DECIZIE Nr. 45
din 13 ianuarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 57 2 lit. a) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobata prin
Legea nr. 102/2006
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 109 din 24 februarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantinescu - procuror
Claudia Miu -
prim-magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 572 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind
transporturile rutiere, aprobată prin Legea nr. 102/2006, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Transbus" - S.A. din Braşov în Dosarul nr.
6.151/197/2007 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
La apelul nominal răspunde Societatea Comercială
„Transbus" - S.A., reprezentată prin Andreea Olteanu, consilier juridic, lipsind celelate părţi, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
autoarei excepţiei solicită admiterea acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: I.
Prin Incheierea din 27 iunie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 6.151/197/2007, Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 572 lit. a) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aşa cum a
fost modificată prin Legea nr. 102/2006, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Transbus" - S.A. din Braşov într-o
cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile legale criticate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), întrucât sancţiunile
prevăzute de acest text se aplică numai operatorului de transport licenţiat
care efectuează o cursă pentru care nu a fost licenţiat, şi nu şi celui care nu
are calitatea de operator de transport. Se apreciază, totodată, că este
discriminatorie aplicarea textului doar operatorului de transport
interjudeţean, ajungându-se la sancţionarea mai severă a acestuia faţă de
operatorul de transport judeţean căruia îi sunt aplicabile prevederile unui alt act normativ.
Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de
contencios administrativ opinează că excepţia de
neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, susţinerile părţii
prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 572 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind
transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 22 iulie 2005, aprobată prin
Legea nr. 102/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 9 mai 2006. Dispoziţiile
criticate au următorul
cuprins: „Constituie contravenţii, dacă nu sunt considerate infracţiuni
potrivit legii penale, următoarele fapte:
a) efectuarea transportului rutier sau a
activităţilor conexe acestuia fără a deţine licenţă de transport, certificat de
transport în cont propriu, licenţă pentru activităţi conexe, licenţă de traseu
sau autorizaţie de transport internaţional, document de transport pentru
transportul de persoane prin servicii ocazionale, respectiv retrase, expirate
sau declarate pierdute, după caz;".
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi.
Prin deciziile nr. 85 din 2 martie 2004 şi nr. 491 din
29 mai 2007, publicate în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 294 din 5 aprilie 2004, şi,
respectiv, nr. 409 din 19 iunie 2007, Curtea a stabilit că dispoziţiile legale
criticate nu afectează principiul egalităţii în drepturi, întrucât legiuitorul
„a acţionat în temeiul dreptului său de apreciere cu privire la modalitatea de
reglementare a condiţiilor în care anumite fapte să fie sancţionate
contravenţional, precum şi la stabilirea sancţiunilor aplicabile, fără să
instituie o discriminare".
Curtea Constituţională reţine că principiul egalităţii
nu presupune uniformitate, astfel că la situaţii de fapt diferite se impune un
tratament juridic diferit. Astfel, activitatea operatorilor de transport
judeţean este reglementată de un act normativ distinct - Legea nr. 92/2007
privind serviciile de transport public local - faţă de cea desfăşurată de
operatorii de transport interjudeţean, tocmai datorită tipului de curse pe care
le efectuează şi pentru care au fost autorizaţi. Se observă că acele
contravenţii care sunt aplicabile operatorilor de transport interjudeţean apără
interesele comune ale mai multor unităţi administrativ-teritoriale, pe când
cele aplicabile operatorilor de transport judeţean numai interesele unităţilor
administrativ-teritoriale componente ale unui judeţ. O asemenea teză este
validă chiar dacă fapta contravenţională a fost săvârşită numai pe teritoriul unei
singure unităţi-administrative. Astfel, în reglementarea acestor situaţii de
fapt, legiuitorul este liber să aplice soluţii legislative, iar contravenţiile
săvârşite vor fi constatate şi sancţionate potrivit legii aplicabile fiecărui
operator în parte. Aplicarea individualizată a amenzii contravenţionale este,
însă, atributul organului de constatare. In măsura în care cel sancţionat este
nemulţumit de cuantumul stabilit al amenzii, poate face plângere la instanţa de
judecată competentă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 572 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind
transporturile rutiere, aprobată prin Legea nr. 102/2006, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Transbus" - S.A. din Braşov în Dosarul nr.
6.151/197/2007 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu