesuale: art. 6 referitor la garantarea
dreptului la aparare, art. 66 cu privire la dreptul de a proba lipsa de temeinicie
a probelor, art. 250 cu privire la prezentarea materialului de urmarire penala
sau art. 323 cu privire la ascultarea inculpatului.
In cazul de fata, prin faptul ca inculpatul este internat in spital, nu se
impiedica exercitarea dreptului la aparare, intrucat, conform art. 74 din Codul
de procedura penala, ori de cate ori invinuitul sau inculpatul se gaseste in
imposibilitatea de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmarire
penala sau instanta de judecata procedeaza la ascultarea acestuia la locul unde
se afla, cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel. Mai mult decat
atat, inculpatul beneficiaza de dispozitiile art. 171 si 294 din Codul de
procedura penala, care reglementeaza dreptul la aparare, dispozitii care sunt
conforme cu principiile constitutionale.
Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata.
In ceea ce priveste pretinsa incalcare a art. 16 din Constitutie, Guvernul
apreciaza ca textul criticat nu introduce nici o forma de tratament diferentiat
care sa ridice probleme prin prisma principiului amintit.
Dreptul persoanei de a se apara singura si de a participa la procesul penal
pornit impotriva sa reprezinta un aspect al garantiei mai largi cuprinse in
art. 24 din Constitutie si in art. 6 pct. 3 lit. c) din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Acest drept nu este
insa unul absolut, el putand face obiectul unor restrangeri, cu conditia ca
aceste limitari sa urmareasca un scop legitim si sa fie respectat un raport
rezonabil de proportionalitate intre scop si masurile adoptate. In
jurisprudenta organelor de la Strasbourg s-a aratat ca obligatia de a fi
reprezentat de un avocat, mai ales in fata instantelor superioare, precum si
posibilitatea instantei nationale de a dispune numirea unui avocat din oficiu
atunci cand considera ca persoana acuzata nu se poate apara singura in mod
eficient se constituie in aspecte care nu sunt incompatibile cu exigentele
Conventiei.
Este evident ca textul legal criticat urmareste un scop legitim, si anume
posibilitatea continuarii procedurii chiar in absenta partilor legal citate si
care, dintr-un motiv ori altul, nu doresc sau nu pot sa participe la judecata.
Continuarea administrarii probelor in absenta inculpatului raspunde unei alte
cerinte statuate in dreptul intern si international, si anume aceleia
referitoare la celeritatea judecarii cauzelor in vederea asigurarii probelor si
a marturiilor la un moment cat mai apropiat in timp de cel al comiterii infractiunii,
astfel incat sa fie respectate principiile nemijlocirii si al aflarii
adevarului.
Fara indoiala ca asigurarea celeritatii si eficientei procesului penal nu
se poate face in detrimentul apararii, si tocmai de aceea restrangerea
dreptului de a participa la procedura este inconjurata de numeroase garantii
procesuale (art. 174, art. 129, art. 74, art. 171 din Codul de procedura
penala).
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, deoarece prevederile legale criticate, referitoare la judecarea
cauzei chiar in situatia in care partile citate nu se prezinta la judecata, nu
contin dispozitii contrare dreptului partilor de a fi asistate, in tot cursul
procesului penal, de un avocat ales sau din oficiu. In plus, in procesul penal
partile trebuie sa dea dovada de un minim de diligenta, pentru a se informa
singure cu privire la continutul dezbaterilor si al eventualelor termene
dispuse in cauza, in scopul pregatirii si sustinerii propriei aparari.
Prevederile art. 291 alin. 2 din Codul de procedura penala nu contin
dispozitii susceptibile de aplicare diferentiata si discriminatorie, ci
presupun aplicarea lor tuturor persoanelor aflate in aceeasi situatie.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
291 alin. 2 din Codul de procedura penala, care are urmatorul continut:
"Neprezentarea partilor citate nu impiedica judecarea cauzei. Cand
instanta considera ca este necesara prezenta uneia dintre partile lipsa, poate
lua masuri pentru prezentarea acesteia, amanand in acest scop judecata."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile
legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 16
referitoare la egalitatea in drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele
internationale privind drepturile omului si ale art. 24 referitoare la dreptul
la aparare, precum si cele ale art. 6 punctul 3 lit. c) din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care dispun cu
privire la dreptul acuzatului de a se apara el insusi sau de a fi asistat de un
aparator, si daca nu dispune de mijloacele necesare, sa poata fi asistat in mod
gratuit de un avocat din oficiu, cand interesele justitiei o cer.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitia legala
criticata nu contravine Constitutiei si prevederilor din Conventie invocate de
autorul exceptiei, intrucat prin aplicarea art. 291 alin. 2 din Codul de
procedura penala nu se incalca dreptul la aparare al partii care, desi a fost
citata legal, nu s-a prezentat la judecarea cauzei si nici nu se instituie vreo
discriminare intre participantii la judecata, asa cum fara temei sustine
autorul exceptiei.
Judecata cauzei in lipsa partii care a fost citata in conditiile legii este
o solutie care decurge in mod firesc din natura procesului judiciar menit sa
puna capat conflictului juridic dedus judecatii si sa restabileasca ordinea de
drept, fara intarzieri datorate dezinteresului sau relei-credinte a partilor in
litigiu.
Pentru cauzele in care neprezentarea partii legal citate s-a datorat unor
motive temeinice, independente de vointa sa, legea prevede remedii de natura sa
satisfaca in totalitate dreptul la aparare al acestuia.
Astfel, in situatia in care invinuitul sau inculpatul se gaseste in imposibilitatea
de a se prezenta pentru a fi audiat, instanta de judecata are, potrivit art. 74
din Codul de procedura penala, obligatia de a-l asculta la locul unde se afla.
Tot astfel, in cazul in care dovedeste ca la termenul la care s-a judecat
cauza la prima instanta sau la instanta de apel a fost in imposibilitatea de a
se prezenta si de a instiinta despre aceasta imposibilitate, partea judecata in
lipsa poate ataca pe calea recursului hotararea, invocand in acest sens motivul
de casare prevazut de art. 385^9 pct. 21 din Codul de procedura penala, iar in
cazul in care cauza a fost judecata de instanta de recurs, poate sa atace
decizia acestei instante pe calea contestatiei in anulare, in conformitate cu
dispozitiile art. 386 si urmatoarele din Codul de procedura penala.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d)
si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 291 alin. 2
din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Monel Dumitru Paizan in
Dosarul nr. 95/P/2004 al Judecatoriei Galati.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 28 octombrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Afrodita Laura Tutunaru