DECIZIE Nr.
449 din 30 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor capitolului IX si ale art. 56 alin. (2)
din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 555 din 27 iunie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor capitolului IX şi ale art. 56 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu
privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Asociaţia Sportivă
Fotbal Club Foresta Fălticeni în Dosarul nr. 3.050/2005 al Judecătoriei
Fălticeni.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 7 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 3.050/2005, Judecătoria Fălticeni a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
capitolului IX şi
ale art. 56 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii
şi fundaţii, excepţie ridicată de Asociaţia
Sportivă Fotbal Club Foresta Fălticeni într-un litigiu având ca obiect
soluţionarea unei cereri de dizolvare şi lichidare a acestei asociaţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile legale criticate nu cuprind
suficiente elemente pentru asigurarea unui proces echitabil şi că întreaga
procedură de dizolvare a unei asociaţii sau fundaţii, inclusiv competenţa
materială a instanţei, ar trebui să fie similară cu procedura reorganizării
judiciare şi a falimentului prevăzută de Legea nr. 64/1995. Se apreciază că
procedura de dizolvare a unei asociaţii sau fundaţii nu poate asigura nici
„stingerea patrimoniului asociaţiei", nici o repartizare judicioasă a
acestuia după îndestularea creditorilor şi nici transmiterea bunurilor rămase
către o altă persoană juridică în acord cu scopul prevăzut şi urmărit de
statutul asociaţiei respective.
Judecătoria Fălticeni apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât
prevederile legale criticate prevăd suficiente elemente de natură a asigura un
proces echitabil în ceea ce priveşte dizolvarea unei asociaţii, fără a se aduce
atingere dreptului la apărare.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile capitolului IX şi ale art. 56 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire
la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată
prin Legea nr. 246/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 26 iulie 2005.
Capitolul IX - intitulat Dizolvarea
şi Lichidarea - prevede cazurile, procedura de
dizolvare şi lichidare a asociaţiilor, federaţiilor şi a fundaţiilor, precum şi
situaţia bunurilor acestora rămase în urma lichidării. Totodată, acest capitol
reglementează atât numirea, cât şi obligaţiile pe care le au lichidatorii.
Art. 56 alin. (2) din ordonanţa criticată are următorul
cuprins: „(2) Instanţa competentă să hotărască dizolvarea este judecătoria
în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul."
Textul constituţional expres invocat în susţinerea
excepţiei este cel al art. 24 referitor la dreptul la apărare. Totodată, astfel
cum rezultă din motivarea excepţiei, Curtea observă că este invocat în
susţinerea acesteia şi textul constituţional al art. 21 alin. (3) referitor la
dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:
In esenţă, autorul excepţiei apreciază că procedura de
dizolvare şi lichidare a asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor nu cuprinde
suficiente elemente pentru asigurarea unui proces echitabil, încălcând şi
dreptul la apărare al persoanei juridice supuse acestei proceduri.
Curtea constată că dispoziţiile capitolului IX al Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000
instituie o procedură specială de dizolvare şi lichidare a asociaţiilor,
fundaţiilor şi federaţiilor, ce are ca rezultat final îndestularea
corespunzătoare a creditorilor, transmiterea bunurilor rămase în urma
lichidării şi radierea acestor forme asociative din Registrul asociaţiilor şi
fundaţiilor. Instituirea unei asemenea proceduri speciale este rezultatul
faptului că asociaţiile şi fundaţiile, astfel cum prevede art. 1 alin. (2) din
ordonanţă, sunt persoane juridice de drept privat fără
scop patrimonial, iar dizolvarea poate interveni şi
pentru alte motive decât cele strict economice. Este cazul, spre exemplu, al
situaţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. a)-c) din
Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, şi anume, atunci când scopul sau activitatea
asociaţiei a devenit ilicită sau contrară ordinii publice, când realizarea
scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice sau
când asociaţia urmăreşte un alt scop decât cel pentru care s-a constituit.
Curtea reţine că debitorul are la dispoziţie toate
mijloacele de probă prin care să se apere împotriva cererilor de dizolvare şi
lichidare, ordonanţa în cauză neîngrădind în niciun fel folosirea acestora,
astfel încât nu se poate reţine încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Totodată, Curtea constată că, în cadrul procedurii de lichidare, dispoziţiile
art. 70 din ordonanţă prevăd că orice persoană interesată poate contesta
bilanţul lichidatorului la judecătorie şi împotriva sentinţei pronunţate se
poate exercita calea de atac a recursului. Astfel, se constată că, în acest fel,
este garantat şi dreptul la apărare al debitorului, conform art. 24 din
Constituţie.
De asemenea, Curtea reţine că, potrivit art. 126 alin.
(2) din Constituţie, este la latitudinea exclusivă a legiuitorului de a stabili
competenţa instanţelor de judecată. In consecinţă, textul art. 56 alin. (2) din
ordonanţă, ce prevede că instanţa competentă să hotărască dizolvarea este
judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul, nu încalcă în
niciun mod prevederile art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 din Constituţie,
dimpotrivă, constituie o aplicare, la nivelul legii, a dispoziţiilor art. 126
alin. (2) din Constituţie.
Curtea reţine că diferenţele evidenţiate de autorul
excepţiei între procedura de dizolvare şi lichidare a asociaţiilor, fundaţiilor
şi federaţiilor şi procedura reglementată de Legea nr. 64/1995 se datorează
statutului juridic diferit al acestor forme asociative faţă de cel al
societăţilor comerciale. Acest aspect, însă, nu are nicio repercusiune asupra
constituţionalităţii textelor criticate. De altfel, Curtea, potrivit art. 2 din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
realizează un control de constituţionalitate, şi nu o analiză comparativă între
diverse acte normative.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3,
al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor cap. IX şi ale
art. 56 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii
şi fundaţii, excepţie ridicată de Asociaţia Sportivă Fotbal Club Foresta
Fălticeni în Dosarul nr. 3.050/2005 al Judecătoriei Fălticeni.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 30 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly