Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 234 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Ioan Hendea în Dosarul nr. 1.645/84/2015 al Tribunalul Sălaj - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.267D/2015. 2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că obligativitatea motivării referatului privind propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive este chiar o condiţie de admisibilitate a cererii procurorului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea penală nr. 158 din 24 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.645/84/2015, Tribunalul Sălaj - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 234 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Florin Ioan Hendea cu ocazia soluţionării unei propuneri de prelungire a măsurii arestării preventive.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 234 alin. (2) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale privind principiul legalităţii, dreptul la un proces echitabil, libertatea individuală şi dreptul la apărare, întrucât nu prevăd nicio sancţiune pentru nemotivarea referatului prin care procurorul propune prelungirea măsurii arestării preventive.6. Tribunalul Sălaj - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 236 alin. (1) din Codul de procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, admite propunerea procurorului şi dispune prelungirea arestării preventive a inculpatului, prin încheiere motivată. Or, printre condiţiile prevăzute de lege a fi analizate de către judecătorul de drepturi şi libertăţi se regăseşte şi cea a motivării referatului cu propunere de prelungire a arestării preventive. În plus, lipsa unor menţiuni din referatul cu propunere de prelungire a arestării preventive poate fi complinită şi prin prezentarea orală, în cadrul şedinţei camerei de consiliu, a motivelor care impun prelungirea măsurii, cu condiţia ca aceste motive să fie expuse cu 5 zile înainte de expirarea duratei măsurii.7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât art. 236 alin. (1) din Codul de procedură penală prevede că prelungirea arestării preventive se dispune dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru aceasta, una dintre condiţiile legale fiind aceea a motivării propunerii de prelungire.9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că dispoziţiile art. 234 alin. (2) din Codul de procedură penală, care stabilesc că prelungirea arestării preventive se poate dispune numai la propunerea motivată a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, nu aduc atingere sub niciun aspect principiului legalităţii, accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, libertăţii individuale şi dreptului la apărare, ci, dimpotrivă, prin obligativitatea motivării propunerii, textul de lege criticat se constituie într-o garanţie a acestor principii constituţionale. Astfel, potrivit art. 236 alin. (1) din Codul de procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, admite propunerea procurorului şi dispune prelungirea arestării preventive a inculpatului, prin încheiere motivată. Totodată, din textul art. 235 alin. (3) din Codul de procedură penală, reiese că inculpatul este ascultat de judecătorul de drepturi şi libertăţi asupra tuturor motivelor pe care se întemeiază propunerea de prelungire a arestării preventive, în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 234 alin. (2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Prelungirea arestării preventive se poate dispune numai la propunerea motivată a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală". 13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 referitor la libertatea individuală şi ale art. 24 privind dreptul la apărare. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în cursul urmăririi penale, măsura arestării preventive poate fi dispusă, iniţial, faţă de inculpat, pe o durată ce nu poate depăşi 30 de zile. În situaţia în care procurorul care efectuează sau care supraveghează urmărirea penală apreciază ca fiind necesară, în interesul bunei desfăşurări a urmăririi penale, prelungirea stării de arest a inculpatului, trebuie să propună judecătorului de drepturi şi libertăţi, prin referat, prelungirea arestării preventive. Doar procurorul de caz are competenţa de a propune prelungirea, o astfel de măsură neputând fi dispusă în cursul urmăririi penale din oficiu. De altfel, procedura de prelungire este prevăzută de lege doar în cursul fazei de urmărire penală. Referatul trebuie să fie motivat, adică să cuprindă temeiurile de fapt şi de drept pe care se întemeiază propunerea de prelungire a arestării preventive. 15. Cu privire la critica autorului excepţiei - potrivit căreia dispoziţiile art. 234 alin. (2) din Codul de procedură penală nu prevăd nicio sancţiune pentru nemotivarea referatului privind propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive -, Curtea constată că, în temeiul art. 236 alin. (1) din Codul de procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, admite propunerea procurorului şi dispune prelungirea arestării preventive a inculpatului, prin încheiere motivată. Or, printre condiţiile stabilite de lege a fi analizate de către judecătorul de drepturi şi libertăţi se regăseşte şi cea prevăzută de dispoziţiile art. 234 alin. (2) din Codul de procedură penală privind motivarea referatului care cuprinde propunerea de prelungire a arestării preventive, sancţiunea nemotivării fiind tocmai respingerea propunerii procurorului. Prin urmare, textul de lege criticat nu aduce nicio atingere prevederilor constituţionale privind principiul legalităţii, dreptul la un proces echitabil, libertatea individuală şi dreptul la apărare, ci constituie tocmai expresia transpunerii acestora în reglementarea infraconstituţională.16. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florin Ioan Hendea în Dosarul nr. 1.645/84/2015 al Tribunalul Sălaj - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 234 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Sălaj - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 28 iunie 2016.PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică